16 Februarie

În totul si pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând, să fiu în belşug şi să fiu în lipsă.” Filipeni 4:11

Aceste cuvinte ne arată că mulţumirea nu este o înclinaţie naturală a oamenilor. Invidia, nemulţumirea şi plângerile sunt la fel de fireşti pentru om ca buruienele pentru pământ. Nu avem nevoie să semănăm spini şi pălămidă; răsar fără să ne obosim, fiindcă sunt băştinaşe. La fel, nu avem nevoie să învăţăm oamenii să se plângă; se plâng fără să li se spună nimic.

Dar lucrurile de preţ trebuie cultivate. Dacă vrem grâu, trebuie să-l semănăm şi să secerăm. Dacă vrem flori, trebuie să le plantăm şi să avem grijă de ele. Mulţumirea este una dintre florile cerului, şi dacă vrem să o avem, trebuie să o cultivăm. Nu creşte în noi de la sine. Numai firea cea nouă o poate produce şi chiar şi atunci trebuie îngrijită şi supravegheată şi cultivată prin harul Domnului care a semănat-o în noi. Pavel spune: „în totul… m-am deprins”. Această declaraţie arată că el nu ştia să fie mulţumit de la început. L-a costat durere să ajungă la marea taină a adevărului.

Fără îndoială că uneori, când îşi închipuia că învăţase deja lecţia, a căzut. Şi când, în cele din urmă, o învăţase pe deplin, şi a putut spune „m-am deprins să fiu sătul şi flămând”, era un bătrân cărunt, la marginea mormântului – un biet prizonier închis în temniţa lui Nero din Roma. Trebuie să suferim alături de Pavel şi să împărţim lanţurile cu el dacă vrem să ajungem la poziţia lui. Să nu ne imaginăm că putem fi mulţumiţi fără efort şi fără disciplină. Nu este o putere pe care să o exerciţi natural, ci o ştiinţă pe care o înveţi pe parcurs. Ştim acest lucru din experienţă. Frate, alungă cârtelile şi învaţă în continuare în Şcoala Mulţumirii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Ingredientul lipsa

Text: 2 Corinteni 7:1-12                   

în adevăr, cand întristarea este după voia lui Dumnezeu, aduce o pocăinţă care duce la mantuire…” 2 Corinteni 7:10

Un băieţel a chemat telefonista de serviciu şi i-a cerut un număr. Nu vorbea bine şi aceasta n-a putut să-l înţeleagă. După ce a repetat de cateva ori numărul, el a răbufnit: „Voi, telefonistele sunteţi nişte proaste”, şi a trantit receptorul. Auzind conversaţia aceasta, mama a fost şocată. Ea a chemat telefonista şi I-a obligat pe băieţel să-şi ceară scuze. Mai tarziu, mama a plecat de acasă, iar băiatul a luat din nou receptorul. „Sunteţi aceeaşi telefonistă cu care am vorbit mai înainte?” „Da”, a spus ea. „Ei bine, a replicat băieţelul, încă mai cred că sunteţi o proastă!”


Scuza băiatului îmi aduce aminte de unul din elementele lipsă din vieţile multor creştini – pocăinţa adevărată. Recunoaşterea păcatului este făcută în urma prinderii lor asupra faptului sau în circumstanţe deranjatoare. Dar mintea nu se schimbă cu nimic, nu există fapte noi şi nici motivaţii noi. Pocăinţa biblică restabileşte credibilitatea în faţa lumii şi în faţa Domnului. In 2 Corinteni 7:11, există şapte exclamaţii, care sunt şapte semne ale unei pocăinţe adevărate: (1) Frămantarea de-a face binele. (2) Dorinţa de a cere scuze. (3) Indignarea împotriva păcatului. (4) Frica de Dumnezeu. (5) Dorinţa intensă să vadă binele săvarşit. (6) Zelul de-a corecta răul săvarşit. (7) Gata să vadă fărădelegea pedepsită.
Pentru creştini, pocăinţa este o atitudine de viaţă. Zilnic îi cerem Duhului Sfant să ne arate păcatele. Apoi lucrăm pentru biruirea lor. Fie ca ingredientul „întristării după voia lui Dumnezeu” să nu lipsească din vieţile noastre!  – D.J.D.

Cand a fost ultima dată cand ţi-a părut rău pentru
cuvintele ce le-ai spus, ceva ce ai făcut, sau pentru o
atitudine greşită faţă de fratele tău? Te-ai pocăit, sau
trebuie să faci unele mărturisiri chiar acum?

A te pocăi înseamnă a-ti părea rău de păcatul tău si a fi gata să renunţi la el

Painea zilnica

Elementul lipsa

Povestirea care urmează a fost spusă de William E. Biederwolf, fostul preşedinte al Conferinţei Biblice de la Winona Lake. Un tînăr sculptor a lucrat cu toată migala la statuia unui înger. Cînd maestrul său, Michelangelo, a sosit s-o vadă, artistul s-a ascuns pe aproape şi a aşteptat să audă comentariile dascălului său. Michelangelo s-a uitat atent la sculptură cu respiraţia întretăiată.In final a spus: J.i lipseşte numai un singur lucru”. Auzind aceasta, tînărul artist a fost deprimat. Zile la rînd n-a mai putut dormi şi nici mînca. Un prieten al său a devenit foarte îngrijorat de el şi s-a dus la Michelangelo ca să-1 întrebe ce-i lipseşte statuii. Maestrul a răspuns: „Ii lipseşte doar viaţa; cu ea ar fi desăvîrşită”.


Unii oameni sînt la fel ca statuia aceea. In afară, au o înfăţişare admirabilă. Conform standardelor lumii sunt buni. Trăiesc vieţi morale şi exemplare. Sunt cetăţeni respectabili, activi în organizaţii de caritate. Sunt membri credincioşi ai unei biserici. Dar nefiind niciodată născuţi din nou, le lipseşte numai un lucru – viaţa spirituală. Biblia ne spune că „Dumnezeu ne-a dat viaţă veşnică, şi această viaţă veşnică este în Fiul Său. Cine are pe Fiul, are viaţa; cine n-are pe Fiul lui Dumnezeu, n-are viaţa” (1 Ioan 5:11, 12).Poate că religia ta, calitatea ta de membru în biserică, faptele bune, şi toate celelalte lucruri produc numai o înfăţişare impresionantă în afară. Dar nu cumva lipseşte acel „singur lucru”? Ai tu viaţa – viaţa nouă în Isus Cristos? Dacă nu, încrede-te în El ca Mîntuitor al tău, astăzi!          – R.W.D.

„Deşi-s sărac, mă-ncred în Domnul sfant,
Slab şi păcătos, mă bizui pe al Lui Cuvant.
Măreaţa-I veste alungă orice frică
Toţi copiii Lui au viaţă veşnică.  ”     – McGranahan

Naşterea din nou nu este opţională, este imperios necesara.

Painea zilnica

Lipsa de atenţie spirituala

Dar înălţimile tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost întru totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.

2 Cronici 15:17

Asa n-a mers până la capăt cu ascultarea lui de Domnul; în general, umblarea lui a fost dreaptă, dar nu în întregime dreaptă. Fereşte-te să spui despre vreun lucru: „O. asta nu contează prea mult!”. Faptul că nu contează prea mult pentru tine poate însemna că pentru Dumnezeu contează foarte mult. Nici un lucru nu trebuie să fie lipsit de semnificaţie pentru un copil al lui Dumnezeu. Cât ÎI vom mai face pe Dumnezeu să încerce să ne înveţe ceva? El nu-Şi pierde niciodată răbdarea.

Tu spui: “Ştiu că sunt într-o stare bună înaintea lui Dumnezeu”; si totuşi „înălţimile” rămân; există un lucru în viaţa ta în privinţa căruia n-ai ascultat. Protestezi spunând că inima ta este întru totul a lui Dumnezeu, când în viaţa ta există încă vreun lucru în privinţa căruia El te face să-ţi pui semne de întrebare? Ori de câte ori apar semne de întrebare, opreste-te imediat, indifereni despre ce este vorba. Nimic în viaţa ta nu este doar un detaliu lipsit de importanţă.

Există unele lucruri în legătură cu viaţa ta trupească sau intelectuală cărora nu le dai deloc atenţie? În general umblarea ta este bună, dar eşti neglijent; există o recidivare pe linia lipsei de atenţie. Nu ai mai multă nevoie de o pauză în concentrarea spirituală decât inima ta are nevoie de o pauză in funcţionare. Nu poţi avea o pauză morală şi totuşi să rămâi moral, nici nu poţi avea o pauză spirituală şi totuşi să rămâi spiritual. Dumnezeu vrea să fii cu totul al Lui, iar aceasta înseamnă că trebuie să ai grijă să te menţii într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Pentru aceasta este nevoie de foarte mult timp. Unii dintre noi se aşteaptă să „îndepărteze nenumăratele înălţimi” în câteva minute.

Oswald CHAMBERS

Lipsa de atenţie spirituală

Dar înălţimile tot n-au fost îndepărtate din Israel, măcar că inima lui Asa a fost întru totul a Domnului în tot timpul vieţii lui.

2 Cronici 15:17

Asa n-a mers până la capăt cu ascultarea lui de Domnul; în general, umblarea lui a fost dreaptă, dar nu în întregime dreaptă. Fereşte-te să spui despre vreun lucru: „O. asta nu contează prea mult!”. Faptul că nu contează prea mult pentru tine poate însemna că pentru Dumnezeu contează foarte mult. Nici un lucru nu trebuie să fie lipsit de semnificaţie pentru un copil al lui Dumnezeu. Cât ÎI vom mai face pe Dumnezeu să încerce să ne înveţe ceva? El nu-Şi pierde niciodată răbdarea.

Tu spui: “Ştiu că sunt într-o stare bună înaintea lui Dumnezeu”; si totuşi „înălţimile” rămân; există un lucru în viaţa ta în privinţa căruia n-ai ascultat. Protestezi spunând că inima ta este întru totul a lui Dumnezeu, când în viaţa ta există încă vreun lucru în privinţa căruia El te face să-ţi pui semne de întrebare? Ori de câte ori apar semne de întrebare, opreste-te imediat, indifereni despre ce este vorba. Nimic în viaţa ta nu este doar un detaliu lipsit de importanţă.

Există unele lucruri în legătură cu viaţa ta trupească sau intelectuală cărora nu le dai deloc atenţie? În general umblarea ta este bună, dar eşti neglijent; există o recidivare pe linia lipsei de atenţie. Nu ai mai multă nevoie de o pauză în concentrarea spirituală decât inima ta are nevoie de o pauză in funcţionare. Nu poţi avea o pauză morală şi totuşi să rămâi moral, nici nu poţi avea o pauză spirituală şi totuşi să rămâi spiritual. Dumnezeu vrea să fii cu totul al Lui, iar aceasta înseamnă că trebuie să ai grijă să te menţii într-o stare bună din punct de vedere spiritual. Pentru aceasta este nevoie de foarte mult timp. Unii dintre noi se aşteaptă să „îndepărteze nenumăratele înălţimi” în câteva minute.

Oswald CHAMBERS