M-am vaccinat

M-am vaccinat, și-mi amintesc momentul
Ce mi-a adus deplină libertate
Așa cum precizează Testamentul
Primit-am vindecarea de păcate.

Sunt vaccinat cu doza cea mai tare
Din serul Sfânt ce-i veșnic garantat
Potența lui e infinit de mare
Care din moarte viața mi-a salvat.

Sunt vaccinat cu doza de iubire
Produsă de-un Ceresc laborator
Eram pierdut, răutăcios din fire
De-atunci resimt al dragostei fior.

Iau periodic doza ce răsfrânge
În toată ființa un surplus de Har
Care constă-ntr-o Pâine și un Sânge
Simbolizând pe-acel de la Calvar.

Mai iau și rîvnă și înțelepciune
Ce-ajută sănătatea să sporească
Acestea le primesc prin rugăciune
Când inima-i curată, fără mască.

Îmi mai lipsește-o doză de iertare
Care conține pace și credință
Puterea ei egal în lume n-are
E bustul ce-ntărește-orice ființă.

Că-n lumea asta, tot mai tulburată
Nu-i cel mai important o carte verde
Ci ființa să îți fie transformată
De antidotul care nu se pierde.

Păcatul este boala nemiloasă
Care sfârșește într-un veșnic chin
Spiritual, nu-i ființă sănătoasă
Fără de Har și-a Duhului vaccin.

Iar tratamentul cel mai eficace
Nu-i scump deloc. . de fapt e gratuit. .
Plătind pentru păcatele rapace
Isus Cristos în chinuri a murit.

Prin Sângele Salvării de pe cruce
Care se dobândește prin credință
Isus Hristos, și azi salvare-aduce
Și vindecare pentru-a ta ființă.

Când ai luat vaccinul cum se spune
Devii schimbat deplin și bucuros
Făcând într-una numai fapte bune
Slujindu-L și iubindu-L pe Hristos.

Inoculat de Domnul pe vecie
Eu merg pe cale zilnic fericit
Cu-acei ce mă-nsoțesc spre-Împărăție
Având certificat de: Mântuit!

Daniel Hozan

Liber sa canti!

Text: Exodul 15:1-13                           

Voi canta Domnului… El m-a scăpat.” Exodul 15:1,2

Intr-o zi, cand mergea spre biserica pe care o păstorea în Boston, AJ. Gordon, a văzut un copil ducand o colivie cu cateva păsări. „De unde ai păsările acelea?” l-a întrebat Gordon. „Le-am prins pe camp” a răspuns copilul. „Şi ce vrei să faci cu ele?” l-a întrebat din nou Gordon. „O, am să mă joc cu ele pentru o vreme şi apoi am să le dau pisicii noastre de acasă”, a spus copilul. Sunt doar păsări de camp şi nu pot canta bine”. Pastorul i-a spus: „îţi dau doi dolari pentru colivie şi păsări”. „S-a făcut! a răspuns băiatul. N-aţi făcut o afacere prea bună? Gordon a luat colivia cu păsările, a dus-o în spatele bisericii şi a dat drumul păsărilor, care şi-au luat zborul – cantand în libertate. Următoarea duminică, Gordon avea colivia goală pe amvonul bisericii şi a povestit întamplarea. „Cand le-am eliberat, a spus el adunării, au zburat spre înălţimi şi cantecul lor părea că spune: „Răscumpărat, răscumpărat!”


Cei care nu-L cunosc pe Isus ca Mantuitor personal sunt ca acele păsări înainte de-a fi eliberate. Ei „nu pot canta bine” pentru că sunt prinşi în colivia păcatului. Dar nu trebuie să fie aşa. Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). El ne dă libertatea care pune o cantare nouă în inima noastră. Cand israeliţii au fost eliberaţi din robia egipteană, au proclamat: „Vom canta Domnului… El ne-a scăpat”. Fuseseră eliberaţi şi puteau canta. Dar tu? – P.R.V.

Isus este Salvatorul meu,
Căci mi-a şters păcatul greu.
Şi-am să-I cant cu dor mereu, mereu,
Pin’ajung în cerul Său.”  – Hallan

A avea un suflet mantuit înseamnă să ai o cantare în inimă

Painea zilnica

# Rezist

Pe fondul unei boli ce nu mai trece
Prefer să-mi țin moralul optimist
Nu vreu să mă îmbăt cu apă rece
Se vede că degrabă n-o să plece
Deci cât coșmaru-acesta se petrece
Eu rezist

Un val cheamă alt val și-aici se pare
Dar valul cel mai mare-i progresist
Au îcercat câte-au știut sub soare
Dezinfectant și mască, distanțare
Nicicum ciudatul virus nu dispare
Deci rezist

Acum vaccinu-i ”ultima speranță”
Dictonu-i unul grav și securist
Lipsit de bunul simț și toleranță
Miroase-a comunism de la distanță
Ce răspândește-o falsă siguranță
Dar rezist

La diabet și cancer nu se poate
Găsi vaccin. . deși sunt optimist
Dar la Covid atâta varietate. .
Big Pharma face bani în realitate
Aceasta-i lovitura pe la spate
Deci rezist

Guvernele consensual au pace
Dar numai în demersul satanist. .
Măsuri de conformare maniace
Testări. . și vaccinările rapace
Și cine știe ce ni se mai coace
Dar rezist

Se vrea-ntreruptă libera mișcare
Forțându-ne în stilul modernist
Să nu mergi la piață, la plimbare
Fără-avion și fără angajare
De n-ai un pașaport de vaccinare
Dar rezist

Agenda mondială-i ca o plasă
Și nu-s deloc un conspiraționist
Dar cum să-nchizi pe sănătoși în casă
Ori carantina nu e înteleasă
Ori. . din păcate cred. . că nu le pasă
Dar rezist

Concomitent te-acuză de fobie
De nu gândești ca dânșii. . progresit
Că nu-nțelegi cât bine-ți vor ei ție
Că-s noi și noi tulpini care-o să vie
Vaccinu-i bun. . și-aduce bucurie. .
Dar rezist

Și-atacul lor în lume se dublează
Acționând in stil neo-marxist
Tradiții creștinești se anulează
Idei lgbt-iste infiltrează
Copiilor, ce parcă nu contează
Deci rezist

Având tupeu dar neavând rușine
Sub steagul curcubeu și anticrist
Se calcă la pământ valori creștine
Biserici sunt reduse la ruine
Familii-au reușit ca să dezbine
Dar rezist

Eu știu că în final vor trece toate
Și-acest demers ce-i unul extremist
Nu-i vorba numai despre sănătate
Ci și despre control și libertate
Dar Doamne dă-mi putere ca prin toate
Să rezist

Și-n lupta împotriva răutății
Și-a circului ce vrând ne-vrând asist
Dorind să văd războinicii cetății
În numele credinței și-a dreptății
Sculându-se făcând loc libertății
Eu rezist

O Doamne Sfinte, Tu le știi pe toate
Mă știi cănd merg când stau și când sunt trist
Privind o lume-ntregă ce se zbate
Între normal și anormalitate
Mă întărește Doamne, ca prin toate
Să rezist

Prin câte sunt și vor veni sub soare
Să fiu încrezător și optimist
Biserica Slăvită nu dispare
Copiii sunt un dar și au valoare
Familia va fi biruitoare
Deci rezist

Daniel Hozan

Ce mult îți pasă…

Ce mult Îți pasă, Tată
Ce mult ne iubești!
Te chemăm și-ndată
Tu la noi sosești.

Din mare-ncurcătură
Ne scoți la liman
Vrei o viață pură
În drum spre Canaan.

Spre starea biruinței
Poteci netezești
Îndemnuri dai ființei,
Dorințe împlinești.

Când greutăți apasă
Cu-n gest le ușurezi
Din nou: ce mult Îți pasă,
Ce bine ne tratezi!

Am străbătut cuptoare,
Încinse, și-ai venit
Și ne-ai adus răcoare
Și iar ne-am odihnit.

Căzuți fiind în groapa
Adâncii disperări
Ne-ai pregătit agapa
Cu dulci înviorări.

Primejdiile toate
Le-ndepăerezi veghind
Să fie libertate
De-a Te cinsti slujind.

Cu Tine n-avem teamă
Când vin amenințări
C-atunci luăm în seamă
Cum vin încredințări.

Ce mult Îți pasă Ție
De-al nostru veșnic trai!
Din sfânta-Ți măreție
Cadouri ne tot dai.

George Cornici

Peste valea umbrei morții

Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!

Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!

Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!

Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!

Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,

Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!

Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!

Teodor Groza

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.


Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
„- Adams

Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui

Painea zilnica

Într-o lume subjugată

Într-o lume subjugată,
Prin minciuni de-Nșelătorul,
Cum ar fi dacă am spune,
Toți din inimă-adevărul?
Cum ar fi toți să renunțe,
La hoții și viclenie
Și ar semăna grăunțe,
De virtuți și omenie?
Cum ar fi când prin iubire,
Plini de har și bucurie,
Toți un duh și o simțire,
Am învinge orice ură,
Și-am trăi cu vrednicie,
Adevărul din Scriptură?

Am ajuns o vreme tristă,
Cu prea multă înșelare,
Șarpele cel vechi insistă,
Să îi dăm lui ascultare.
Deghizat în filantrop,
Fără milă nici un strop,
Ne promite lumea toată,
Dacă lui ne închinăm,
Și îl recunoaștem, , tată. , ,
Însă omul înțelept,
Ce cunoaște adevărul,
Ține bine drumul drept,
Are-un singur Domn în piept:
Pe Isus Mântuitorul!

Lumea zace-n neputință,
Dar se vrea o resetare,
Se pretinde prin știință,
Înnoire, transformare…
Cum să fie cu putință?
Omul rău mai bun să fie,
Fără biblică credință,
Fără strop de pocăință? …
Îmi fac sfânta datorie,
Să vă spun la fiecare:
Nu dați orișicui crezare,
Viața noastră-i cu folos,
Fericită pe vecie,
Când o-nchinăm lui Hristos!

Pe pământ e strâmtorare,
Rânduieli tot mai pe dos,
Știri tot mai îngrozitoare,
Moartea seceră în vale,
Și-un duh rău și mincinos,
Pretinde la mic și mare,
La un virus, , închinare, , …
Însă omul credincios,
Ce-nțelege adevărul,
Ce e drept și de folos,
Simte duhul odios…
De aceea cu ardoare,
Spre-a lui veșnică salvare,
Preamărește pe Hristos!

Mai în vremea comunistă,
Sub un leat necredincios,
Purtau mulți cravată, bască,
Obligați de sus în jos.
Propaganda ateistă,
Se lupta să nimicească,
Tot poporul credincios.
Azi același duh insistă,
Prin, , sămânța, , hedonistă:, , Cine vrea să mai trăiască,
Să se-nchine la o, , mască, , !
Dar omul evlavios,
Nu vrea duhul rău să-l pască…
Dă slavă doar lui Hristos!

E la modă un progresism,
Fără țară și cultură,
Un nou imperialism,
Ce se-ncrede-n ocultism,
Desfrânat fără măsură,
Un extrem fariseism,
Vas de fală plin de zgură.
Vai obraznic nihilism,
Care cere plin de ură,
Să fim robi la globalism,
Pervertit capitalism…
Însă omul credincios,
Nu-și pierde dreapta măsură,
Ține calea lui Hristos!

Am ajuns vremuri ciudate,
Răului se spune bine,
Mulți trăiesc cu nedreptate,
Fără milă sau rușine…
Sub pretext de sănătate,
Pun zăvor la libertate,
Dar în inimi au venin.
Pentru bani, pentru putere,
Ascunzând un plan meschin,
Vor ca să le dăm crezare,
Fac un idol din vaccin,
Însă omul credincios,
Vrea în Rai, nu în pierzare.
Se-nchină doar lui Hristos!

Teodor Groza

Sub ochii noștri se-mplinește

Sub ochii noștri se-mplinește
În mare grabă Apocalipsa,
În curând Hristos sosește
Ca să-și ia la cer Mireasa.

Lumea așteaptă o schimbare
Sperând că iarăși va fi bine,
Sfinții stau în așteptare…
Veghind cu candelele pline.

Ne-a dat Domnul vremi de har,
Treizeci de ani de libertate,
Mulți s-au dus peste hotar
Că să-și facă aici palate.

Ca Elimelec și cu Naomi
Au plecat din casa pâinii,
Peste mări, peste oceane,
S-au împrăștiat românii.

Unii au cules furtună…
S-au întors într-un sicriu,
Alți-au prins vremuri mai bune
Și-au venit cu-averea-n brâu.

Am dat scumpa libertate
Pentru lucruri trecătoare,
Tinerețea, sănătatea
Și-acum le privim cu jale.

Slujbele, la casa sfåntă
Le-am sărit de atâtea ori…
Tot am stråns cu multă trudă
Bani și lauri și comori.

Parcă ne-am născut pe lume
Ca să moștenim pămåntul,
Viața-i ca un val în spume
Care trece-așa, ca gåndul.

Însă noi o prețuim
Când suntem pe patul morții,
Cåt trăim o risipim
În plăcerile vieții.

Scurta noastră libertate
După care am tânjit,
A trecut ca peste noapte
Și noi, nu ne-am pocăit…

Parcă ne-am făcut mai răi
Mai zgårciți și mai avari,
Domnu-i cunoaște pe ai Săi
Sfinții parcă-s tot mai rari.

Concurența a fost mare
În vremea de libertate,
Mese-ntinse, mașini luxoase,
Nunțile cât mai pompoase.

Mă-ntrebam ades în taină,
Cine va opri taifunul
Nunților cu-atâta gală?
Dar s-a supărat Stăpânul.

Am ajuns să ne îmbuibăm
Ca în zilele lui Noe,
Tot să bem și să mâncăm.
Sufletul tånjea în noi

Dup” o zi de post, de rugă,
Doamne, , ai milă te rugăm
Am făcut din Tine slugă.
Doar la necaz te căutăm…

Egoismul este- n floare,
Am uitat ce e frăția
Am uitat c” aici se moare
Și că-i scumpă veșnicia.

Ne-am schimbat și noi ca vremea,
Suntem frați doar la-nchinare,
Ni sa vestejit iubirea,
Crini uscați, fără petale.

Nici culoare, nici parfum
Nu avem de mult în noi,
Vorbe goale, mai mult fum
Vede lumea azi în noi. .

Ne-nșelăm de ani de zile,
Nici ca lumea, nici cu Domnul
Dacă ne-am veni în fire… .
S-ar înviora poporul.

Am fi toți un gànd și un suflet
Ca și acei dintâi creștini,
N-ar mai fi atâta ură
Și sub limbă-atåția spini.

Poate da al tău izvor,
Apă dulce și amară?
Poți fi jumătate nor,
Și-altă jumătate soare?

Poți sluji la doi stăpâni,
Cum te-nșeli de-o viață-n treagă?
Cautâ dragostea dintåi
Părăsește calea largă.

Dacă-n vremi de libertate
Ai fost un tăciune stins,
Cånd se va deslănțui prigoana
Sigur vei cădea învins.

Cåt mai ai suflare-n tine
Caută pacea și sfințirea,
Nu știi cånd Stăpânul vine
Sau cånd părăsi-vei glia.

Doamne, îndură-te de noi,
Mai lasă vremi de libertate,
Pân” la marea zi de-apoi
Să trăim cum scrie-n Carte.

Iany Laurenciuc 

Ce păcat

ReferințePsalmii 41:1Ce păcat că săracii-s săraci!


Tu ai trudit să ai ce să mănânci
Să ai un adăpost și ce să-mbraci
Palmele tale au cute adânci.
Nu ți-a umplut nimeni desagii
Nici tu nu-nmoi la alții posmagii!

Ce păcat că bătrânii-s bătrâni!
E, de altfel, cursul firesc al vieții
Să-ți faci timp s-ajuți tot amâni
Deh … toamna se usucă știuleții!
Să-i faci tineri din nou n-o să poți.
Și c-o s-ajungi ca și ei … nu socoți.

Ce păcat că bolnavii-s bolnavi!
E vreunul ce-o hibă nu are?
N-au decât să fie mai bravi
Tu n-ai cum să le dai alinare
C-ai migrene sau durere de dinți
Nu te plângi, stea și ei mai cuminți!

Ce păcat că ai noștri frați mor
Pentru-al lor crez, în țări depărtate
Nu ai cum să le fii de-ajutor
Ce păcat că n-au libertate!
Tu reciți poezii, cânți în cor
Fericit că nu ai soarta lor!

Ce bine e că nu-s toți la fel!
Că-s unii miloși, alții-s darnici
Și vor să-mpartă pâinea cu El
În slujba-I sunt și din cei harnici!
Tu ia seama, Domnul încă te-ntreabă
Dacă vrei să treci și tu la treabă!

Olivia Pocol

Inimā îndureratā

Inimii îndurerate
Încā-i mai pasā cā-n Sion
S-a stins avântul spre Cetate,
Cā-i tare multā libertate
Și n-are nici un campion.

Cum s-a ajuns la trista stare?
Cum mulți s-au înrādācinat
Într-un nivel de nepāsare
Amestecat cu sārbātoare
De parcā haru-i îngropat.

Îndepārtarea de Luminā
Se manifestā zi de zi
Foarte puțini se mai închinā
Voind lucrarea s-o-ntreținā,
Sā vadā iar cā va-nverzi.

Cā dragostea e tot mai rece
E evident, e dureros
La luptā cine vrea sā plece,
Spre sacrificiu sā se-aplece,
Sā-nfrunte valul furios?

Și plânge inima… și plânge
Vāzând ce fapte se petrec
Cum dorul pentru Cer se stinge
Cum Duhul, iarāși, se respinge
Și-mbrāțișat e un eșec.

De ce-i așa? E o-ntrebare
Care aștesptā un rāspuns
De la pāstor, de la oricare
Cāci inima îndurātoare
Nicicând în colb nu s-a ascuns.

E-o inimā care se roagā
Sā fie iar înviorāri
Spre Paradis sā îi atragā
Pe cei cuprinși de scrum și plagā
Rāpuși de multe disperāri.

N-o întristați cu dezbinare
Nici cu vorbire fārā har
Cāci e cu voi în încercare
Și-aduce iar înseninare
Și dorul sfânt pentru altar.

Da-ți-i cântare și credințā
Cum niciodatā nu i-ați dat
C-așa prin multā suferințā
Veți merge cātre biruințā
În plaiul cel mai luminat.

George Cornici