15 Ianuarie

Lucrează după cuvântul Tău.” 2 Samuel 7:25

Făgăduinţele lui Dumnezeu nu vor fi niciodată aruncate ca o hârtie veche. El a intenţionat ca ele să fie folosite. Aurul lui Dumnezeu nu este asemeni banilor unui zgârcit, ci este pregătit pentru negoţ. Nimic nu Îi place mai mult lui Dumnezeu decât să-şi vadă promisiunile în funcţiune. Îi place să-şi vadă copiii amintindu-I-le, şi să-i audă spunând „Doamne, lucrează după Cuvântul Tău”. Îl slăvim pe Dumnezeu când Îi cerem să-Şi împlinească promisiunile. Crezi că Dumnezeu sărăceşte dăruindu-ţi bogăţiile pe care ţi le-a promis? Ţi se pare că va fi mai puţin sfânt dăruindu-ţi sfinţenie? Iţi imaginezi că El va fi mai puţin curat spălându-ţi păcatele? „Veniţi totuşi să ne judecăm, zice Domnul De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18).

Credinţa se prinde de făgăduinţa iertării; ea nu întârzie, spunând „Este o făgăduinţă preţioasă, dar mă întreb dacă este adevărată?” Nu, ea merge drept la tronul harului şi imploră: „Doamne, aceasta este făgăduinţa. Fă aşa cum ai făgăduit”. Domnul nostru răspunde „Facă-ţi-se cum voiesti” (Matei 15:28). Când un creştin se prinde de o făgăduinţă şi nu o aduce în faţa lui Dumnezeu, II dezonorează; dar când se grăbeşte la tronul harului şi strigă „Doamne, nu am nimic care să mă îndreptăţească, decât ceea ce ai spus Tu”, atunci dorinţa lui va fi îndeplinită.

Bancherului nostru ceresc îi face plăcere să-şi onoreze poliţele. Nu lăsaţi niciodată făgăduinţele să ruginească. Scoateţi cuvântul făgăduinţei din teacă, şi folosiţi-l cu sfântă violenţă. Nu vă închipuiţi că Dumnezeu va fi tulburat de stăruinţa voastră când Îi veţi aminti ceea ce a făgăduit. Lui îi place să audă strigătele sufletelor în nevoie. Este desfătarea Sa să acorde favoruri. El este mai pregătit să asculte decât eşti tu să ceri. Soarele nu oboseşte luminând, nici izvorul curgând. Îndeplinirea promisiunilor este o parte a caracterului lui Dumnezeu; de aceea, înfaţişaţi-vă imediat în faţa tronului Său spunând „Lucrează după cuvântul Tău”.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pune în practică ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntrul tău

“Puneţi în practică mântuirea voastră.” Filipeni 2:12, KJV

Voinţa ta este de acord cu Dumnezeu, dar în firea ta există ceva ce te împiedică să faci ceea ce ştii că trebuie să faci. Când Domnul este înfăţişat conştiinţei noastre, primul lucru pe care îl face conştiinţa este să ne deştepte voinţa, iar voinţa este întotdeauna în acord cu Dumnezeu. Tu spui: “Dar eu nu ştiu dacă voinţa mea este în acord cu Dumnezeu.” Priveşte la Isus şi vei descoperi că voinţa şi conştiinţa ta sunt întotdeauna în acord cu El. Ceea ce te determină să spui: “Nu voi face” este ceva mai puţin profund decât voinţa ta; este încăpăţânarea şi aceasta nu este niciodată în acord cu Dumnezeu.

Lucrul cel mai profund în om este voinţa sa, nu păcatul. Voinţa este elementul esenţial pe care Dumnezeu l-a pus în om atunci când l-a creat; păcatul este o înclinaţie perversă care a intrat în om. Într-un om născut din nou, sursa voinţei este Dumnezeul cel Atotputernic: “Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi atât a voi, cât şi a face, după buna Lui plăcere” (KJV).

Tu trebuie să pui în practică, cu preocupare şi grijă, ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntrul tău. Nu să-ţi câştigi mântuirea, ci să o pui in practică în timp ce te bizui cu hotărâre, cu o credinţă neclintită, pe Răscumpărarea completă şi desăvârşită a Domnului. Făcând aceasta, voinţa ta nu se opune voii lui Dumnezeu, ci voia lui Dumnezeu este voinţa ta şi alegerile tale naturale sunt conforme voii lui Dumnezeu, iar viaţa ta este la fel de naturală ca şi respiraţia. Dumnezeu este sursa voinţei tale, de aceea poţi să pui în practică voia Lui. Încăpăţânarea este o barieră neinteligentă, care refuză să fie iluminată. Singurul lucru pe care-l poţi face cu această barieră este s-o arunci în aer cu “dinamită”; “dinamita” aceasta este ascultarea de Duhul Sfânt.

Cred eu că Dumnezeul cel Atotputernic este sursa voinţei mele? Dumnezeu nu numai că aşteaptă să fac voia Sa, ci El Se află în mine pentru a o face.

Oswald CHAMBERS

Cand Dumnezeu te atrage

Cand Dumnezeu te-atrage, frate. .
Cand Dumnezeu te-atrage, sora,
Renunti a mai trai-n pacate.
Te porti cinstit cu bunatate
In orice zi, la orice ora.

El, primul S-a-ndurat de tine
Mai inainte ca sa-L chemi.
Cu drag, in mana Lui te tine
Cand treci prin greu si cand ti-e bine
Cand esti cu El sa nu te temi.

Cand Dumnezeu te cerceteaza,
Ca sa-ti intorci spre El privirea,
El in viata ta lucreaza
In orice vreme te vegheaza
El, iti aduce fericirea.

El, te atrage prin iubire!
Nu cu siliri sau obligatie
Prin dragoste, neprihanire,
si prin dovezi de mantuire.
El nu e mit sau aberatie.

Ateii spun ca Dumnezeu,
Nici nu a existat vreodata.
Aceasta, ei sustin mereu,
Insa le este mult prea greu
Ca sa aduca o dovada.

Noi, totusi vom avea dovezi
cu miile, ca e real.
Sa crezi in ceea ce nu vezi,
Nu e usor, dar cercetezi
Si-apoi descoperi in final

ca Dumnezeu exista, frate!
El te atrage ca magnetul
Prin El, tu ai si sanatate,
Si minte, si putere-n toate
Sa -nvingi greul si falimentul.

Acum, fii bucuros, si crede
Ca El e creatorul tau.
Iar daca ochiul tau nu-L vede
Poti sa -L descoperi pe-ndelete
Deosebind bine de rau.

Narcisa Menegazzi 

Pune în practică ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntrul tău

“Puneţi în practică mântuirea voastră.” Filipeni 2:12, KJV

Voinţa ta este de acord cu Dumnezeu, dar în firea ta există ceva ce te împiedică să faci ceea ce ştii că trebuie să faci. Când Domnul este înfăţişat conştiinţei noastre, primul lucru pe care îl face conştiinţa este să ne deştepte voinţa, iar voinţa este întotdeauna în acord cu Dumnezeu. Tu spui: “Dar eu nu ştiu dacă voinţa mea este în acord cu Dumnezeu.” Priveşte la Isus şi vei descoperi că voinţa şi conştiinţa ta sunt întotdeauna în acord cu El. Ceea ce te determină să spui: “Nu voi face” este ceva mai puţin profund decât voinţa ta; este încăpăţânarea şi aceasta nu este niciodată în acord cu Dumnezeu.

Lucrul cel mai profund în om este voinţa sa, nu păcatul. Voinţa este elementul esenţial pe care Dumnezeu l-a pus în om atunci când l-a creat; păcatul este o înclinaţie perversă care a intrat în om. Într-un om născut din nou, sursa voinţei este Dumnezeul cel Atotputernic: “Căci Dumnezeu este Cel care lucrează în voi atât a voi, cât şi a face, după buna Lui plăcere” (KJV).

Tu trebuie să pui în practică, cu preocupare şi grijă, ceea ce Dumnezeu lucrează înăuntrul tău. Nu să-ţi câştigi mântuirea, ci să o pui in practică în timp ce te bizui cu hotărâre, cu o credinţă neclintită, pe Răscumpărarea completă şi desăvârşită a Domnului. Făcând aceasta, voinţa ta nu se opune voii lui Dumnezeu, ci voia lui Dumnezeu este voinţa ta şi alegerile tale naturale sunt conforme voii lui Dumnezeu, iar viaţa ta este la fel de naturală ca şi respiraţia. Dumnezeu este sursa voinţei tale, de aceea poţi să pui în practică voia Lui. Încăpăţânarea este o barieră neinteligentă, care refuză să fie iluminată. Singurul lucru pe care-l poţi face cu această barieră este s-o arunci în aer cu “dinamită”; “dinamita” aceasta este ascultarea de Duhul Sfânt.

Cred eu că Dumnezeul cel Atotputernic este sursa voinţei mele? Dumnezeu nu numai că aşteaptă să fac voia Sa, ci El Se află în mine pentru a o face.

Oswald CHAMBERS

Semnul legământului harului

“Domnul Dumnezeul tău, îţi va tăia împrejur inima ta şi inima seminţei tale şi vei iubi pe Domnul Dumnezeul tău, din toată inima ta şi din tot sufletul tău, ca să trăieşti.” (Deuteronom 30.6)

Vedem aici care este adevărata tăiere împrejur.

Cel ce face această lucrare este “Domnul, Dumnezeul tău”. Numai El poate să lucreze cu izbândă în inima noastră şi s-o dezbrace de tot ce este fire veche şi întinăciune. Să ne facă pe noi să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră şi cu tot sufletul nostru, este o minune a harului, pe care numai Duhul Sfânt poate s-o lucreze. Pentru aceasta să privim numai la Domnul şi să nu fim niciodată mulţumiţi când vom face altfel. Această tăiere împrejur nu se face în carne, ci în duh. Ea este semnul cel mai însemnat din legământul harului. Dragostea lui Dumnezeu este semnul care nu se poate şterge, pe care El l-a dat poporului ales. Prin această pecete sfântă, este întărită alegerea celui credincios. Încredinţarea noastră nu trebuie să se sprijinească pe o slujbă dinafară; ea trebuie să fie întărită prin pecetea pe care o aplică Duhul Sfânt pe inima noastră.

Şi Dumnezeu vrea să facă acest lucru cu tine “pentru ca tu să trăieşti”. Umblarea după lucrurile firii pământeşti aduce moartea. Prin biruinţa asupra firii pământeşti găsim viaţă şi pace. Dacă umblăm după îndemnurile Duhului, vom trăi. Domnul Dumnezeul nostru să ducă la bun sfârşit lucrarea harului începută în noi, astfel ca noi să putem să trăim pentru Domnul în înţelesul cel mai înalt şi cel mai complet al cuvântului.

Charles Spurgeon

El îl înlătură pe vrăjmaşul nostru

“A îndepărtat pe vrăjmaşul tău.” (Ţefania3.15)

Vedeţi căderea sa? Satana a pierdut stăpânirea sa în inimile noastre, cum a pierdut şi locul său în cer. Domnul Isus a nimicit stăpânirea Celui Rău în noi. Acesta poate să ne atace, dar nu poate să pretindă că suntem ai lui. Lanţurile lui nu ne mai înfăşoară; Fiul ne-a izbăvit şi noi suntem cu adevărat slobozi.

Acest vrăjmaş continuă, e drept, să se facă pârâşul fraţilor noştri; dar Domnul l-a izgonit şi din această slujbă. Apărătorul nostru îl forţează să tacă şi reduce la nimic învinuirile pe care ni le aduce el şi apără sufletul nostru, astfel că nici unul din atacurile diavolului nu poate să ne atingă.

Duhul cel rău ne va asalta prin ispite şi va căuta să se vâre în sufletul nostru; dar şi aici şi-a pierdut superioritatea lui de la început, întâietatea lui. El se va strecura ca un şarpe, dar nu va mai stăpâni ca un împărat. El îşi strigă blestemele sale împotriva noastră, ori de câte ori poate; dar spre marea noastră uşurare, glasul Domnului îl reduce îndată la tăcere şi-l sileşte să fugă ca un câine în faţa biciului. Lucrează Tu, Doamne, şi apără-i de lătratul diavolului pe cei pe care-i urmăreşte el şi care tremură la ameninţarea lui. Pune pe fugă pe vrăjmaşul lor şi arată-Ţi slava în ochii lor. Tu l-ai biruit, Doamne; pune-l acum pe fugă şi izgoneşte-l din lume.

Charles Spurgeon