Constatare

Ne-am obișnuit să dăm cu biciul
În tot ce-i bun și ce-i frumos.
Avem atâtea reguli sumbre
Dar nu-s venite din Hristos.

Legați de multele condiții,
În rugă n-avem libertate,
Suntem cuprinși doar de ambiții
Ce ne aruncă-n hău și moarte.

Bisericiile-s tot mai goale
Închinarea-i tot mai rece
Predicile-s tot mai seci
Iar somnul nu mai vrea să plece.

Părtășia-i de fațadă
Și iubirea-i tot la fel
Unitatea nu există
Iar mila nu mai e un țel.

Bărfa este un exempu,
E la modă viclenia,
Teatrul ieftin e puternic
Și pe mulți i-a prins mândria.

Este timpul să lăsăm
Tot ce-i rău, tot ce-i murdar
Să ne-ntoarcem iar jertfa
De la crucea din Calvar.

Să-nțelegem compasiunea
Să trăim în unitate,
Să ne bucurăm în Domnul,
Care ne-a scăpat de moarte.

Să nu mai trăim legați
De pământ și bogăție
Inima și sufletul
Să-și dorească-n veșnicie.

Nichifor Nicu 

Oare v-ați gândit prieteni

Oare v-ați gândit prieteni ce va fi cu omenirea,
Când de-atâta răutate va pleca plângând iubirea?
Poate-atunci veți înțelege prețul darului divin,
Când în lume va rămâne doar a răului venin!

Conștientizați prieteni ce va fi pe-acest pământ,
Când în cer se va întoarce cu tristețe Duhul Sfânt?
Poate atunci vă veți trezi și veți plânge cu amar,
Stăruința în neascultare, lepădările de har!

Vă dați seama dragi prieteni ce necaz, ce suferință,
Vor veni peste o lume lepădată de credință?
Poate atunci veți reuși să pricepeți tragedia,
De ați vinde libertatea și ați cumpăra robia!

Voi întrezăriți prieteni ce va fi-n lumea de jos,
Când cu milă, prin Scriptură, nu va mai vorbi Hristos?
Poate atunci vă veți da seama, în zadar, în miez de noapte,
Cât a prețuit chemarea pocăinței de păcate!

Vă imaginați prieteni cât va fi de-amar și trist,
Când o lume-l va alege ca stăpân pe anticrist?
Poate atunci vă vor cuprinde, cu suspin păreri de rău,
C-ați crezut un mincinos și ați respins pe Dumnezeu!

Vă chem prieteni să-nțelegeți ce e sfânt și-adevărat,
Că-n curând toți vom culege rodul ce l-am semănat…
Viața noastră-i trecătoare, ca un abur se arată,
Azi ca floarea din câmpie, mâine toți la judecată!

Vai ce triști vor fi cu toții când din lumea blestemată,
Va pleca pe veci dreptatea și iubirea-nlăcrimată!
Dar acum mai este har, bunătate și iertare,
Pentru câți se-ntorc la Tatăl, cu deplină închinare!

Să căutați iubiți prieteni să alegeți calea dreaptă,
Toate-n lume au un scop, și o vreme, și-o răsplată…
Domnul Isus este Calea, Adevărul și Viața,
Fericiți sunt toți aceia care-și pun în El speranța!

Teodor Groza

21 Februarie

El însuşi a zis.” Evrei 23:5

Dacă ne putem prinde de aceste cuvinte prin credinţă, avem în mâini o armă de neînvins. Există vreo îndoială care să nu fie nimicită de această sabie cu două tăişuri? Care este temerea care să nu cadă lovită de moarte în faţa acestei săgeţi a legământului lui Dumnezeu? Nu vom zice despre încercările vieţii şi despre durerile morţii, despre depravare şi înşelări, despre loviturile din afară şi ispitele dinăuntru că sunt nişte chinuri uşoare, când ne putem ascunde în spatele bastionului pe care scrie „El însuşi a zis”? Da, pentru mângâiere în singurătate şi putere în conflicte, „El însuşi a zis” că va fi izvorul nostru. Şi acest lucru ne poate arăta extrema valoare a căutării scripturilor.

S-ar putea să existe o făgăduinţă care să se potrivească în cazul tău, şi tu să n-o ştii; de aceea, pierzi mângâierea. Eşti ca un prizonier închis într-o temniţă cu un mănunchi de chei, dintre care una deschide uşa. Poţi să te eliberezi, dar dacă nu o cauţi rămâi închis, neştiind că libertatea îţi este la îndemână. S-ar putea să existe un leac puternic în farmacia Scripturii, iar tu să rămâi bolnav fiindcă nu cauţi să decoperi ceea ce „El însuşi a zis”.

Pe lângă cititul Bibliei, poţi să-ţi faci un tezaur din făgăduinţele lui Dumnezeu. Poţi să-ţi aminteşti spusele oamenilor de seamă, poţi să aduni versurilor poeţilor renumiţi; dacă nu aprofundezi cunoaşterea cuvântului lui Dumnezeu, cum poţi fi gata să rezolvi o dificultate sau să învingi o îndoială? De vreme ce „El însuşi a zis” este sursa oricărei înţelepciuni şi fântâna tuturor mângâierilor, lasă-L să locuiască în tine ca un „izvor de apă, care va ţâşni în viaţa veşnică” (Ioan 4:14). Atunci vei creşte sănătos, puternic şi fericit în viaţa divină.

Meditaţii C. H. Spurgeon

M-am vaccinat

M-am vaccinat, și-mi amintesc momentul
Ce mi-a adus deplină libertate
Așa cum precizează Testamentul
Primit-am vindecarea de păcate.

Sunt vaccinat cu doza cea mai tare
Din serul Sfânt ce-i veșnic garantat
Potența lui e infinit de mare
Care din moarte viața mi-a salvat.

Sunt vaccinat cu doza de iubire
Produsă de-un Ceresc laborator
Eram pierdut, răutăcios din fire
De-atunci resimt al dragostei fior.

Iau periodic doza ce răsfrânge
În toată ființa un surplus de Har
Care constă-ntr-o Pâine și un Sânge
Simbolizând pe-acel de la Calvar.

Mai iau și rîvnă și înțelepciune
Ce-ajută sănătatea să sporească
Acestea le primesc prin rugăciune
Când inima-i curată, fără mască.

Îmi mai lipsește-o doză de iertare
Care conține pace și credință
Puterea ei egal în lume n-are
E bustul ce-ntărește-orice ființă.

Că-n lumea asta, tot mai tulburată
Nu-i cel mai important o carte verde
Ci ființa să îți fie transformată
De antidotul care nu se pierde.

Păcatul este boala nemiloasă
Care sfârșește într-un veșnic chin
Spiritual, nu-i ființă sănătoasă
Fără de Har și-a Duhului vaccin.

Iar tratamentul cel mai eficace
Nu-i scump deloc. . de fapt e gratuit. .
Plătind pentru păcatele rapace
Isus Cristos în chinuri a murit.

Prin Sângele Salvării de pe cruce
Care se dobândește prin credință
Isus Hristos, și azi salvare-aduce
Și vindecare pentru-a ta ființă.

Când ai luat vaccinul cum se spune
Devii schimbat deplin și bucuros
Făcând într-una numai fapte bune
Slujindu-L și iubindu-L pe Hristos.

Inoculat de Domnul pe vecie
Eu merg pe cale zilnic fericit
Cu-acei ce mă-nsoțesc spre-Împărăție
Având certificat de: Mântuit!

Daniel Hozan

Liber sa canti!

Text: Exodul 15:1-13                           

Voi canta Domnului… El m-a scăpat.” Exodul 15:1,2

Intr-o zi, cand mergea spre biserica pe care o păstorea în Boston, AJ. Gordon, a văzut un copil ducand o colivie cu cateva păsări. „De unde ai păsările acelea?” l-a întrebat Gordon. „Le-am prins pe camp” a răspuns copilul. „Şi ce vrei să faci cu ele?” l-a întrebat din nou Gordon. „O, am să mă joc cu ele pentru o vreme şi apoi am să le dau pisicii noastre de acasă”, a spus copilul. Sunt doar păsări de camp şi nu pot canta bine”. Pastorul i-a spus: „îţi dau doi dolari pentru colivie şi păsări”. „S-a făcut! a răspuns băiatul. N-aţi făcut o afacere prea bună? Gordon a luat colivia cu păsările, a dus-o în spatele bisericii şi a dat drumul păsărilor, care şi-au luat zborul – cantand în libertate. Următoarea duminică, Gordon avea colivia goală pe amvonul bisericii şi a povestit întamplarea. „Cand le-am eliberat, a spus el adunării, au zburat spre înălţimi şi cantecul lor părea că spune: „Răscumpărat, răscumpărat!”


Cei care nu-L cunosc pe Isus ca Mantuitor personal sunt ca acele păsări înainte de-a fi eliberate. Ei „nu pot canta bine” pentru că sunt prinşi în colivia păcatului. Dar nu trebuie să fie aşa. Isus a spus: „Dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi” (Ioan 8:36). El ne dă libertatea care pune o cantare nouă în inima noastră. Cand israeliţii au fost eliberaţi din robia egipteană, au proclamat: „Vom canta Domnului… El ne-a scăpat”. Fuseseră eliberaţi şi puteau canta. Dar tu? – P.R.V.

Isus este Salvatorul meu,
Căci mi-a şters păcatul greu.
Şi-am să-I cant cu dor mereu, mereu,
Pin’ajung în cerul Său.”  – Hallan

A avea un suflet mantuit înseamnă să ai o cantare în inimă

Painea zilnica

# Rezist

Pe fondul unei boli ce nu mai trece
Prefer să-mi țin moralul optimist
Nu vreu să mă îmbăt cu apă rece
Se vede că degrabă n-o să plece
Deci cât coșmaru-acesta se petrece
Eu rezist

Un val cheamă alt val și-aici se pare
Dar valul cel mai mare-i progresist
Au îcercat câte-au știut sub soare
Dezinfectant și mască, distanțare
Nicicum ciudatul virus nu dispare
Deci rezist

Acum vaccinu-i ”ultima speranță”
Dictonu-i unul grav și securist
Lipsit de bunul simț și toleranță
Miroase-a comunism de la distanță
Ce răspândește-o falsă siguranță
Dar rezist

La diabet și cancer nu se poate
Găsi vaccin. . deși sunt optimist
Dar la Covid atâta varietate. .
Big Pharma face bani în realitate
Aceasta-i lovitura pe la spate
Deci rezist

Guvernele consensual au pace
Dar numai în demersul satanist. .
Măsuri de conformare maniace
Testări. . și vaccinările rapace
Și cine știe ce ni se mai coace
Dar rezist

Se vrea-ntreruptă libera mișcare
Forțându-ne în stilul modernist
Să nu mergi la piață, la plimbare
Fără-avion și fără angajare
De n-ai un pașaport de vaccinare
Dar rezist

Agenda mondială-i ca o plasă
Și nu-s deloc un conspiraționist
Dar cum să-nchizi pe sănătoși în casă
Ori carantina nu e înteleasă
Ori. . din păcate cred. . că nu le pasă
Dar rezist

Concomitent te-acuză de fobie
De nu gândești ca dânșii. . progresit
Că nu-nțelegi cât bine-ți vor ei ție
Că-s noi și noi tulpini care-o să vie
Vaccinu-i bun. . și-aduce bucurie. .
Dar rezist

Și-atacul lor în lume se dublează
Acționând in stil neo-marxist
Tradiții creștinești se anulează
Idei lgbt-iste infiltrează
Copiilor, ce parcă nu contează
Deci rezist

Având tupeu dar neavând rușine
Sub steagul curcubeu și anticrist
Se calcă la pământ valori creștine
Biserici sunt reduse la ruine
Familii-au reușit ca să dezbine
Dar rezist

Eu știu că în final vor trece toate
Și-acest demers ce-i unul extremist
Nu-i vorba numai despre sănătate
Ci și despre control și libertate
Dar Doamne dă-mi putere ca prin toate
Să rezist

Și-n lupta împotriva răutății
Și-a circului ce vrând ne-vrând asist
Dorind să văd războinicii cetății
În numele credinței și-a dreptății
Sculându-se făcând loc libertății
Eu rezist

O Doamne Sfinte, Tu le știi pe toate
Mă știi cănd merg când stau și când sunt trist
Privind o lume-ntregă ce se zbate
Între normal și anormalitate
Mă întărește Doamne, ca prin toate
Să rezist

Prin câte sunt și vor veni sub soare
Să fiu încrezător și optimist
Biserica Slăvită nu dispare
Copiii sunt un dar și au valoare
Familia va fi biruitoare
Deci rezist

Daniel Hozan

Ce mult îți pasă…

Ce mult Îți pasă, Tată
Ce mult ne iubești!
Te chemăm și-ndată
Tu la noi sosești.

Din mare-ncurcătură
Ne scoți la liman
Vrei o viață pură
În drum spre Canaan.

Spre starea biruinței
Poteci netezești
Îndemnuri dai ființei,
Dorințe împlinești.

Când greutăți apasă
Cu-n gest le ușurezi
Din nou: ce mult Îți pasă,
Ce bine ne tratezi!

Am străbătut cuptoare,
Încinse, și-ai venit
Și ne-ai adus răcoare
Și iar ne-am odihnit.

Căzuți fiind în groapa
Adâncii disperări
Ne-ai pregătit agapa
Cu dulci înviorări.

Primejdiile toate
Le-ndepăerezi veghind
Să fie libertate
De-a Te cinsti slujind.

Cu Tine n-avem teamă
Când vin amenințări
C-atunci luăm în seamă
Cum vin încredințări.

Ce mult Îți pasă Ție
De-al nostru veșnic trai!
Din sfânta-Ți măreție
Cadouri ne tot dai.

George Cornici

Peste valea umbrei morții

Peste valea umbrei morții,
Peste văi întunecate,
Să răsară azi Lumina,
De-adevăr și de dreptate,
Raze binecuvântate!

Peste țara noastră dragă,
Ce-i adusă-n grea robie,
Să răsară libertatea,
Care-aduce bucurie,
Demnitate și-omenie!

Peste frați de-același neam,
Peste frații de credință,
Să răsară unitatea,
Care face cu putință,
Lupta înspre biruință!

Peste mulți îndoliați
Și bolnavii umiliți,
Să răsară fericirea,
Celor drepți și prigoniți,
Dar de Domnul miluiți!

Peste morții pângăriți,
De-un duh rău și mincinos,
Să răsune profeția:, , Vai neam rău și nemilos!
Vă va judeca Hristos! , ,

Peste fiecare om,
Copil, tânăr, sau bătrân,
Să răsară mărturia,
Rugăciuni prin care spun:
Dumnezeu ne e Stăpân!

Peste cei cuprinși de teamă,
Prinși în valuri tulburate,
Să răsară azi curajul,
De-a lupta pentru dreptate.
Că viața-i numai chin,
Fără har și libertate!

Teodor Groza

In locul meu

Text: Marcu 15:6-15

Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” 2 Corinteni 5:21

Chiar în centrul credinţei creştine stă cel mai important fapt: Cristos a murit pentru noi. Gandindu-ne la cele ce s-au petrecut cu Baraba, vom vedea acest adevăr mult mai clar. Auzind strigătul mulţimii: „Baraba! Baraba!” în timp ce stătea în celula condamnaţilor la moarte , probabil că o transpiraţie rece i-a cuprins corpul. Apoi a auzit paşi ce se apropiau. Cheia se răsuceşte în zarul uşii. Uşa se deschide cu geamăt. Dar spre uimirea sa, este eliberat. Este liber! Un om numit Isus i-a luat locul.


Comentand evenimentul din viaţa lui Baraba, Donald Grey Barnhouse a scris: „El a fost singurul om din lume care a putut spune că Isus i-a luat fizic locul. Dar eu pot spune că Isus Cristos mi-a luat locul meu spiritual. Pentru că eu eram cel ce meritam moartea. Eu eram acela care meritam revărsarea maniei divine asupra mea. Eu meritam pedeapsa eternă în iazul de foc. El a fost dat pentru fărădelegile mele. A fost dat judecăţii din pricina păcatelor mele… Cristos a fost înlocuitorul meu. El plătea datoria faţă de justiţia şi sfinţenia divină. De aceea pot spune că întreg creştinismul se poate formula în trei fraze scurte: Meritam iadul; Isus a luat locul meu; nu-mi mai rămîne acum decat cerul Lui.”
Cristos a murit fizic pentru Baraba. El a murit spiritual în locul Fiecăruia dintre noi. Cand ne încredem în Cristos, ieşim afară din închisoarea morţii, la lumina strălucitoare a iertării şi a libertăţii. Ce adevăr uimitor! Cristos a murit pentru mine. El mi-a luat locul! – D.C.E.

Cristos nu a murit martir
Urcand calvarul greu,
Ci din dragoste S-a dat, iertînd
Păcatul tău şi-al meu.
„- Adams

Cristos ne-a luat locul pentru ca noi să avem pacea Sa; El a luat păcatul nostru pentru ca noi s-avem mantuirea Lui

Painea zilnica

Într-o lume subjugată

Într-o lume subjugată,
Prin minciuni de-Nșelătorul,
Cum ar fi dacă am spune,
Toți din inimă-adevărul?
Cum ar fi toți să renunțe,
La hoții și viclenie
Și ar semăna grăunțe,
De virtuți și omenie?
Cum ar fi când prin iubire,
Plini de har și bucurie,
Toți un duh și o simțire,
Am învinge orice ură,
Și-am trăi cu vrednicie,
Adevărul din Scriptură?

Am ajuns o vreme tristă,
Cu prea multă înșelare,
Șarpele cel vechi insistă,
Să îi dăm lui ascultare.
Deghizat în filantrop,
Fără milă nici un strop,
Ne promite lumea toată,
Dacă lui ne închinăm,
Și îl recunoaștem, , tată. , ,
Însă omul înțelept,
Ce cunoaște adevărul,
Ține bine drumul drept,
Are-un singur Domn în piept:
Pe Isus Mântuitorul!

Lumea zace-n neputință,
Dar se vrea o resetare,
Se pretinde prin știință,
Înnoire, transformare…
Cum să fie cu putință?
Omul rău mai bun să fie,
Fără biblică credință,
Fără strop de pocăință? …
Îmi fac sfânta datorie,
Să vă spun la fiecare:
Nu dați orișicui crezare,
Viața noastră-i cu folos,
Fericită pe vecie,
Când o-nchinăm lui Hristos!

Pe pământ e strâmtorare,
Rânduieli tot mai pe dos,
Știri tot mai îngrozitoare,
Moartea seceră în vale,
Și-un duh rău și mincinos,
Pretinde la mic și mare,
La un virus, , închinare, , …
Însă omul credincios,
Ce-nțelege adevărul,
Ce e drept și de folos,
Simte duhul odios…
De aceea cu ardoare,
Spre-a lui veșnică salvare,
Preamărește pe Hristos!

Mai în vremea comunistă,
Sub un leat necredincios,
Purtau mulți cravată, bască,
Obligați de sus în jos.
Propaganda ateistă,
Se lupta să nimicească,
Tot poporul credincios.
Azi același duh insistă,
Prin, , sămânța, , hedonistă:, , Cine vrea să mai trăiască,
Să se-nchine la o, , mască, , !
Dar omul evlavios,
Nu vrea duhul rău să-l pască…
Dă slavă doar lui Hristos!

E la modă un progresism,
Fără țară și cultură,
Un nou imperialism,
Ce se-ncrede-n ocultism,
Desfrânat fără măsură,
Un extrem fariseism,
Vas de fală plin de zgură.
Vai obraznic nihilism,
Care cere plin de ură,
Să fim robi la globalism,
Pervertit capitalism…
Însă omul credincios,
Nu-și pierde dreapta măsură,
Ține calea lui Hristos!

Am ajuns vremuri ciudate,
Răului se spune bine,
Mulți trăiesc cu nedreptate,
Fără milă sau rușine…
Sub pretext de sănătate,
Pun zăvor la libertate,
Dar în inimi au venin.
Pentru bani, pentru putere,
Ascunzând un plan meschin,
Vor ca să le dăm crezare,
Fac un idol din vaccin,
Însă omul credincios,
Vrea în Rai, nu în pierzare.
Se-nchină doar lui Hristos!

Teodor Groza