2 August

Care face totul după sfatul voii Sale.” Efeseni 1:11

Credinţa noastră în înţelepciunea lui Dumnezeu presupune şi necesită un scop special al Lui şi un plan în lucrarea de mântuire. Ce ar fi fost creaţia fără proiectul Său? Există vreun peşte în ocean sau vreo insectă în aer lăsată la voia întâmplării în ceea ce priveşte forma? Nu, în fiecare os, încheietură, muşchi, tendon, glandă şi vas de sânge se observă prezenţa unui Dumnezeu care a făcut totul conform proiectului înţelepciunii infinite. Va fi oare Dumnezeu prezent în creaţie, conducând totul, şi va lipsi în har? Oare noua creaţie va fi prezidată de geniul capricios al voinţei libere, atunci când vechea creaţie este condusă de voia divină?

Priveşte providenţa! Cine nu ştie că nici o vrabie nu cade pe pământ fără ştirea Tatălui? Până şi perii capului ne sunt număraţi. Dumnezeu cântăreşte munţii durerii noastre pe talger, şi pune în balanţă dealurile necazurilor noastre. Este posibil să existe un Dumnezeu al providenţei, şi al harului nu? Să fie scoicile conduse de înţelepciune, iar boabele lăsate la voia întâmplării? Nu, El cunoaşte sfârşitul de la început. El îl vede pe fiecare la locul potrivi, nu numai Piatra de la capul unghiului, scăldată în sângele Fiului Său, dar şi poziţia fiecărei pietre alese, luată din cariera naturii şi şlefuită prin harul Său.

El vede întregul de la colţ la streaşină, de la temelie la acoperiş, de la bază la culme. El are în minte o cunoaştere clară a fiecărei pietre care urmează să fie aşezată în locul pregătit, El ştie cât de mare va fi clădirea şi când va fi aşezat acoperişul, în strigăte de „Indurare! Îndurare peste el!”. La sfârşit se va vedea clar că, în fiecare vas ales de îndurare, Iehova a făcut totul după sfatul voii Sale, şi că, în fiecare parte a lucrării harului Său, El şi-a împlinit scopul şi Şi-a slăvit propriul nume.

Meditaţii C. H. Spurgeon

12 Iulie

„Sfinţiţi în Dumnezeu Tatăl.” Iuda 1 „Sfinţiţi în Christos Isus” (1 Corinteni 1:2).„Prin sfinţirea lucrată de Duhul”‘(1 Petru 1:2).

Observaţi unirea celor trei persoane divine, în toate faptele harului. Cât de nesăbuiţi sunt credincioşii care au preferinţe între persoanele Trinităţii, care gândesc că Isus este întruchiparea iubirii şi blândeţii, în timp ce Tatăl este drept şi sever, dar lipsit de bunătate. La fel de greşiţi sunt cei care preamăresc însuşirile Tatălui şi Ispăşirea Fiului, dar neglijează lucrarea Duhului. Nici una din persoanele Trinităţii nu lucrează aparte de celelalte, în toate faptele harului.

Ele sunt la fel de unite în fapte şi esenţă. În dragostea faţă de cei aleşi ei sunt una, şi în acţiunile care izvorăsc din marea sursă centrală, sunt la fel de nedespărţiţi. Observaţi acest lucru în mod special în problema sfinţirii. În timp ce vorbim despre sfinţire ca fiind lucrarea Duhului, şi nu greşim, trebuie să nu pierdem din vedere participarea Tatălui şi a Fiului. Este corect să vorbim despre sfinţire ca despre lucrarea Tatălui, Fiului şi Duhului Sfânt. Iehova este cel care spune „să facem om după chipul şi asemănare Noastră” (Genesa 1:26), şi de aceea suntem „lucrarea Lui, şi am fost Sădiţi în Christos Isus pentru faptele bune, pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele” (Efeseni 2:10).

Observaţi valoarea pe care o acordă Dumnezeu adevăratei sfinţiri, de vreme ce toate persoanele Trinităţii sunt reprezentate ca lucrând împreună pentru a produce o biserică ,fără pată, fără zbârcitură, sau altceva de felul acesta” (Efeseni 5:27). Şi tu, credinciosule, ca urmaş al lui Christos, trebuie să acorzi o mare importanţă sfinţirii — curăţirii vieţii şi vorbirii evlavioase. Preţuieşte sângele lui Christos ca temelie a speranţei tale, dar nu vorbi niciodată uşuratic despre lucrarea Duhului care te califică pentru „moştenirea sfinţilor, în lumină” (Coloseni 1:12). Să trăim astăzi în aşa fel, încât să arătăm lucrarea Dumnezeirii întreite în noi.

Meditatii zilnice:

C.H. Spurgeon

28 Iunie

 „Să ne uităm ţintă… la Isus.” Evrei 12:2

Lucrarea Duhului Sfânt este să ne întoarcă ochii de la noi noi înşine la Christos, iar lucrarea Satanei este opusă, fiindcă el încearcă mereu să ne întoarcă privirea de la Christos la noi înşine. El insinuează: „păcatele tale sunt prea mari pentru a fi iertate; nu ai credinţă. Nu te căieşti îndeajuns. N-o să fii în stare niciodată să continui până la sfârşit. Nu ai bucuria copiilor Săi. Te ţii foarte slab de mâna lui Isus”. Toate aceste gânduri se concentrează asupra sinelui, şi nu avem niciodată mângâiere sau siguranţă privind înlăuntrul nostru.

Dar Duhul Sfânt ne întoarce privirea de la noi înşine. El ne spune că suntem nimic, dar „Christos este totul în toate”. Aminteşte-ţi, de aceea, că nu felul în care te prinzi tu de Christos te salvează; Christos însuşi te salvează. Nu bucuria ta în Christos te mântuieşte; Christos te mântuieşte. Nici chiar credinţa ta în Christos nu te mântuieşte, deşi ea este mijlocul, ci sângele lui Christos şi meritele Sale; de aceea, nu privi atât de mult la mâna cu care te ţii de Christos, ci la Christos.

Nu-ţi privi speranţa, ci pe Isus, Izvorul speranţei tale. Nu-ţi privi credinţa, ci pe Isus, „Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre” (Evrei 12:2). Nu vom găsi niciodată fericirea uitându-ne la rugăciunile, acţiunile şi sentimentele noastre. Ceea ce este Isus, nu ceea ce suntem noi, oferă odihnă sufletelor noastre. Dacă vrem să-l învingem pe Satana şi să avem pace cu Dumnezeu, trebuie să o facem „privind ţintă la Isus”. Aţinteşte-ţi privirea asupra Lui. Păstrează moartea Lui, suferinţele Lui, meritele Lui, slava Lui şi mijlocirea Lui mereu în gând. Când te trezeşti dimineaţa, priveşte la El. Când te culci seara, priveşte la El. O, nu lăsa speranţele sau temerile să intervină între tine şi Isus. Urmează-L, şi El nu te va dezamăgi niciodată. Speranţa mea este întemeiată Pe sângele şi-ndreptăţirea lui Isus N-aş îndrăzni să mă încred vreodată În altceva, de-al Său sfânt nume mai presus.

Meditatii C.H. Spurgeon

3 Iunie

Ei erau olari, si locuiau în livezi şi în lunci; locuiau acolo lângă împărat, şi lucrau pentru El.‘ 1 Cronici 4:23

Olarii erau muncitori foarte apreciaţi, iar regele avea nevoie de ei; de aceea, erau în slujba regală, deşi materialul cu care lucrau nu era decât lut. Şi noi putem fi angajaţi într-o lucrare însemnată a Domnului, dar trebuie să privim ca un mare privilegiu orice lucrare pe care o facem pentru El; de aceea, ne vom îndeplini chemarea, sperând că „pe când voi vă odihniţi în mijlocul staulelor, aripile porumbelului sunt acoperite de argint, şi penele lui sunt de un galben auriu” (Psalmi 68:13). Textul ne spune că cei care „locuiau în livezi şi lunci” aveau condiţii grele de trai şi multă muncă. Poate că şi-ar fi dorit să locuiască în oraş, să aibă parte de viaţa, societatea şi rafinamentul lui, dar şi-au păstrat locurile stabilite, fiindcă trebuiau să lucreze pentru împărat. Locul în Care locuim este fixat, şi nu trebuie să-l părăsim dintr-o toană sau un capriciu, ci să căutăm să-I slujim Domnului, fiind o binecuvântare pentru cei printre care trăim.

Aceşti olari şi grădinari aveau companie regală, fiindcă „locuiau acolo lângă împărat”. Deşi trăiau în livezi şi lunci, locuiau acolo cu regele. Nici un loc şi nici o ocupaţie, oricât de josnică şi neplăcută, nu ne pot despărţi de comuniunea cu Domnul nostru. Atunci când vizităm cocioabe, spaţii aglomerate, ateliere sau închisori, putem merge cu Regele. În toate lucrările credinţei, putem conta pe comuniunea cu Isus.

Când ne aflăm în lucrarea Sa, depindem de zâmbetul Lui. Voi, lucrători necunoscuţi care munciţi pentru Domnul vostru în mijlocul mizeriei şi josniciei, înveseliţi-vă, fiindcă în grămezile de bălegar s-au găsit nestemate, oalele de lut au fost umplute cu comori cereşti, şi buruienile au fost transformate în flori preţioase. Locuiţi cu Regele pentru a face lucrarea Sa, şi atunci când El îşi scrie cronicile, numele vostru va fi amintit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

20 Ianuarie

Abel era păstor. Genesa 4:2

Ca păstor, Abel şi-a sfinţit lucrarea spre slava lui Dumnezeu şi a oferit o jertfa de sânge pe altarul Său. Domnul l-a binecuvântat pe Abel şj jertfa lui. Acest prim simbol al lui Christos este clar şi distinct. La fel de clar ca prima strălucire a zorilor, care nu luminează nimic, dar vestesc răsăritul grabnic al soarelui. Când îl vedem pe Abel, păstor şi preot, aducând o jertfă de bun miros lui Dumnezeu, ne gândim la Domnul nostru, care a adus în faţa Tatălui Său o jertfă pe care Iehova a respectat-o întotdeauna.

Abel a fost urât de fratele său — urât fără motiv; la fel a fost şi Mântuitorul. Omul firesc l-a urât pe cel duhovnicesc, prin care se descoperise Duhul harului, şi nu a avut odihnă până când nu i-a vărsat sângele. Abel a căzut şi a stropit jertfa cu propriul său sânge; acest lucru arată spre Domnul Isus care a fost ucis de ura oamenilor, în timp ce slujea ca Mare Preot în faţa Domnului. „Păstorul cel Bun îsi dă viaţa pentru oile lui” (Ioan 10:11). Să-L jelim, amintindu-ne cum a fost ucis de ura oamenilor, stropind coarnele altarului cu propriul Său sânge. Sângele lui Abel vorbeşte. Domnul i-a spus lui Cain sângele fratelui tău strigă din pământ la Mine” (Genesa 4:10).

Sângele lui Isus strigă cu glas tare, şi scopul strigătului nu este răzbunarea, ci mila. Să stai în faţa altarului Bunului nostru Păstor, să-L vezi sângerând ca Mare Preot, şi să-i auzi sângele vorbind despre pace pentru întreaga Sa turmă, pace în suflete, pace între iudei şi neamuri, pace între om şi Făcătorul său, pace în veşnicie pentru cei spălaţi în jertfa Sa — aceasta este cea mai preţioasă comoară dintre toate. Abel a fost primul păstor, dar inimile noastre îl vor aşeza întotdeauna pe Isus pe primul loc. Bunule Păstor, noi, poporul păşunii Tale, Te binecuvântăm din toată inima fiindcă Te-ai jertfit pentru a ne salva.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Nu te lasa descurajat!

15 decembrie

Text: Galateni 6:1-10

Sa nu obosim in facerea binelui; caci la vremea potrivita
vom secera, daca nu vom cadea de oboseala.

Galateni 6:9

Cat de usor cedam descurajarii! Uneori cedam fiindca suntem
epuizati fizic si emotional. Alteori ne pierdem curajul datorita
faptului ca oamenii ni se impotrivesc. Oricare ar fi motivul, deseori
devenim atat de dezgustati incat cedam – incetam sa ne mai inde-
plinim sarcina pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Am citit despre un pastor care se simtea atat de deprimat si
de infrant, incat era gata sa se lase prada descurajarii. Intr-o
dimineata, pe cand sta demoralizat langa fereastra, s-a uitat afara
si a vazut un graur cocotat pe pervazul ferestrei. Se parea ca
pasarea se uita tinta la el si ciripea „Lasa-te batut! Lasa-te batut!”
pe limba ei. Pastorul s-a gandit la aparentul sau esec in lucrarea pe
care i-a dat-o Dumnezeu s-o faca. Ii transmitea graurul un mesaj?
In timp ce pastorul se gandea la lucrul acesta, sotia lui a intrat
in camera. Cand el i-a spus ce s-a intamplat, ea s-a apropiat de
fereastra ca sa asculte. Graurul a ciripit din nou ceva ce semana
cu „Lasa-te batut! Lasa-te batut!” Sotia pastorului a ras, apoi s-a
intors spre sotul ei si i-a spus cu zambetul pe fata: Dar graurul iti
zice: „Nu te da batut! Nu te da batut!”, nu „Lasa-te batut!”

Esti descurajat astazi? Esti gata sa te dai batut? Mai citeste
odata versetul de astazi; este chiar pentru tine. „Nu te descuraja.”
Dimpotriva, prinde curaj in lucrarea pe care ti-a dat-o Dumnezeu
s-o faci. Nu te da batut! – P.R.V.

Ridica-ti ochii, tu om descurajat,

Domnu-ti este ajutorul, nu uita;

Putere iti va da, caci Domnul te-a chemat:

„Vino la Mine, odihna vei afla”.” Anonim

Curajul nu inseamna

puterea de a merge inainte – ci inseamna

a merge inainte cand nu ai putere.

Painea zilnica

Lucrarea crestina

Text: Efeseni 6:5-9                          

Lucraţi… pentru mancarea, care rămâne pentru viaţa veşnică…” Ioan 6:27

Trei oameni lucrau la o construcţie foarte mare. Unul a fost întrebat: „Ce faci aici?” „Amestec mortar”, a spus el. Al doilea a răspuns: „Ajut Ia înălţarea acestui zid”. Cand al treilea a fost întrebat, a răspuns: „Construiesc catedrală pentru gloria lui Dumnezeu”.
Aceşti trei oameni ar fi putut lucra la fel de bine la o maşină, un camion, o casă, un drum, sau orice alt produs sau serviciu pe care îl pot face un om sau o femeie. Mulţi oameni lucrează pentru a-şi caştiga existenţa, ca să obţină succes fără ca să se îmbogăţească. Aceste motive nu trebuie să fie motivele principale pentru munca unui creştin. Ca şi al treilea om din povestirea anterioară, trebuie să vedem că ceea ce dă muncii noastre valoare eternă nu este produsul sau serviciul muncii noastre, ci însuşi procesul muncii – efectuarea slujbei cu credincioşie, pentru gloria lui Dumnezeu. într-o broşură intitulată: „De ce să mergi la lucru?” scriitorul dă două motive biblice pentru muncă:

(1) Dumnezeu a poruncit aceasta pentru că munca este bună. (2) Munca „creează un climat în care credinciosul II poate reprezenta pe Isus Cristos”. Cu alte cuvinte, trebuie să muncim pentru a-L satisface pe Dumnezeu şi să demonstrăm colegilor noştri de muncă ce schimbare face Cristos în viaţa cuiva.
Următorul poem captează esenţa oricărei munci creştine: „ Tată, unde-ai vrea astăzi să lucrez? Şi să dărui iubirea la oricine. Atunci mi-a arătat un colţ micuţ. Spunandu-mi: „Ingrijeşte-l pentru Mine!”  – D.J.D.

Oricare ar fi munca zilnică şi grea,
Să îmi caştig painea, aş vrea să pot vedea
Marea slujbă şi cinste în care m-ai pus
De a-i aduce pe alţii la Domnul Isus. ”   – Stalter

Dumnezeu ne-a dat ceva de făcut în lumea aceasta; apreciem oare îndeajuns această onoare?

Painea zilnica

De ce poti ierta

Text: Matei 18:21-33

…iertaţi-vă unul pe altul. Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.„Coloseni 3:13

Uneori ne este greu să-i iertăm pe alţii. Ştim că nu este corect să ţinem duşmănie, dar este o luptă să trecem cu vederea tratamentul rău pe care l-am îndurat. Cand nu iertăm, lucrarea noastră pentru Domnul îşi pierde din interes, bucuria se diminuează, părtăşia noastră cu Domnul şi cu alţii are de suferit. Dar, slavă Domnului, există o soluţie! Dacă reflectăm la cat de multe ne-a iertat Dumnezeu, vom găsi că este uşor să-i iertăm pe cei ce ne-au rănit.
Un canadian, pe nume Macdonald Dubh, a învăţat această lecţie în primii ani cand s-a întors la Domnul. Cand a primit mantuirea, inima îi era plină de resentimente şi de ganduri de răzbunare faţă de un om care îl tratase deosebit de ruşinos. Dar în ziua cînd şi-a pus încrederea în Cristos, s-a gandit numai la problema păcatului său. Gandurile la felul cum fusese tratat de rău nici nu i-au mai trecut prin minte. Imediat după aceea, omul care l-a condus la Domnul i-a făcut o vizita şi a discutat cu Dubh despre responsabilitatea de a-l ierta pe cel ce l-a tratat atat de crud. Cu lacrimi în ochi, acest nou creştin i-a spus: „Oh, este un lucru mic. Este atat de puţin faţă de mulţimea păcatelor de care am fost iertat!”


Ai fost tratat şi tu cum nu trebuie, neanţeles sau calomniat? Ţi-au trecut prin minte ganduri de răzbunare? Dacă da, atunci începe să reflectezi la mulţimea păcatelor pe care ţi le-a iertat Cristos. Vei putea cu greu să mai ţii duşmănie pe cineva. Vei fi eliberat de un spirit de amărăciune. Vei pierde dorinţa de-a te răzbuna. „Cum v-a iertat Cristos, aşa iertaţi-vă şi voi.”            – P.R.V.

Să-ntorc obrazul celălalt
Ajută-mi s-o fac ca Tine,
Trăind sentimentul înalt
Al iertării depline. „ – 
Monroe

Ne putem opri de a-i mai ierta pe alţii cand Cristos se va opri să ne mai ierte pe noi

Painea zilnica

Cofruntarea cu muzica

Text: 2 Corinteni 5:1-11

Lucrarea fiecăruia va fi dată pe faţă,… căci se va descoperi în foc.” 1 Corinteni 3:13

Potrivit unei legende, cu mulţi ani în urmă, trăia în China un om care a fost acceptat ca membru în orchestra imperială, prin ajutorul unui prieten deosebit de influent. Pretindea să fie un flautist desăvarsit, deşi nu ştia să cante nici o notă. Lucrurile au mers bine pană la o vreme. In timpul concertelor, îşi punea flautul la gură la momentul potrivit şi mima dibaci cantatul. Dar, într-o zi, împăratul a anunţat că doreşte ca fiecare membru al orchestrei să prezinte un solo la instrumentul la care canta. Omul îngrozit a făcut imediat aranjamente să ia lecţii de cantat, dar aceasta nu l-au ajutat aproape la nimic. S-a gandit să se prefacă bolnav în ziua cînd era programat să cante, dar s-a temut că medicul Imperial va raporta înşelătoria. Aşa au trecut zilele, iar cand timpul recitalului său a sosit, pentru a nu fi descoperită frauda a luat o doză fatală de otravă. S-a temut să fie confruntat cu muzica sa.


Va veni ziua cand toţi oamenii vor fi chemaţi înaintea Domnului pentru „recitalul” lor. Noi, credincioşii, „trebuie să ne înfăţişăm înaintea scaunului de judecată al lui Cristos, pentru ca fiecare să-şi primească răsplata după binele sau răul pe care-l va fi făcut cand trăia în trup (2 Corinteni 5:10). Necredincioşii vor sta şi ei în faţa lui Dumnezeu ca să fie Judecaţi după faptele lor” (Apocalipsa 20:12). Nu este scăpare, nici măcar în moarte. Iată de ce este esenţial să-L acceptăm pe Cristos ca Mantuitorul nostru personal şi să trăim cu cinste înaintea Domnului.
Da, cu toţii vom fi confruntaţi cu muzica noastră!   –    R.W.D.

Curand vom fi chemaţi de jos
Să stăm cu toţi în faţa Sa.
Vei merge-acolo bucuros,
Sau îngrozit vei tremura?”    – Anonim.

Trăieşte azi asa cum ai dori să fi trăit atunci cand vei sta în faţa lui Dumnezeu

Painea zilnica

Slujind din toata inima

Text: Proverbele 24:30-34

Cînd mîinile sint leneşe, se lasă grinda şi cînd se lenevesc mîinile plouă în casă.” Eclesiastul 10:18

Unele din cele mai mari realizări ale umanităţii ne-au parvenit de la oameni care au considerat că nici un sacrificiu nu e prea mare şi nici un efort prea greu pentru atingerea ţelului propus. Edward Gibbon a cheltuit 26 de ani din viaţă pentru a scrie „Istoria declinului şi căderii Imperiului Roman.” Noah Webster a lucrat cu migală 36 de ani pînă a dus la faza de tipărire prima ediţie a dicţionarului său. Se spune despre oratorul roman Cicero, că a făcut exerciţii de oratorie în faţa prietenilor săi zilnic timp de 30 de ani, înainte de-a vorbi în public. Ce tenacitate! Ce perseverenţă!


Acum să ne gîndim cîtă energie investim noi în lucrarea Domnului. Comparaţia va fi destul de jenantă. Ar trebui să ne determine cel puţin, să ne cercetăm inima, punîndu-ne cîteva întrebări. „De ce lucrarea noastră pentru Cristos este făcută uneori cu o jumătate de inimă? De ce unii oameni care urmăresc numai scopuri pămînteşti ne fac de ruşine prin răbdarea şi perseverenţa lor? Să ne gîndim numai ce se întîmplă atunci cînd luăm slujirea noastră foarte uşor. Un diacon îşi neglijează responsabilităţile, şi interesul altora este în declin. Dascălul de la şcoala duminicală nu se pregăteşte îndeajuns, şi Biserica nu va mai răspunde la această activitate. Un membru credincios al Bisericii nu continuă cu credincioşie viaţa de rugăciune, şi nu e de mirare că nu mai sînt răspunsuri la rugăciuni”.
Apostolul Pavel ne dă o definiţie clară a datoriei noastre, atunci cînd spune: „Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” (Coloseni 3:23). Slujirea lui Cristos trebuie să fie marcată de efortul perseverent, şi susţinută de rugăciune. Aceasta înseamnă să slujeşti din toată inima!    -P.R.V.

Credincios mereu să-I fiu lui Isus.
Credinţa ce-o declar s-o reînnoiesc,
Şi-n orice zi să-ntreb supus:
Ce-ai vrea, Doamne, să înfăptuiesc? ” – Pangborn

Unii creştini nu fac nimic, dar nu există nici un creştin care să n-aibă nimic de făcut.”

Painea zilnica