Credința pusă-n aplicare

Credința pusă-n aplicare
Creează minuni în lucrare.
Ne-ajută să depășim greul
Să păstrăm harul, trofeul.

În stare de somnolență
O poate-nvinge-o urgență
S-o păstrăm în stare activă
Spre-a nu ajunge-n derivă.

Ne leagă puternic cu Cerul
Desăvârșind caracterul
Prin Ea primim revelații
S-avem cerești informații.

Când credința e vie
Poate răbda agonie
Poate birui încercarea
Și-aduce la noi rezolvarea.

Fără credință ființa
Cunoaște doar neputința
Imposibilul dispare
Când e-angajată-n lucrare.

O, ce scumpă comoară!
Cu Ea nu rămânem afară
Activând puterea-i divină
Vedea-vom cereasca Lumină.

George Cornici

24 Ianuarie

„Marta era împărţită cu multă slujire.” Luca 10:40

Greşeala Martei nu era că slujea, fiindcă orice creştin trebuie să fie un slujitor. „Slujesc” va fi deviza oricărui prinţ din familia regală a cerului. Nici nu era vina ei că era înzestrată cu „multă slujire”. Niciodată nu putem face prea mult. Să facem tot ce ne stă în puteri. Să ne predăm inima şi mintea în slujba Domnului. Nu era vina ei că se grăbea să pregătească o masă pentru învăţător. Fericită Marta, ai avut şansa să primeşti un Oaspete atât de binecuvântat, şi ţi-ai pus tot sufletul în îndeplinirea datoriei tale.

Greşeala ei a fost că era „împărţită cu multă slujire”, astfel încât îl uitase pe Mântuitorul şi se gândea doar la slujire. Îngăduise slujirii să ia locul părtăşiei, şi îşi prezenta o datorie pătata de sângele celeilalte. Noi trebuie să fim şi Marta şi Maria; trebuie să slujim şi să ne bucurăm de părtăşie în acelaşi timp. Pentru asta avem nevoie de har. Este mai uşor să slujeşti decât să ai părtăşie. Iosua nu a obosit în lupta cu amalecitii dar Moise, pe vârful muntelui, a avut nevoie de doi oameni care să-i susţină mâinile. Cu cât mai spirituală este lucrarea, cu atât mai repede obosim.

Fructele cele mai bune se coc la urmă; darurile cereşti sunt cel mai greu de cultivat. Prea iubiţilor, să nu neglijăm lucrurile din afară, care sunt bune prin ele însele, având în acelaşi timp o intensă comuniune cu Isus. Aveţi grijă să nu neglijaţi să staţi la picioarele Mântuitorului, chiar dacă vi se pare că ar trebui să vă ridicaţi să slujiţi. Prima condiţie pentru sănătatea sufletului, prima condiţie pentru slava Sa, şi prima condiţie pentru a fi folositori este să ne păstrăm sufletele în continuă comuniune cu Domnul Isus şi să avem grijă să punem pe primul loc spiritualitatea vitală a religiei noastre, care este mai presus de toate.

C.H. Spurgeon

8 August

„Ţes pânze de păianjen.” Isaia 59:5

Priveşte pânza păianjenului, şi vezi în ea cel mai sugestiv tablou al religiei făţarnicului. Pânza este menită să prindă prada: păianjenul se îngraşă cu muşte, şi fariseii îşi aşteaptă răsplata. Persoanele nesocotite sunt uşor de prins în laudele pretendenţilor, şi chiar şi cel chibzuit nu scapă întotdeauna. Filip i-a botezat pe Simon Magul, a cărui prefăcută declaraţie de credinţă a fost curând nimicită de reproşul aspru al lui Petru. Obiceiurile, reputaţia, lauda, succesul şi alte muşte sunt momeala pregătită de ipocriţi în cuiburile lor. Pânza unui păianjen este o minune de îndemânare; priveşte-o şi admiră meșteşugul vânătorului.

Religia înşelătorilor nu este la fel de minunată? Cum pot să transforme minciuna în adevăr? Cum pot să prefacă zorzoanele în aur? Pânza păianjenului vine din Interiorul lui. Albina îşi adună ceara de pe flori; păianjenul nu culege florile, dar poate să ţese o pânză oricât de mare. În acelaşi fel, făţarnicul găseşte adevărul şi speranţa înăuntrul lui; ancora lui este făurită de propria nicovală, şi cablul este îndoit de propriile-i mâini. El îşi pune propria temelie şi o aşează pe stâlpii propriei case, dispreţuind datoria faţă de harul lui Dumnezeu. Dar pânza păianjenului este foarte fragilă. Este o lucrare minunată, dar nu şi rezistentă. Nu rezistă în faţa măturii Servitorilor sau în faţa toiagului călătorului. Făţarnicul nu are nevoie de pompe hidraulice care să-i spulbere speranţa; o adiere de vânt este de ajuns.

Păienjenişul făţarnicilor va fi spulberat atunci când mătura distrugerii va începe lucrarea ei de curăţire. Aceasta ne mai aminteşte ceva: asemenea pânze de păianjen nu vor fi tolerate în casa Domnului. El va avea grijă ca pânzele și cei care le ţes să fie distruşi pentru totdeauna. O, suflete, odihneşte-te pe ceva mai bun decât o pânză de păianjen, Fă din Domnul Isus locul tău de adăpost.

Meditaţii C. H. Spurgeon

14 Iulie

„Căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.” Exod 20:25

Altarul lui Dumnezeu trebuia să fie construit din pietre necioplite, astfel încât să nu se vadă nici o urmă de lucrare omenească pe el. Înţelepciunea omenească vrea să rânduiască şi să aranjeze învăţăturile crucii într-un sistem mai artificial şi mai potrivit cu gusturile depravate ale naturii decăzute; totuşi, în loc să îmbunătăţească Evanghelia, înţelepciunea trupească o pângăreşte, până când devine o altă evanghelie, total diferită de adevărul lui Dumnezeu. Toate modificările şi îndreptările la Cuvântul Domnului sunt profanare şi pângărire. Inima mândră a omului este nerăbdătoare să intervină în îndreptăţirea sufletului în faţa lui Dumnezeu; pregătirile pentru Christos sunt gândite, umilinţa şi căinţa devin motiv de încredere, faptele bune sunt strigate în gura mare, priceperea naturală este lăudată, şi se încearcă pe toate căile cioplirea pietrelor de altar.

Ar fi bine ca păcătoşii să-şi amintească că, în loc să perfecţioneze lucrarea Mântuitorului, încrederea lor carnală o pângăreşte şi o dezonorează. Numai Domnul trebuie să fie înălţat în lucrarea de ispăşire, şi nici urmă de ciocan sau daltă omenească nu va fi suportată. încercarea de a adăuga ceva la ultimele cuvinte ale lui Isus Christos, sau de a Îmbunătăţi ceea ce Iehova Domnul a făcut desăvârşit, este o blasfemie. Păcătosule tulburat, lasă-ţi jos uneltele. Aruncă-te în genunchi în implorare umilă. Acceptă-L pe Domnul Isus ca altar îl ispăşirii tale, şi odihneşte-te numai în El. Mulţi falşi credincioşi vor fi avertizaţi împotriva doctrinelor în care cred citind textul din dimineaţa aceasta.

Există prea multe tendinţe de a aranja şi împăca adevărurile revelaţiei printre creştini; aceasta este o formă de necredinţă şi lipsă de respect. Să ne luptăm împotriva lor şi să primim adevărul aşa cum este, bucurându-ne de doctrinele Cuvântului sunt pietre necioplite, şi că astfel sunt mai potrivite pentru a construi un altar Domnului.

Meditatii C.H. Spurgeon

Scopul existenței noastre

Am fost creați să fim lumină
Să răspândim doar ce-i util,
Să nu vopsim peste rugină,
Să fim curați ca o hermină,
Să depășim ce-i dificil.

Am fost chemați cu o chemare
Cu iz ceresc, cu suflu sfânt
Am fost creați pentru-o lucrare
Ce naște-n noi o-ncredințare
Ce trece dincol’ de mormânt.

N-am fost creați pentru reclamă
Ci dăm de știre prin mesaj
Că astăzi Sfântul Duh mai cheamă
Pe cei cuprinși în sumbra teamă
S-accepte biblicul pasaj.

Suntem aici nu la-ntâmplare
Și nu ne ducem în neant
Ci către zările stelare
Ce-s îmbrăcate în splendoare
Cu-n mediu calm și captivant.

O mână foarte iscusită
Ne-a plămădit s-avem un rost
Ființa nu e părăsită
Ci-n orice vreme e păzită
În cel mai sigur Adăpost.

‘Nălțănd stindardul luptei sfinte
Privim spre-un Canaan ceresc
Mereu ne vom aduce-aminte
Că n-am vândut pe-un blid cu linte
Avântul nostru tineresc.

Am fost creați să-nvingem valul
Ce vine să răstoarne-un vas
Și-atunci… când va veni finalul
(Când Mirele va da semnalul)
Vom fi luați la El, Acas’

George Cornici

6 Martie

„Trebuie să vă năşteţi din nou.” Ioan 3:7

Degenerarea este subiectul care stă la temelia mântuirii, şi trebuie să fim foarte atenţi cercetând dacă suntem într-adevăr născuţi „din nou”, fiindcă mulţi dintre cei care îşi imaginează că sunt, nu sunt. Fii sigur că numele de creştin nu înseamnă caracterul unui creştin, şi faptul că te-ai născut într-o ţară creştină şi îţi spui creştin nu este de ajuns – să te naşti din nou este o taină pe care mintea omenească nu o poate pricepe. „Vântul suflă încotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge. Tot aşa este cu oricine este născut din Duhul” (Ioan 3:8).

Cu toate acestea, este o schimbare pe care o cunoşti şi o simţi: o Cunoşti prin lucrarea sfinţeniei şi o simţi prin experienţă. Lucrarea aceasta măreaţă este supranaturală. Nu este o operaţiune pe care omul o poate face singur. Este infuzia unui nou principiu, care lucrează în inimă, reînnoieşte sufletul şi afectează întreaga fiinţă. Nu este o schimbare a numelui, ci o reînnoire a întregii firi, aşa că nu mai sunt persoana care eram odată, ci o , făptură nouă” (2 Corinteni 5:17) în Christos Isus. Să speli şi să îmbraci un trup nu înseamnă să-l faci să trăiască. Omul poate face una, dar numai Dumnezeu o poate împlini pe cealaltă.

Dacă ai fost deci născut din nou, mărturisirea ta va fi „o Doamne Isuse, Tatăl Ceresc este Părintele meu spiritual. Dacă Duhul tău nu mi-ar fi insuflat o suflare de viaţă nouă şi sfântă, aş fi fost şi astăzi mort „în greşelile şi păcatele” mele (Efeseni 2:1). Viaţa mea cerească izvorăşte în întregime din Tine şi numai din Tine. Viaţa mea este „ascunsă cu Christos în Dumnezeu” (Coloseni 3i3). Nu mai trăiesc eu, ci Christos trăieşte în mine (vezi Galateni 2:20). Fie ca Dumnezeu să ne asigure în acest punct vital, fiindcă a nu fi născut din nou înseamnă a fi nemântuit, neiertat, fără Dumnezeu şi fără speranţă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Necontenit reverși har…

Fără-ncetare reverși har
Și ne păzești, Părinte
Să nu sfârșim în vreun coșmar
Ci-n cel mai pitoresc hotar
(Spre a-l descrie nu-s cuvinte)

Ne porți pe brațe când furtuni
Apar pe drum să ne doboare
Câte lucrări, câte minuni
Vedem când facem misiuni
Spre-a răspândi a Ta lucrare.

Cu binefaceri ne inunzi
Și ne îndrumi spre Slavă
Când vin primejdii ne ascunzi
Cu-a Ta Lumină ne pătrunzi
Ne izbăvești din starea gravă.

Cu vindecări răspunzi mereu
Dureri să fie alinate
Nu suntem singuri pe traseu
Ești Tată și ești Dumnezeu
Acum și în eternitate.

Lumină, aer, tot ce-avem
Sunt daruri fără nici o plată
Cu Tine fericiți suntem
Și Cerul deschis îl vedem
Cu veșnica-i răsplată.

Atâta bine ne-ai făcut
Oriunde-n orice stare!
Cu Tine-a fost nou început
Căci în credință ne-ai crescut
S-avem la har intrare.

Nicicând noi nu ne despărțim
De sfânta Ta prezență
Cu-ai Tăi copii ne înfrățim
Te adorăm, Te prețuim
(E dragoste, nu aparență)

Fără-ncetare reverși har
Căci ne iubești fierbinte
De-aceea știm: e necesar
Mai mult să mergem la altar
Cu sacrificii sfinte.

George Cornici

Vreau să Te cânt

În fiecare zi ce vine
Vreau să Te cânt, Isuse drag,
Că doar cu Tine și prin Tine
Pot trece-al veșniciei prag.

Cu moartea Ta și Învierea
Ne-ai dat o șansă și-un drum nou,
Și-acum doar Tu ne dai puterea
De-a Te urma, preasfânt Erou!

Te rog să ne îndrumi Tu gândul
Și să ne-arăți ce-i de făcut,
Cât timp vom mai umbri pământul
Să Te urmăm, să ne fii Scut!

Te laud, Doamne, înc-o dată
Și în continuu voi găsi,
Când caut cu privirea-roată,
Motive noi de-a-Ți mulțumi.

Din suflet mi-ai luat furtuna
Și m-ai îndepărtat de rău,
Că m-ai iubit întotdeauna
Și astăzi sunt copilul Tău.

Veghem cu inima-n alertă,
Căci și prin Duh, și prin Cuvânt,
Ne spui ce-aproape e momentul
Venirii Tale pe pământ!

Cu psalmi de laudă în inimi,
Recunoștință în priviri,
Noi așteptăm un semn din ceruri
Al iminentei Reveniri.

Și dependenți de-a Ta iertare,
Nu încetăm a Te slăvi,
Că-n orice timp și-orice lucrare
Prin harul Tău vom birui!

Laura Minciună 

Predica unui caine

19 noiembrie

Text: Matei 5:33-48

„Ci, oricui te loveste peste obrazul drept,
intoarce-i si pe celalalt.„

 Matei 5:39

Cuvintele Domnului Isus din textul de azi au deranjat pe foarte
multi oameni. Cel mai bine le vom intelege daca ne reamintim
ca in zilele Domnului Isus, acesta era obiceiul sa dai o palma
usoara cu mana stanga peste fata adversarului pentru a-si arata
dispretul pentru el. Aceasta nu insemna o lovitura dureroasa, ci o
insulta. Cuvintele Domnului au uimit peste masura pe ascultatori
atunci cand a spus: „Ci, oricui te loveste peste obrazul drept,
intoarce-i si pe celalalt”. El n-a sugerat ca forta nu trebuie folosita
niciodata pentru a pune capat raului. Dimpotriva, El spune ca
oferind obrazul celalalt noi respingem spiritul de razbunare fata
de aceia care ne-au tratat cum nu se cuvine, si le oferim iertarea.
Sir Walter Scott a avut dificultati cu ideea de-a „intoarce obrazul
celalalt”. Dar cuvintele lui Isus au capatat o semnificatie speciala
intr-o zi cand Scott a aruncat cu o piatra intr-un caine vagabond
care-i statea in cale. A tintit atat de bine si a dat mai tare decat
intentionase, ca lovitura a rupt piciorul animalului. In loc ca sa
fuga, caineie s-a intors spre el si i-a lins mana. Sir Walter n-a uitat
niciodata raspunsul acela. A spus: „Caineie acela mi-a predicat
Predica de pe munte, mai bine ca orice predicator”. Scott a spus ca
n-a gasit nici o fiinta umana atat de gata de a-si ierta dusmanii.

Lumea are nevoie sa vada chipul lui Cristos in fiecare credincios.
Trebuie sa-i iertam pe aceia ce ne trateaza cum nu se cuvine. Prin
puterea Duhului Sfant sa aratam o atitudine ca aceea a lui Cristos
fata de toti cei ce ne ranesc.- H.G.B.

„In viata noastra si-n lucrare

De credinciosi sa dam dovada.

Iertand pe cei ce ne lovesc,

Ca-n viata noastra sa Te vada.”– H.G.B.

„A intoarce bine pentru bine este omeneste;
a intoarce bine pentru rau este dumnezeieste.„

Painea zilnica

Al Sau in exclusivitate

Text: 2 Timotei 2:19-26

„…va fi un vas de cinste, sfinţit, folositor stăpanului său, destoinic pentru orice lucrare bună.” 2 Timotei 2:21

Dacă eşti un copil al lui Dumnezeu prin credinţa în Isus Cristos, tu-I aparţii în exclusivitate numai lui Dumnezeu. Eşti numai al Lui, al Lui singur, ca să te folosească aşa cum vrea El. Aceasta este ceea ce apostolul vrea să spună atunci cand pune întrebarea: „Nu ştiţi că trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieşte în voi, şi pe care L-aţi primit de la Dumnezeu? Şi că voi nu mai sunteţi ai voştri?” (1 Corinteni 6:19). Ca şi creştin, eşti sfinţit, ceea ce înseamnă că eşti pus deoparte pentru scopurile speciale ale lui Dumnezeu.

Următorul incident ne va ajuta să vedem ceea ce înseamnă aceasta. El s-a petrecut cu mai mulţi ani în urmă, în zilele cand stiloul era instrumentul principal de scris. Un musafir a cerut gazdei un stilou. Cand aceasta i-a dus cateva, acesta şi-a ales unul şi se pregătea să scrie. Dar doamna gazdă l-a oprit şi a spus: „Scuzaţi- mă, vă rog. Nu mi-am dat seama că acest stilou a fost între celelalte. Vreţi să luaţi altul? Acesta este stiloul meu preferat si am observat că ori de cate ori îl foloseşte cineva nu mai scrie uniform după aceea”. Avea, am putea spune, un stilou sfinţit. Era rezervat pentru a fi folosit în exclusivitate de ea insăşi. Tot la fel, creştinii sunt puşi deoparte pentru a fi folosiţi numai de către Cristos şi pentru slujirea Sa, şi nu trebuie să-i fie permis lumii să pună nici măcar degetul pe noi. Compromisul cu lumea împiedică slujirea noastră pentru Dumnezeu. Să trăim astfel ca unii care am fost puşi deoparte pentru Domnul. Suntem ai Lui în exclusivitate. – P.R.V.

„O, Isuse, Domn suprem,
Vom fi ai Tăi pentru vecie.
Tot ce suntem şi avem
Îţi dăm deplin cu bucurie. ”  – Havergal

„Sfinţirea cere consacrare fără rezerve„

Painea zilnica