Simfonia primăverii

S-a răsculat lumina, revendicându-şi timpul
Şi calendarul însuşi a nechezat din file,
Când s-a schimbat cu zumzet de viaţă anotimpul
Şi-o diademă pus-a, de zâmbete, pe zile.

Îmbălsămata sevă îmi primeneşte versul
Şi-l pârguieşte dorul din soarele ce arde,
Când dedulcit cu muguri îngână Universul
O simfonie nouă în inimă, pe coarde.

S-a-naripat culoarea, curgând pe săturate,
Înfiorând petale din flori cu gustul mierii,
E o-ncântare totul, dar, mai presus de toate,
E anotimpul vieţii, e vremea învierii!

Şi-n simfonia care încet, încet se naşte,
Pe partitură punem, din „dolorose” uliţi,
În cadenţare tristă, şi paşii-n prag de Paşte
Ai Celui ce spre moarte mergea împuns de suliţi.

Redeşteptaţi de focul aducerii aminte
În primăvara caldă şi castă care vine,
Să ne trăim viaţa în dragoste fierbinte,
Şi, spre-nvierea noastră, să ne sfinţim, creştine!

Simion Felix Marţian 

Reclame

Buticul de flori

Vai… !
Zâmbete roze
Cu aripi egale…
Ce leagăn ciudat v-a născut?
Ce mâini de iubire,
Ce farmec de zare
Din tainicul dor v-a făcut?

Atâta lumină
Pătrunde în suflet,
Atâta elogiu se-nvârte în nări,
Parfum de speranţă
Cu ultimul sunet
Deschizi elocvenţa în văi!

Minune-a minunii…
Extaz şi candoare!
Pestriţe culori îndeajuns-
Sunt gânduri eterne
În flori arzătoare
Şi-o parte-a luminii de sus,

Inspiră, transformă,
Renaşte… îmbie,
Te leagă cu totul de dor-
O floare în mână,
Un gest, o privire
Sunt toate tablouri de viu Creator.

Ciudate extreme,
Explozii în vogă,
Te fac să gândeşti solidar-
Buchete de flori,
De parfum şi-auroră
Cu zâmbete roz-unitar!

Îl văd cum mă-mbie…
Cum tace-ntro floare,
Cum cântă, cum joacă măreţ
El Geniul sfânt,
El Geniul mare
Mă-mbie de dor să-I urmez…

Mihai Ghidora

Sunt atât fe fericit…

Sunt atât de fericit
C-am găsit Lumina
Cerul nu m-a părăsit
Mi-a-ngrijit grădina.

Merg pe cale cu avânt
Știu c-ajung în Slavă
Voi rămâne-n Legământ
Nu vreau colb, nici pleavă.

Nici de plâns nu sunt scutit
Nici de grea povară
Dar în mine-a răsărit
Iar o primăvară.

Când lovit sunt de furtuni
Rănile-s legate
Zilnic pot vedea minuni
Mirele mi-e frate.

Întristările când vin
Intonez cântarea
C-așa veșnicul destin
Îndulcește starea.

Doar prin har înaintez
Spre răsplata vieții
Am un dor și am un crez:
Țara Frumuseții.

Dimineața a sosit
Soarele-mi zâmbește
Sunt atât de fericit
Tatăl mă iubește.

Mă desprind de frământări
Doar privind spre țintă
Mai vin binecuvântări
Și-n a mea incintă.

Slăbiciunile apar
Să-mi umbrească traiul
Dar am scris în calendar
“Mă-ntărește Raiul.”

Dați-mi voie să mai spun
Ce-am mai spus odată:
Veșnice comori adun,
Veșnică răsplată.

George Cornici

Disciplina atenţiei

„Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişurile caselor.” Matei 10:27

Uneori Dumnezeu ne trece prin disciplina întunericului pentru a ne învăţa să-I acordăm atenţie. Păsările cântătoare învaţă să cânte în întuneric, iar noi suntem puşi în „umbra mâinii” lui Dumnezeu până când învăţăm să-L auzim. „Ce vă spun la întuneric” – fii atent când Dumnezeu te pune în întuneric şi cât timp eşti acolo, ţine-ţi gura închisă. Te afli în întuneric acum în împrejurările în care eşti sau în viaţa ta cu Dumnezeu? Atunci rămâi tăcut.

Dacă-ţi deschizi gura când eşti în întuneric, vorbeşti dintr-o stare de spirit rea; întunericul este timpul când trebuie să asculţi. Nu vorbi cu alţi oameni despre aceasta, nu citi cărţi pentru a descoperi motivul întunericului, ci ascultă şi ia aminte. Dacă vorbeşti cu alţi oameni, nu poţi auzi ce spune Dumnezeu. Când eşti în întuneric, ascultă şi Dumnezeu iţi va da un mesaj care va fi foarte preţios pentru altcineva atunci când vei fi din nou în lumină.

După fiecare perioadă de întuneric, vine un amestec de plăcere şi umilinţă (dacă este numai plăcere, mă întreb dacă L-am auzit într-adevăr pe Dumnezeu) – plăcerea de a-L fi auzit pe Dumnezeu, dar în special umilinţă: „Cât de încet şi de greu am priceput ce-mi spune Dumnezeu! Şi totuşi, Dumnezeu mi-a spus aceste lucruri tot timpul în aceste zile şi săptămâni.” Acum El îţi dă darul umilinţei ce-ţi înmoaie inima, un dar care te va face întotdeauna să-L asculţi pe Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS

Să ne dorim acum ce își dorește Domnul

Să ne dorim acum ce își dorește Domnul,
Toți oamenii din lume să fie mântuiți!
Salvați din rătăcire, robie și pierzare,
Născuți din Duhul Sfânt și veșnic fericiți!

Să ne rugăm acum cum s-a rugat Isus,
Ca oamenii prin noi pe El să îl cunoască.
Cu inima smerită în duh de pocăință,
Viața lor întregă doar Lui să-i dăruiască!

Să răspândim acum cu râvnă vestea bună,
Celor robiți de patimi și greu împovărați…
În jertfa de pe cruce e har și e salvare,
Câți cred în Domnul Isus toți pot a fi iertați!

Să fim acum lumină și sare în cetate,
În bezna de păcate de stricăciuni și chin,
Să fim indicatoare spre-o cale mult mai bună,
O sfântă mărturie a harului divin!

Să semănăm acum cuvintele vieții,
În valea umbrei morții, celor fără speranță…
Să știe toți câți cred și câți se pocăiesc
Că în Hristos au pace și veșnica viață!

Teodor Groza

Odihna Sufletului

Nici Legea nu ne dă odihna şi nici păcatul odios.
Odihna este prin credinţa în Domnul sfânt, Isus Hristos.
Doar El plăti odihna noastră ca Miel pe Golgota jertfit
Ca Duhul să arate lumii cum Tatăl nostru ne-a iubit.

Dar nu-i odihna cea trupească găsită-n Vechiul Legământ.
Este-o odihnă pentru suflet ce s-a-noit prin Duhul Sfânt.
Odihna-ncepe luând jugul şi sarcina de mari nevoi
Trăind frumos prin noua fire ştiind că Domnul e cu noi.

Odihna mântuirii noastre doar prin credinţă o primim.
Dar cea legată de slujire noi pas cu pas o dobândim.
Ogoarele sunt azi întinse, e-atât de mult de semănat.
Ah, unde sunt semănătorii pe care Domnul i-a chemat? !

„Eu Însumi voi merge cu tine odihnă să-ţi dau din belşug.”
Aşa îi vorbeşte Stăpânul lui Moise din flăcări de rug.
De-aceea şi Duhul din slavă veni să rămână cu noi
În vremi de restrişte şi luptă când pomii-n grădină sunt goi.

Stăpânul ne dă îndrumare şi ea e-al odihnei izvor
Prin care avem la păşune un liber acces sfinţitor.
Nu vrem ca merinde o pâine adusă de fraţi mincinoşi
Precum erau gabaoniţii din calea-afară de fricoşi.

Odihna-i rodul izbăvirii venită pentru noi din cer
Cât timp vrem Domnul să ne facă ispravnici buni, de caracter.
Odihna e lucrarea sfântă a bunătăţilor de sus
Ce ne îndeamnă să ne-ntoarcem la Tatăl Domnului Isus.

Odihna cea adevărată e-n glasul blândului Păstor
Ce ne conduce la păşune, la ape limpezi de izvor.
E mângâierea vocii Sale, a Celui care a-nviat,
Şi care prin credinţa sfântă El viaţa veşnică ne-a dat.

Odihnă în credincioşie, în sfintele promisiuni
Avem când credem tot Cuvântul şi stăm mereu în rugăciuni.
În linişte şi în odihnă stă mântuirea cea deplină
Cât timp încrederea trăită ne umple viaţa de lumină.

Ţintim odihna-n veşnicie dar pân’ atunci să fim cu Domnul
Şi s-alungăm din viaţa noastră tot ce favorizează somnul.
Odihna-i jug purtat spre slavă cu Dumnezeu şi cu Isus
Având în piept speranţa vie a dragostei fără apus.

Azi prin a Domnului blândeţe şi prin smerirea Lui la fel
Să dăm semnalul prin slujire ca fii plăcuţi blândului Miel.
Dând curs la multe fapte bune Isus ne va primi-n curând
În marea Lui Împărăţie ce-ncepe azi cu-al nostru gând.

Corneliu Livanu 

Nu te teme

Nu te teme de furtună, nici de valul cel înalt
Peste marea-nfuriată priveghează Cel Prea ‘Nalt
Peste norii grei şi negrii, soarele se-arată iar
Dup-o noapte zbuciumată, iată zorile răsar.

Nu te teme de-ntuneric, Domnul e lumina Ta
Lampa ți-e pe-a ta cărare, orişiunde te-ai afla
Fie noapte neagră-n juru-ți, nu te teme nicidecum
Temerile tale toate, lumina le face scrum…

Nu te teme-n încercare, Domnul e cu tine-n ea
Şi îți lasă îndurare şi putere-n lupta grea
A promis că e cu tine chiar în apa şi în foc
Nu te teme, nu te teme, suflet drag în niciun loc.

Nu te teme-n suferință, Domnul te încearca acum
Ca să vadă a ta credință, dacă îl urmezi pe drum
El ți-a pregătit cărarea şi un sfârşit luminos
Mare este îndurarea şi puterea lui Christos.

Nu te teme, nu te teme, în Scriptură ne stă scris
Întăreşte, îmbărbătează şi urmează ce am zis
Cartea sfântă a legii Mele de tin’ să n-o depărtezi
Şi-n curând în veşnicie fața Mea tu ai s-o vezi.

Fii gata pentru venire, vine Domnul în curând!
Să răpească pe aceia care l-au urmat oricând,
Fie-n zilele senine, fie-n zilele cu nori
Ei îl vor vedea pe Domnul în a cerului splendori!

Tabita Ionita 

Când știi că viața ta e trecătoare

Psalmul 90, Eclesiastul 11:9, Ieremia 2:33,
2 Timotei 3:1-17, Ev. Luca 15:11-32…

Când știi că viața ta e trecătoare,
Că ești în lume doar un călător…
De ce trăiești cu multă nepăsare?
De ce pășești așa la întâmplare,
De ce nu ești creștin ascultător?

Când știi că viața ta e ca un abur,
Ce se arată puțintel sub soare…
De ce trăiești așa de imatur?
Nu știi că poate moartea prematur,
Te poate căuta și-i fără îndurare?

Când știi că viața ta e ca o floare,
Ce astăzi înflorește dar mâine se usucă…
De ce să mergi pe căii înșelătoare,
Ce știi că duc la urmă la pierzare?
Tu poți alege Calea ce înspre ceruri urcă!

Când știi că viața ta e ca un vis,
Ce tu alegi de este frumos sau un coșmar…
De ce să fugi de Domnul spre abis?
Întoarce-te la El, să-ajungi în Paradis.
Te rog să pui chiar astăzi păcatelor hotar.

Când știi că viața ta e un dar neprețuit,
Că sufletul e veșnic mai scump ca lumea toată,
Când știi că ai un scop în lume rânduit,
De ce să fii de diavol mințit și jefuit,
Când tu ești o făptură de Dumnezeu creată?

Când știi că viața ta e luptă, pregătire,
Școală cu multe teste spre lumea ceealaltă…
De ce să crezi povești ce duc în rătăcire?
Tu ai prin Cartea Sfântă lumină și sfințire,
O naștere din nou, credință-adevărată!

Când știi că viața ta e astăzi în ruine,
Trăiești cumplita dramă de fiu risipitor…
Te rog să te ridici din starea de rușine,
Întoarce-te din lume cu lacrimi cu suspine…
Acasă te așteaptă un Tată iertător! ! !

Teodor Groza

Cu Tine-n noua zi din an…

Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi
binecuvânta Numele Tău în veci de veci! Ps. 145:1.

Cu Tine-n noua zi din an –
Slăvind esența vieții-n cale,
Cu Tine-n noua zi din an –
Proșternându-Ți osanale,

Pentru Soare și Lumină,
Pentru Darul ce L-ai dat,
Pentru Jertfă, luând vină!
Doamne, cât de minunat

Cât de minunat ești Doamne,
Exclam în cânt de bucurie!
Cât de minunat ești Doamne,
Mâna-Ți de Credincioșie

Poartă, poartă – zi de zi
Poartă, poartă – an de an
Te slăvește – noapte, zi
Te slăvește an cu an,

Că doar Tu le ești tăria!
Totul ții cu Mâna Tare!
Te slăvește Veșnicia –
Împărat Etern și Mare!

Te slăvește și prezentul,
Te ascultă orice clipă!
Ți se-nchină viitorul –
Tu îl porți pe-a Ta Aripă!

Ce Măreț ești Doamne Sfinte!
Mulțumesc, ca Tu ai dat
Ce-ai avut mai scump, Părinte
Unic Fiu! – Ce minunat,

Ce minunat să știi, că viața
Îți păzește-un Veghetor!
Ce minunat să știi, că viața
Îți conduce un Păstor

Plin de Milă și de Har,
Plin de Dragoste, Îndurare!
Din suflet vrem a fi altar,
Ce-Ți înalță viu cântare –

Pentru orice zi din viață,
Pentru masă pentru pâne,
Până-n Noua Dimineață
Când vei lua acas’, Stăpâne

Mireasa, ce cu dor Te-așteaptă
Mireasa, ce te proslăvește
Rămâi cu noi urcând pe treaptă
Și clipa-n Tine fericește!

Cu Tine-n noua zi, oricând!
Cu Tine pururi pe cărare –
Ascultându-Ți Glasul Blând,
Dumnezeu Preasfânt și Mare!

Lidia Cojocaru

Rugăciune de An Nou

Vin Doamne înaintea Ta, iartă-mi îndrăzneala,
Te rog dă-mi înţelepciune şi o inimă curată,
O puternică voinţă, să fac voia Ta de-ndată.
Să nu mă cuprindă teama, leneveala.

În noul an ce-ncepe acum, Tu fă din mine,
Un mădular vrednic, cu care să poţi, să lucrezi.
Rodul muncii sufletului Tău, în mine să-l vezi.
Să înflorească în mine, firile divine.

Doresc purtarea mea, să fie puternică lumină,
Să fiu sare bună și un bun miros, plăcut.
Să se vadă tot ce Tu Doamne, în viața mea ai făcut.
Ca la chemarea Ta, cât mai mulţi, să vină.

Ia-ne în brațele Tale, pe stâncă ne ridică.
Ocrotește-ne, veghează, potoleşte furtuna,
Că-n Tine ne este nădejdea, întotdeauna!
Tămăduieşte-ne inima rănită și zdrobită.

Cuvântul Tău Sfânt să ne fie nouă călăuză.
Slăvit să fie Numele Tău. Prea Mărit şi Sfânt,
În vecii vecilor în cer şi pe pământ!
Inima noastră să te laude mereu, fără pauză.

Dan Viorica