În drama de la cruce

În drama de la cruce
Ce putem vedea?
Stăpânul cum conduce
Soarta ta și-a mea.

Vedem iubire sfântă
Cum nu s-a mai văzut
Iubire ce ne-ncântă
Acum ca la-nceput.

Vedem nu doar o dramă
Ci și un plan divin
Să nu ne fie teamă
De valuri care vin.

Vedem o împlinire
A unui dor nestins
Și-a noastră moștenire
Dincol’ de Necuprins.

Pe lemnul de ocară
‘Nălțat să fie-n chin
Fiul ne-mbrățișară
S-avem cu El destin.

Întinse brațe-nseamnă
“Veniți la Mine-acum
Durerea mea vă-ndeamnă
Să fiți pe-ngustul drum.”

O, ce lucrare sfântă
Ce rezultat sublim!
Răscumpărații cântă:
“E viu, e viu, o știm”

Demult s-a întâmplat
Pe cruce drama- n care
Acei prinși de păcat
Află descătușare.

George Cornici

Sa vezi nevoia

Text Ioan 4:27-38

Ridicaţi-vâ ochii şi priviţi holdele, care sînt albe acum, gata pentru seceriş.” Ioan 4:35

Serviciul în micuţa misiune din estul Londrei se terminase şi un tînăr medic era pe punctul de-a închide clădirea la plecare. In acel moment, a observat că un băieţel se ascundea într-un colţ. Doctorul i-a pus cîteva întrebări, ca să afle, că acest copil nu avea casă. Copilul i-a explicat că dormea împreună cu alţi copii într-o magazie de cărbuni. Doctorul i-a cerut să-i arate unde se află aceşti băieţi, aşa că au luat-o de-alungul unei străzi înguste, pînă au ajuns la o spărtură a unui zid. „Căutaţi acolo. O să-i găsiţi.” Dar magazia era goală. „Oh, a spus băieţelul, precis a venit poliţia şi au plecat. Haideţi cu mine. Am să vă arăt unde sunt.” L-a condus pe doctor într-o clădire învecinată. Sub acoperişul de tablă veche dormeau 13 băieţi – toţi ai nimănui. în noaptea aceea ochii tînărului doctor creştin s-au deschis larg pentru lucrarea în mijlocul acestor copii aflaţi în nevoi. In anii slujirii sale în acest domeniu, el a influenţat vieţile a peste 80.000 de băieţi şi fete.


Acesta este un exemplu al unei mari nevoi fizice şi spirituale care a rămas nesatisfăcută pînă cand cineva n-a văzut-o cu ochii lui. In calitate de creştini, ne putem continua afacerile fără să fim conştienţi de nevoile spirituale ale celor din jurul nostru. Trebuie să ne ridicăm ochii şi să privim holdele, pentru că Isus a spus: „sunt albe acum, gata de seceriş”. Să-I cerem lui Dumnezeu să ne facă deosebit de conştienţi de oamenii pierduţi care ne întretaie calea în fiecare zi. El vrea să ne folosească pentru a le arăta dragostea lui Cristos şi vestea bună a Evangheliei. Doamne, ajută-ne să vedem nevoile din jurul nostru!      – P.R.V.

Sculaţi creştini, luptaţi de zor!
Mor suflete în lumea mare;
Nu-i timp de somn nepăsător,
E timp de rugă şi lucrare.”    – Anonim

Dacă doreşti un cîmp de lucru, priveşte înjur.

Painea zilnica

Cum sa schimbi lumea

Text: Faptele 17:1-15

Oamenii aceştia care au răscolit lumea, au venit şi aici.” Faptele 17:6

In primul secol, duşmanii Evangheliei au trebuit să admită că creştinii au avut un impact extraordinar în societate. Vieţile celor ce L-au primit pe Isus au fost atît de radical diferite de ale celorlalţi, încît i-au influenţat pe aceştia în bine. Trezirea din Ţara Galilor (1904-1906) a schimbat totul în acea ţară. Oamenii care s-au pocăit au început să-şi plătească datorii care figurau ca imposibil de colectat. Si-au curăţit vieţile devenind modele de integritate si hărnicie la locurile de muncă. Efectele au durat multă vreme. Mulţi ani mai tîrziu, preotul englez W.E. Sangster a făcut o declaraţie publică ce n-a fost contestată niciodată. El a spus că extrem de rar s-a înregistrat o încălcare a legii de către minorii ce frecventau biserica sau şcoala duminicală. Nu s-a auzit ca dintr-o casă creştină să se fi ridicat vreun tînăr bătăuş şi vagabond.


Azi, milioane pretind să fie creştini şi sprijină lucrarea Evangheliei. Dar răscolim noi lumea, aşa cum s-a spus despre primii creştini din primul secol? Poate pentru că nu suntem creştini în atitudini şi în acţiuni aşa cum ar trebui să fim. Poate atunci cînd ne vom plăti datoriile, vom munci cinstit ziua de lucru la serviciul nostru, alungand distracţiile care promovează violenţa şi imoralitatea, respingand comportamentul imoral şi construind cămine, avîndu-L pe Cristos ca centru, vom avea un impact în societatea de azi. Atunci duşmanii noştri ne vor spune: „Au răscolit lumea”. H.V.L.

Domnul meu, numele de Creştin
Am să-l port cu cinste pe pămant!
Ajută-mă, Isuse, Salvator divin,
Şi fă-mă să merit Numele-Ti sfant.”  – Freeman


Lumea judecă creştinismul după ceea ce vede ut creştini.

Painea zilnica

Psalmul 103

O, suflete-al meu binecuvântează!
Pe Domnul în umblarea pe pământ
Și tot ce este-n mine și vibrează
Binecuvinte Numele Lui Sfânt!

Binecuvântă-L suflete pe Domnul!
Și-ale Lui binefaceri nu uita
El toate-ți iartă, îți veghează somnul
Și-ți vindecă întreagă boala ta.

Viața El din groapă-ți izbăvește
Cunună de-ndurare-țj dă în dar
Când ești bătrân te satură regește
Ca vulturul te-ntinerește iar.

Dreptate face Domnul, judecată
Acelor asupriți, nu uită El
I-a arătat lui Moise Calea dreaptă
Și-a Lui lucrări la-ntregul Israel.

Da, Domnu-i plin de milă și-ndurare
E bun și-a Lui răbdare-i îndelungă
El nu se ceartă fără de-ncetare
Mînia Lui nu-i veșnic să ne-ajungă.

El nu ne face chiar după păcate
Nici după fărdelegi nu pedepsește
Ci cât de sus sunt ceruri depărtate
Și bunătatea Lui atâta crește.

Precum din răsărit e depărtarea
Până-n apus ce greu o înțelegi
Tot astfel El ‘și-arată îndurarea
Și depărtează-a noastre fărdelegi.

Cum se îndură-un tată cu blândețe
De-ai săi copii și Domnul tot la fel
Le dăruie-ndurare și noblețe
Acelora care se tem de El.

Suntem țărână, El ‘și-aduce-aminte
Ca iarba de pe câmp și ca o floare
Când trece-un vînt puternic și fierbinte
Și omul se usucă și dispare.

Dar veșnic are Domnul bunătate
Și îndurare pentru-ai Săi copii
Și-a lor copii ce Legea-I țin în toate
Dorind a Lui porunci a le-mplini.

Da, Domnul Dumnezeu împărățește
În Ceruri pe-al Său scaun de domnie
Și peste tot domnia-I stăpânește
E Domn și Împărat pentru vecie.

Îngeri puternici care-aveți tărie
Și voi pe Domnul binecuvântați!
Voi ce-mpliniți cu-atâta bucurie
A Lui porunci și glasu-I ascultați.

Să binecuvântați pe Domnul Mare
Voi robii Lui și-oștirea Lui cea trează
Și stăpânirea Lui și-a Lui lucrare
Pe Domnul, suflet, binecuvântează!

Daniel Hozan

Regrete

Să nu ne pară rău de încercare,
Poate așa am învățat să ne smerim.
Să regretăm că-n zilele cu soare
Nu prea am spus: Isuse, Te iubim.

Ce am făcut în zilele când peștii
Și pâinile El ni le înmulțea?
Nu se cuvine ca să ne smerim cu toții,
Și să-I căutăm Fața, și nu doar mâna Sa?

Pe marea linistită, a fost cu noi în barcă,
Iar multe despre El, n-am vrut să știm.
Dar când în barcă intră tot mai multă apă,
Strigăm cu toții: Doamne, nu-Ți pasă că pierim?

Nu vom pieri, căci iarăși se ridică,
Chiar dacă azi pe cârmă, pare că doarme dus.
Când Domnul ceartă vântul, o frunză nu mai mișcă,
Nimic nu-i imposibil, pentru al nost’ Isus.

Până când, Doamne? Nu asta-i întrebarea.
Nici pentru ce? Ci, Doamne, ce trebuie sa fac?
Ca nu cumva odată ce trece încercarea,
Să-mi văd de viața veche si iar să mă complac.

O, iartă-ne azi, Doamne, de nepăsarea mare,
În care multă vreme am stat și n-am știut.
Adu înviorare, suntem a Ta lucrare,
Și toarnă untdelemnul în vasele de lut.

Dany Căpătan

Tu ești o floare

Tu ești o floare în palma Lui Isus,
Sădită-n chinuri, pe cruce, sus.
Ai fost aleasă să fii cununa Sa,
Căci ești născută de El, în Golgota.

Tu nu ești orișicine, venit întâmplător,
Pe acest pământ, creștine, străin și călător.
Tu ești ales de Domnul, ai preț în ochii Lui,
Căci El creat-a omul spre slava cerului.

Tu nu ești o ‘ntâmplare, nu ești un ne-nsemnat.
Tu ești a Sa lucrare, de mâna Lui creat.
Porți chipul Său, o, frate, de El ești plămădit,
În marea-I bunătate,
Fiindcă te-a iubit.

Tu ești o taină mare, ești templul Celui Sfânt;
Ești sfânta Sa lucrare de aici de pe pământ.
Tu ești a Lui Mireasă, ești foarte valoros,
Răscumpărat pe cruce de Mirele Hristos!

Puiu Chibici 

Sămânța dintre spini

În anii buni ai vieții mele, cândva Stăpânul îmi vorbi
Încredințându-mi dintre stele a Sa lucrare a-mplini;
Cu forță vie, tinerească intrat-am în lucrarea Sa,
Crezând că nu-i în lumea asta nimic s-oprească calea mea.

Sămânță plină de viața, cu suc bogat de-nfăptuire,
În glia tare, pământească am început a mea rodire.
Și am crescut udat cu haruri în prea bogata Lui grădină,
Dar din pământul plin de ură, creștea alături mărăcină.

Un timp crescut-am împreună, din soi atât de diferiți
Însă crezând că ne-nțelegem, ajuns-am tot mai contopiți.
Înconjurat de crengi spinoase, un firav fir, un spic de grâu,
Uitând de ce visam odată, zăceam acum în plin desfrâu.

Și am schimbat în nopți de fugă al rugăciunii dulce ceas,
În zile lungi pline de trudă, puținul timp abia rămas.
Privind la cer doar printre spinii ce mă împung neîncetat
Nici nu mai știu ultima data când jos genunchiul mi-am plecat.

Un veac lumesc cu-ngrijorari e mărăciniul meu acum
Ascunsă-n el e-a mea lucrare și rătăcit al meu vechi drum.
Am fost cândva sămânță bună ce promitea un rod bogat,
Însă crescând cu spinii-alaturi, a lor putere-a câștigat.
***
Tu rupe azi din rădăcină spinul ce crește lângă tine,
Alungă orice-ngrijorare care legat de jos te ține.
Și te înaltă tu mlădiță, lăstar plăpând, bun roditor
Mai mult, mai mult crescând în soare, spre cel ce e Stăpânitor.

Adu din spicul tău cu bobul, rod însutit cu mulțumire,
Domnind prin spini vei știi la Toamnă o înmiită răsplătire.
N-a fost o vreme-n lumea asta mai bună pentru-a fi in glie:
Ridica-te dar și lucrează, jos în pământ-sămânță vie!

Eu sunt sămânța dintre spini, de grija lumii innecată
În jurul meu sunt mărăcini, dar nu am fost de El uitată;
Cu harul Lui udând în glie, a smuls lăstari de-amărăciune,
Sunt azi din nou sămânță vie și cresc-n-a Lui promisiune.

 Agheorghiesei Maria 

Aș vrea să locuiesc

Aș vrea pe veci să locuiesc
În corturile Tale,
Să fiu cu cei ce Te iubesc
În zi de sărbătoare,

Să stăm ca un mănunchi legat
În tainică unire,
Să curgă untdelemn curat
Peste-ntreaga zidire!

Acolo, Duhul cel Preasfânt
Coboară din mărire
Și umple vasul de pământ
Spre a Sa proslăvire!

Sunt clipe dragi de nedescris,
Sunt clipe de iubire
Și-atuncea cerul stă deschis
Și cheamă spre sfințire

Pe orice om, oricine-ar fi
Oricum, și-n orice stare
Căci Cel Prea-Nalt, din veșnicii
Și astăzi dă iertare!

Și azi mai strânge snopi din lan,
Și azi mai curățește,
Căci încă e al milei an
Și încă mântuiește.

Încă mai stă cu braț întins
Și încă mai așteaptă,
De-un foc de dor adânc cuprins
Să vii pe calea dreaptă.

Nu sunt valori aicea jos
Care să depășească
Pe cele ce vin din Hristos
Din slava Sa cerească!

Deși, se luptă cu avânt
Cel rău să nimicească
Ce-i sfânt aicea pe pământ,
Prin jertfa lui firească,

Totuși, Acel ce-I din vecii
Își apără lucrarea
Și lasă har și bucurii
Să umple adunarea!

Căci zilele ce le trăim
Sunt vremuri foarte grele
Când trebuie sa ne sfințim
Și să cerem Putere!

Să cerem Untdelemn curat,
Să fie plin paharul
Când vine timpul de plecat,
Sau când vine tâlharul

Să nu lipseasc-al nost Ulei,
S-avem de prisosință,
Să nu cădem răpuși de lei,
Și nici din pocăință. .

Căci astăzi câți tâlhari nu dau
Ocol cetații sfinte?
Ei vin ca hoții și ne iau
Curatele veșminte,

Și ne aduc în loc, un trai
Ușor, dar nu-n sfințire,
Nu unul care duce-n rai,
Ci înspre nimicire,

Și-atâția sunt care primesc
Și strigă aleluia,
Crezând că e un dar ceresc…
Și-asa, pierd Cărăruia

Ce duce spre Limanul Sfânt,
Spre veșnica Cetate
De unde-auzi îngeri cântând
Și nu mai este moarte!

Acolo, Dumnezeu cel Drept
Tronează din vecie,
Iar Păstorul cel înțelept
Revarsă Apă vie

Și dă oricui cere și vrea,
Căci har încă mai este,
El ne vrea pentru slava Sa
Pe munți înalți, pe creste!

Apa ce curge din vecii,
Cuvântul ce dă viață,
Ascunde multe bogății
În slava Sa măreață,

Arată lumii de sub cer
Care e calea vieții,
Îi scapă pe acei ce pier
Răpuși de ghiara morții.

Îi luminează-n bezna grea
Pe cei ce-s la răscruce,
Mustră furtuna cea mai grea
Și liniștea aduce!

Cu-acest Cuvant tu poți opri
Năvala cea străină,
Poți planuri rele-a ‘nărui,
Ascunse-n neagră tină.

Cu-acest Cuvânt deosebești
Otrava de făină,
Poti taine-adanci sa născocești,
Îți poate da lumină!

Acest Cuvânt biruitor
De veacuri, peste toate,
E glasul Marelui Păstor
Ce ne-ndrumă prin noapte!

Dar câți cunosc azi sfântu-I glas?
Azi, câți Îl mai ascultă?
Câti n-au ajuns azi în impas
Cu viața lor pierdută?

Fiindcă n-au păzit ce-i scris
Și n-au sfințit pe Domnul
S-au lepădat, s-au compromis
Cu lumea și cu omul

Ce a căutat doar slava lui
Spre a lui înălțare,
Nu fața blând-a Mielului
Ce îi mai dă suflare.

De-aceea, azi cu toți, uniți,
În sfântă părtășie
Să Îi cerem cu stăruinți
Să toarne Apă vie!

Să ne-adăpăm din sfânt Izvor,
De viață și iubire
Să-nvioreze ‘ntreg popor
Să-l ducă spre sfințire!

Să lupte pentru ce-a fost dat
Odata pe vecie:
Credința, harul minunat
Ca veșnică Făclie!

Și-acela ce va birui
În lupta-nverșunată,
Cu Domnul el va străluci
În slava mult visată!

Valentin Ilisoi 

Metoda misiunii

“Duceți-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile.” Matei 28:19

Isus Cristos n-a spus: “Duceţi-vă şi mântuiţi oameni” (mântuirea este lucrarea supranaturală a lui Dumnezeu), ci: “Duceţi-vă faceţi ucenici din toate neamurile”. Dar nu poţi face ucenici dacă eşti tu însuţi un ucenic. Când ucenicii s-au întors din prima lor misiune, erau plini de bucurie pentru că până şi demonii le erau supuşi: Isus le-a spus: “Nu vă bucuraţi de succesul in lucrare; marele secret al bucuriei este să aveţi o relaţie bună cu Mine”. Esenţial în viața unui misionar este ca el să rămână credincios chemării lui Dumnezeu şi să înţeleagă că singurul lui scop este să facă din bărbaţi și femei ucenici ai lui Isus. Exisiă o pasiune pentru suflete care nu izorăşte din Dumnezeu, ci din dorinţa de a-i converti pe oameni la propriul nostru punct devedere.

Pentru un misionar, provocarea nu decurge din faptul că e greu să-i aduci pc oameni la mântuire, că e dificil să-i aduci înapoi pe cei care au căzut sau că eşti întâmpinat de o barieră de indiferenţă crasă. Nu, ci provocarea decurge din relaţia lui personală cu Isus Cristos. “Crezi că pot face lucrul acesta?” Domnul ne pune mereu această întrebare, ea ne stă in faţă în fiecare caz pe care-l întâlnim.

Marea provocare este: Îl cunosc eu cu adevărat pe Domnul cel înviat? Cunosc puterea Duhului Său care locuieşte în mine? Sunt eu destul de înţelept în ochii lui Dumnezeu şi destul de nechibzuit din punctul vedere al lumii, încât să mă bazez pe ce a spus Isus Cristos? Sau abandonez poziţia măreaţă şi supranaturală, care este singura chemare a misionarului, şi anume aceea de încredere nemărginită în Cristos Isus? Dacă folosesc orice altă metodă, mă depărtez de metoda arătată de Domnul nostru: “Toată puterea Mi-a fost dată de… de aceea, duceți-vă”.

Oswald CHAMBERS

Auzirea vocii sfinte

Auzirea vocii sfinte e Duhul Mângâietor
De la Dumnezeu purcede, dă putere în popor
Ca să facă voia sfântă voia împlinită-n har
Prin smerenie, credință, prin jertfă și prin altar.

Auzirea vocii sfinte nu-i o teorie falsă
Ci e chiar dumnezeirea ce Biserica o ‘nalță.
Auzirea vocii sfinte e dorința tuturor,
Celor ce doresc să afle cum lucrează în popor.

Auzirea vocii sfinte e mesajul Domnului
Când profeții îl transmit; descoperind voia Lui.
Căci din Ziua Cinzecimii Duhul Sfânt a trimis haruri
Mijlocind și mângâind chiar zidind cu ale Lui daruri.

În Biserica sfințită daruri Duhul Sfânt a dat
Celor ce-au transmis “solia” ducând-o pân’ la-mpărat.
Dumnezeu dorind schimbarea celor ce-n fărădelegi trăiau
Le-a descoperit prin Duh păcatul, ce cu grijă-l ascundeau.

Un cutremur, mare frică au venit peste popor
Când Anania, Safira sfătuiți în sinea lor
N-au vrut ca să spună suma când vândură moșioara
Au gândit că pot ascunde, că pot folosi-nșelarea

Auzirea vocii sfinte peste Petru veni iar
Cu puternice vibrații, cu descoperiri și har
Dar, din cer veni-nștiințarea chiar prin Duhul Celui Sfânt
Și pe loc rosti sentința, iar cei doi sunt în mormânt.

Auzirea vocii sfinte e mesaj venit de sus
Prin care Duhul ne-nvață tot ce a făcut Isus
Și ne-aduce-acum aminte c-a a venit pe pământ
Spre-a ne fi călăuzire îndreptând spre cel Preasfânt.

Pentru-a mângăia creștinii, pentru-a spune viitorul
Pentru a elibera pe oameni și-a conduce-ntreg poporul.
Și-astăzi vrem să se întâmple lucruri ca și mai-nainte
Lucrări ce conving pe oameni, lucrări nemaipomenite.

Vino Duh, avertizează, nu ne mai lăsa-n dureri,
Ale firii păcătoase și-ale duhului nostru păreri
Copleșește-ne cu haruri și-nspirați de-a Ta prezență
Umple-ne de-a Ta putere și cobori peste-asistență.

Să răspunzi celui ce n-are siguranța că-i al Său
Să vorbești profetic astăzi celor ce merg înspre rău
Să te-nduri și de bolnavi ce nu mai au ajutor
Și să vindeci canceroșii și-orice boală în popor.

Să se vadă ca azi Duhul este iarăși printre noi
Să ridice, să salveze și să-i scape din nevoi.
Fă schimbarea necesară să-nțeleagă azi cu toți
Că Tu ești în adunare, să lucrezi, să ierți; că poți.

Prea mult formalism, Stăpâne, prea multă răceală iar
Prea mulți stau în nepăsare făcând harul în zadar.
Prea mulți, prea mulți, bun Părinte, sunt departe de Hristos
Și se-nșală crezând astăzi că-s creștini, chiar de folos.

Nu ne mai lăsa, Părinte, să ne-ndepărtăm de har
Cercetează-ne și du-ne lângă Crucea din Calvar
Să privim prin Duh spre Fiul care ne-a adus iertarea
Prin credința Sa ne-ntoarcem și schimbă-ne la toți starea.

Duhule, deschide ochii, ne schimbă acum purtarea
Vrem ca să trăim ‘nălțarea și să îți vedem lucrarea.
Prin vorbirea-n alte limbi ce prezența o dovedești
Cunoștința-nțelepciunea, dar de proorocie ești.

Darul de deosebire să coboare-n adunare
Să priceapă azi poporul că Duhul e-n cercetare
Ca să lumineze mintea aducând descoperirea
Auzirea vocii sfinte Tu ești dorul și-mplinirea.

Ai condus chiar și pe Isus pe pământ cănd El lucra
L-ai umplut de-a Ta prezență chiar când ispitit era.
Prin lucrarea Lui în lume L-ai condus, L-ai sfătuit
Tot ce Tatăl Îți dăduse cu El ai împărtășit.

Așa vrem și noi ,Duh Sfinte, ca să ne călăuzești
Ne îmbracă cu putere și în noi să locuiești
Săvârșește-a Ta lucrare cu minuni dumnezeiești
Ca să creadă-ntreg poporul că și azi același ești.

Petru Coman