Ai Luminii fii…

Sunt născuți din Duh de Dumnezeu
Și resping a lumii ofertă
Călătoresc pe-ngustul traseu
Sosirea-n Paradis e certă.

Au lăsat în urmă trecutul
Cu tot ce-i trăgea la pământ
N-au mai vrut să-i domine lutul,
Au intrat într-un nou Legământ.

Ghidați fiind de Raza divină
Nu se mai duc în nopți de păcat
Ci stau cu Fiul la Cină
Căci El din neant i-a salvat.

S-au atașat de-al lor Mire
Convinși ca-nviat pentru ei
Și-acum la mulți dau de știre
Să nu creadă-n falși dumnezei.

Lumina, adânc, îi pătrunde
Cu-a ei caracter ceresc
Și traiul lor corespunde
Cu tot ce-i dumnezeiesc.

Nimic nu-i mai poate desparte
De dorul ce-l au pentru Rai
Ei știu că dincolo de moarte
Merg cei ce-L slujesc pe-Adonai.

Traseul e clar pentru dânșii
Dar cheamă și pe-alții la har
Putem să-i numim “neînvinșii”
Ei, zilnic, înalț-un altar.

Fii ai Luminii pe Terra
Și-n veci ai Luminii fii
Ei și-au schimbat maniera
Și pot spre Mesia sui.

George Cornici

Alegere

Mă cheamă lumea la ospățul ei,
Dar nu vor merge-acolo pașii mei.
Prea mare e risipa de pâine, și de vin…
Prea multe alăute, prea mulți cât sunt, și vin.

Și larmă fără noimă, și râsul prea comun,
Și fără vreo valoare câte se fac și spun.
Prea-mbelșugată masă, mai mult mă flămânzește
Și-mi însetează suflet, de un gândit cerește.

Și scumpa-mpodobire mai gol parcă mă face
Când inima edenic, ar vrea să se îmbrace.
Consumul de plăcere, în loc să mă răsfețe,
Mai mult pacă m-aruncă în valea de tristețe.

Nu-i dragostea o marfă vândută la-ntâmplare,
Din care ce-apucăm să smulgem fiecare,
Sau s-așteptăm intrare pe când ne vine rândul,
Unul pe altul asfel, la masă-nlocuindu-l.

Nu e nici o floare acolo și nu e nici un psalm,
Privirea nu găsește seninul blând și cald.
Voi trece pe alături spre casa unde prânzul,
Are aceeași masă cu lacrima și plânsul.

Sfios oi bate-n ușă și-oi-genunchia în prag
De câtă bunătate privirile-mi atrag.
Un fir de OSANA în suflet parcă-mi cântă,
Și apa e adusă, și pâinea este frântă.

De cât puțin pe masă, dar sfânt mă minunez,
Și cugetul mă-ndeamnă în pace să m-așez.
Și parcă-aici mi-e locul cu-n frate de durere,
C-o soră ce își ține tristețea sub tăcere.

Parcă de-aici pe unde mai greu durură spinii
Va-ncepe peste-o clipă refacerea luminii.
Mă cheamă lumea la ospățul ei,
Dar nu vor merge-acolo pașii mei.

Nu pot intra în rândul celor prea destui,
Ce nu-și mai știu de suflet de cât sunt de sătui.
Și nici măcar respectul iubirii nu-l mai țin,
Ajuns acolo-aş fi, mai mult decât străin.

Și de altfel, port în suflet ospățul de mărire,
Sunt așteptat în ceruri, la masa de iubire.

Benone Burtescu

La Cina Domnului

Cum zboară porumbeii-nspre hambar,
În fâlfăieri de aripi-fericite,
Așa îmi zboară sufletul iertat,
La masa ta…Mărite!
Cum razele luminii Ți se-nchină,
În revelații sfânt-strălucitoare,
Așa mi se închină sufletul,
‘N iubită și-așteptată -Sărbătoare.
În lacrimile mulțumirii
Și-n pacea împăcării sfinte,
Îți mulțumesc de scumpe daruri,
Prin Duhul Tău-Slăvite!
Îți mulțumesc încă odată,
De oportunitatea dată,
Să fiu și eu la masa sfântă
atât de scumpă și curată…
Așa cum ucenicii…
erau cu Tine- altă dată.
‘N genunchii mulțumirilor
Ce le îndrept smerit spre Tine,
Îți mulțumesc de îndurare,
că ne-ai chemat la sfântă Cina Ta,
Ne-ai săturat de bucurii pe toți
Dar și pe mine.

Sanda Tulics

Doar trupul

Doar trupul suferă zăvoare
Şi stă cu lanţuri la picioare,
Căci spiritul, uitând ce-i mersul,
Străbate-n iureş universul
Şi-i liber spiritul să zboare.

Doar mâinile-n cătuşe, supte,
Mai poartă lăncile rupte,
Căci spiritul, vrăjmaş al tinii,
Îmbracă armele luminii
Şi-i liber spiritul să lupte.

Doar buzele hidos răsfrânte
Nu pot un cântec să frământe,
Căci spiritul e melodie
Şi-avânt şi crez şi bucurie
Şi-i liber spiritul să cânte.

Doar carnea-n vânătăi de joardă
Nu simte-a dragostei cocardă,
Căci spiritul, stăpânul firii,
Supus e legilor iubirii
Şi-i liber spiritul să ardă…

Simion Cubolta