Luptând cu lupii

Iar ai venit, preatulburată clipă
Acum, când tinerețea mi-a apus?
Ți-am poruncit să-mi pleci de pe aripă!
Numai blestem și fiere mi-ai adus…

Nu-mi bate-n gând! Nu te primesc în casă!
Mi-ai retezat nădejdea-n răsărit.
Când te credeam, când te vedeam frumoasă,
Mi-ai stins credința și m-ai părăsit…

Nici pene nu mai am să zbor departe
Să scap de tine ca de un arcaș.
Te voi urî adânc, până la moarte,
Secundă otrăvită de vrășmaș!

Iar ai venit cu lupii tăi sălbatici…
Dar azi îl iau ca scut pe Dumnezeu.
El m-a răscumpărat dintre ostatici
Și-a pus în mine inimă de leu…

Mănescu Mihaela

Un păstor le dă odihnă

“… ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.” (Ţefania 3.13)

Vorbeam ieri despre un popor mic şi smerit pe care Domnul îl păstrează ca pe o sămânţă în această lume moartă. Prorocul spune că el nu va săvârşi nelegiuirea şi nu va spune minciuni. Deşi n-are nici o vază, nici bogăţie, totuşi acest popor nu e în stare să recurgă la armele minciunii pe care cei răi le întrebuinţează fără nici o jenă.

Nu-i paşte primejdia să fie nimiciţi? Nicidecum. Ei vor avea hrană şi odihnă şi vor fi la adăpost de orice rău. Niciodată ei nu vor folosi nici răul, nici viclenia, ca să se apere. Oile sunt făpturi slabe şi lupii, fioroşii lor vrăjmaşi. Dar acum oile sunt mai numeroase decât lupii şi ele cresc din ce în ce mai mult, pe când lupii scad mereu. Va veni o zi când turmele de oi vor acoperi păşunile şi nici un lup nu va mai fi. Căci ele au un păstor care le dă păşune, ocrotire şi linişte. Nu va fi nimeni, adică nici o fiinţă omenească sau drăcească care să le tulbure. Cine poate să înspăimânte turma Domnului, când este chiar El de faţă? Noi ne odihnim în păşuni verzi, căci Isus însuşi este hrana şi liniştea sufletelor noastre.

Charles Spurgeon

Gânduri…

Se-apropie lupii şi dau iama-n turmă,
Să prindă,… să sfâşie tot ce mai pot;
Purtau blăni de oaie, ne spune Scriptura,
Erau dintre-ai noştri,… erau… dar sunt hoţi!

E vreme de cernere, neguri amare…
Nu stăm în vegheri, ci suntem patrioţi,
De n-ai armătura, nu stai în picioare,
Şi-n vreme de nuntă… vei plânge la porţi.

Locuim în Sodoma şi lumea ne prinde,
Ne-a strâns modernismul aproape pe toţi,
Iar Duhul mai strigă şi astăzi: TREZIRE!!!
Dar nimeni n-aude de parca-am fi morţi.

Muncim pentru fire, ne strângem comoara,
S-avem pentru… molii, s-avem pentru hoţi,
Şi plânge iar ISUS văzând nepăsarea,
Acelor ce astăzi, îşi spun credincioşi.

E mult întuneric astăzi în lume,
Dar ,,orbii” nu văd… sunt prea mafioţi!
,,Adu-ne trezirea, o Doamne”… se spune;
ISUS spune: ,,Du-te!” Tu stai pe la porţi.

De ţii adevărul… te sfâşie lupii,
Şi-ar vrea să te lege cu lanţuri mereu:
,,E slab şi e singur”, spune vrăjmaşul,
Cu ISUS sunt tare! Sunt în DUMNEZEU!

Eu stau chiar şi astăzi şi strig: MÂNTUIRE!!!!
HRISTOS a fost Jertfa!… s-ajunga la toţi!
Treziţi-vă fraţi! Treziţi-vă prieteni!
De vreţi ca în Ceruri, să treceţi de porţi.

Nelu Sandor

Un păstor le dă odihnă

“… ci vor paşte şi se vor odihni şi nimeni nu-i va tulbura.” (Ţefania 3.13)

Vorbeam ieri despre un popor mic şi smerit pe care Domnul îl păstrează ca pe o sămânţă în această lume moartă. Prorocul spune că el nu va săvârşi nelegiuirea şi nu va spune minciuni. Deşi n-are nici o vază, nici bogăţie, totuşi acest popor nu e în stare să recurgă la armele minciunii pe care cei răi le întrebuinţează fără nici o jenă.

Nu-i paşte primejdia să fie nimiciţi? Nicidecum. Ei vor avea hrană şi odihnă şi vor fi la adăpost de orice rău. Niciodată ei nu vor folosi nici răul, nici viclenia, ca să se apere. Oile sunt făpturi slabe şi lupii, fioroşii lor vrăjmaşi. Dar acum oile sunt mai numeroase decât lupii şi ele cresc din ce în ce mai mult, pe când lupii scad mereu. Va veni o zi când turmele de oi vor acoperi păşunile şi nici un lup nu va mai fi. Căci ele au un păstor care le dă păşune, ocrotire şi linişte. Nu va fi nimeni, adică nici o fiinţă omenească sau drăcească care să le tulbure. Cine poate să înspăimânte turma Domnului, când este chiar El de faţă? Noi ne odihnim în păşuni verzi, căci Isus însuşi este hrana şi liniştea sufletelor noastre.

Charles Spurgeon