Un loc sigur

Text: Proverbe 18:1-12

Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge in el şi stă la adăpost.” Proverbe 18:10

Mulţi oameni sunt obsedaţi de securitatea lor personală. în anul 1930 un australian foarte bogat, alarmat de semnele că un conflict global este inevitabil, a hotărît să-şi caute un loc sigur unde să trăiască. A ales o insuliţă din Pacific, numită Guadalcanal.
S-a dovedit a fi cel mai râu loc de a trăi în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Frica de cutremure 1-a făcut pe un om să se mute din California în Ohio. Puţin după aceea, casa i-a fost complet distrusă de o furtună. Un tamplar, temandu-se să nu fie sărac la bătrînete, a muncit zi şi noapte trăind foarte modest. Afacerea în care şi-a investit banii a dat faliment şi a pierdut totul. Nu este greşit să ne căutăm adăpost de bombardament, de dezastrele naturale sau de sărăcie.

Dar primul interes ar trebui să fie siguranţa noastră spirituală, şi pentru aceasta există un singur loc sigur. Este „numele Domnului,” pe care scriitorul Proverbelor îl numeşte „un turn tare”. In vremea aceea, oamenii fugeau la turnuri foarte bine fortificate pentru a se adăposti din calea atacului duşmanilor. Din această cauză, el a folosit această figură de stil pentru a descrie numele lui Dumnezeu, care reprezintă tot ceea ce este Dumnezeu – Atotputernic, Sfant, Creatorul iubitor şi Susţinătorul tuturor lucrurilor.
Cand ne punem încrederea în Isus, sîntem la adăpost faţă de condamnare pentru păcatele noastre. Numele Lui este „Mantuitorul”. In timp ce păstrăm legătura intimă cu El, prin reannoirea zilnică a consacrării noastre şi căutarea sinceră de a-I asculta poruncile, primim în adancul fiinţei noastre un profund sentiment al siguranţei. Creştinul ascultător cunoaşte bucuria de-a fi în siguranţă pentru eternitate. – H.V.L.

Te slăvesc, Isuse Domnul meu,
Şi pururi voi canta cu bucurie.
Puterea Sangelui divin îmi e
Adăpostul meu pe veşnicie.”   – Stairs.

Sîngele lui Cristos ne aduce siguranţă, Cuvîntul lui Dumnezeu ne face siguri de ea.

Painea zilnica

Posibilitatea rugăciunii si lupta rugăciunii

“Când te rogi, intra în odăiţa ta, încuie-ţi uşa şi roagă-te Tatălui tău care este în ascuns.” Matei 6:6

Isus n-a spus: “Visează despre Tatăl tău care este în ascuns”, ci “roagă-te”Tatălui tău care este în ascuns”. Rugăciunea este un efort de voinţă. După ce am intrat în odăiţa noastră si am închis uşa, cel mai dificil lucru de făcut este să ne rugăm. Nu ne putem aduna mintea să funcţioneze în ordine şi primul conflict îl avem cu gândurile rătăcitoare. Marea bătălie în rugăciune este să învingem gândurile care ne distrag.

Trebuie să ne disciplinăm mintea şi să ne concentrăm asupra rugăciunii deliberate.Trebuie să avem un loc anume pentru rugăciune; cind ajungem acolo. începe această plagă a gândurilor rătăcitoare – Trebuie să fac cutare sau cutare lucru. “Încuie-ţi uşa.” Liniştea în ascuns înseamnă să închizi în mod deliberat uşa în faţa simţurilor şi să te gândeşti Ia Dumnezeu. El stă în ascuns şi ne vede din locul Său tainic; El nu ne vede aşa cum ne văd alţi oameni sau aşa cum ne vedem noi înşine

Când trăim în locul tainic, ne este imposibil să ne îndoim de Dumnezeu, ajungem mai siguri de El decât de orice altceva. Tatăl vostru, spune Isus, este în ascuns, şi nu în altă parte. Intră în locul tainic şi chiar în mijlocul situaţiilor cotidiene, îl vei descoperi întotdeauna pe Dumnezeu. Formează-ţi obiceiul să discuţi cu Dumnezeu despre orice. Dacă, din momentul când te trezeşti, nu înveţi să deschizi larg uşa vieţii tale şi să-L laşi pe Dumnezeu înăuntru, vei lucra toată ziua de pe o bază greşită; deschide insă uşa larg şi “roagă-te Tatălui tău care este în ascuns”, şi orice lucru pe care-l faci în public va fi marcat de prezenţa lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Păstrarea viziunii spirituale prin caracterul personal

„Suie-te aici şi-ți voi arăta…”

Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înaltă poate să ia naştere numai din deprinderi nobile ale caracterului personal.

Dacă, în împrejurările în care te afli, trăieşti la cele mai înalte cote pe care le cunoşti, Dumnezeu îţi va spune mereu: “Prietene, du-te mai sus” (Luca 14:10).

Regula de aur în ispită spune: .”Du-te mai sus”, dar când ajungi mai sus, ai de întâmpinat alte ispite şi alte particularităţi. Satan foloseşte în ispite strategia înălţării. Şi Dumnezeu face acelaşi lucru, dar cu un alt efect. Când diavolul te pune într-un loc înalt, te face să-ţi formezi despre sfinţenie o idee care trece dincolo de capacitatea cărnii şi a sângelui. Viaţa ta devine un spectacol dc acrobaţie spirituală: eşti în echilibru, dar nu îndrăzneşti să te mişti; însă când Dumnezeu te înalţă, prin harul Său, în locurile cereşti, în loc să găseşti un vârf de care să te agăţi, descoperi un platou întins pe care te mişti cu uşurinţă.

Compară această săptămână din viaţa ta spirituală cu aceeaşi săptămână din anul trecut şi vezi cum Dumnezeu te-a chemat mai sus. Toţi am fost duşi să privim dintr-un loc mai înalt. Niciodată nu lăsa ca Dumnezeu să-ţi arate un adevăr pe care să nu-l pui imediat în practică. Pune-l întotdeauna în practică, trăieşte în lumina lui.

Creşterea în har nu se măsoară prin faptul că nu te-ai întors înapoi, ci prin faptul că înţelegi unde te afli din punct de vedere spiritual; L-ai auzit pe Dumnezeu adresându-se lăuntrului tău: „Vino mai sus”.

Să ascund de Avraam ce am să fac?” (Geneza, 18:17) – Dumnezeu trebuie să ascundă de noi ce are de gând să facă, până când, prin formarea şi dezvoltarea caracterului personal, ajungem la starea în care El ne poate revela lucrul respectiv.

Oswald Chambers

Am să găsesc loc

Am să găsesc loc pentru sufletul meu,
Acolo să mă-nchin Lui Dumnezeu,
Să mă hrănesc din plin cu sfåntul Cuvânt
Şi-n veşnicia de Sus s-ajung curând.

Tăria mea e-n Golgota aprinsă,
Sunt salvat de-a Fiului biruinţă,
Sub braţul Lui puternic sunt ocrotit,
E locul unde n-am teamă de nimic.

Furtuna vremii mi-ar răpi credinţa
Şi m-ar îngropa-n talazuri de-ar putea,
Îzvorul cald din inima curată,
L-ar îngheţa, l-ar nimici de-ndată.

Îmi plânge sufletul, tare mă doare,
Cuvåntul Domnului e alinare!
Dar cei mai mulţi Îl răstălmăcesc cum vor,
Fără frică de sfântul Mântuitor!

O, Tată sfânt mare-i a Ta Iubire!
Pe marea de cristal mă chemi Stăpâne,
Şi-o dulce pace, divină, regală,
Întreaga mea fiinţă o-nfăşoară!

Maria Șopț 

Am să găsesc loc

Am să găsesc loc pentru sufletul meu,
Acolo să mă-nchin Lui Dumnezeu,
Să mă hrănesc din plin cu sfåntul Cuvânt
Şi-n veşnicia de Sus s-ajung curând.

Tăria mea e-n Golgota aprinsă,
Sunt salvat de-a Fiului biruinţă,
Sub braţul Lui puternic sunt ocrotit,
E locul unde n-am teamă de nimic.

Furtuna vremii mi-ar răpi credinţa
Şi m-ar îngropa-n talazuri de-ar putea,
Îzvorul cald din inima curată,
L-ar îngheţa, l-ar nimici de-ndată.

Îmi plânge sufletul, tare mă doare,
Cuvåntul Domnului e alinare!
Dar cei mai mulţi Îl răstălmăcesc cum vor,
Fără frică de sfântul Mântuitor!

O, Tată sfânt mare-i a Ta Iubire!
Pe marea de cristal mă chemi Stăpâne,
Şi-o dulce pace, divină, regală,
Întreaga mea fiinţă o-nfăşoară!

Maria Șopț 

Un loc pe stanca

Referințe
, , Domnul a zis: „Iată un loc lângă Mine; vei sta pe stâncă.
Şi când va trece slava Mea, te voi pune în* crăpătura stâncii
şi te voi acoperi cu mâna Mea până voi trece.” EX 33:21,2

Aș vrea un loc pe stâncă lângă Tine,
Să treacă slava Ta pe unde-s eu…
Și lepădând ce-i rău și strâmb în mine,
Să mă desfăt în slava Ta mereu.

Aș vrea un loc mai luminat sub cruce,
Să-Ți văd pe Chip însemnele de chin
Și sufletu-mi năvalnic să-mi apuce
Pe calea crucii Tale mai deplin.

Aș vrea un loc la masă lângă Tine,
Să stau și eu de pieptul Tău lipit,
Iar pâinea frântă să hrănească-n mine,
Flămându-mi suflet slab și obosit.

Aș vrea un loc mai tainic în grădina
În care Te-ai rugat în nopți târzii,
Să-mi plâng sub cerul serii toată vina,
Până ce-așterni în mine iarăși zi.

Aș vrea un loc cât mai adânc în Tine,
De mine gol, de mine mai străin…
Prin slava Ta desparte-mă de mine
Și-așază-mă pe stâncă lângă Tin’.

Adăpostul cel sigur

“Fiecare va fi ca un adăpost împotriva vântului, şi ca un loc de scăpare împotriva furtunii.” (Isaia 32.2)

Cine este acest om, ştim cu toţii. Cine ar putea să fie, decât al doilea Adam, Domnul cerului, Omul durerilor, Fiul Omului? N-a fost El întotdeauna locul de scăpare al poporului Său, îndurând toată puterea vântului şi ocrotindu-i pe toţi cei ce caută adăpostul lor în El? Noi am scăpat prin El de mânia lui Dumnezeu; şi vom scăpa şi de mânia oamenilor şi de îngrijorările acestei vieţi şi de teama de moarte. De ce să stăm în calea vântului, când putem foarte bine să ne ascundem în urma Domnului Isus? Să alergăm deci la El şi să rămânem cu El în pace.

Adeseori vedem cum vântul tulburărilor se ridică şi se întăreşte până într-atât că devine o furtună care răstoarnă totul înaintea ei. Lucrurile pe care noi le socotim neclintite şi întărite ca o stâncă în furtună, sunt răsturnate, şi multe şi mari sunt căderile şi cufundarea oamenilor în care noi ne punem nădejdea. Domnul Isus este Biruitorul, Stânca veacurilor care nu cade niciodată. Sprijiniţi pe El, putem să trecem prin furtună, rămânând într-o linişte desăvârşită.

Să ne adăpostim şi astăzi în acest loc de scăpare şi să rămânem în El, cântând de bucurie că suntem ocrotiţi. Prea iubit Domn Isus, cât de mult Te binecuvântăm! Fii lăudat, căci Tu eşti pentru noi un loc de scăpare împotriva furtunii.

Charles Spurgeon

Mi-e dor de Tara cea promisa

Doresc sa vad tot ce-am citit
Si Biblia mi-a aratat,
Doresc sa vad ce-ai pregatiit
Pentru un om, rascumparat

Un loc la cer mi-ai pregatit
Asa ai spus, cand ai plecat
Un loc frumos, cum n-am gandit
Si nimenea, nu a visat

Mi-e dor de tara cea promisa
Si de minunile ceresti
Frumoasa, ea este descrisa
Slavit si mare, Doamne esti !

Caci nu e nimenea ca Tine
Asa maret si minunat,
Tu nu gresesti, faci totul bine,
Esti Doamne, de necomparat !

Marete locuri ai facut
Ce-s gata ca sa ma primeasca
Sa mor Tu Doamne, nu ai vrut
Mi-ai data iertarea Ta, cereasca

Ca sa ajung in Casa Ta
Sus, in Cetatea minunata,
Azi eu Iti dau inima mea
Te rog Isus al meu, ma iarta !

Florenta Sarmasan