24 Aprilie

Pentru toate acestea, noi am încheiat un legământ, pe care l-am făcut în scris.” Neemia 9:38

Multe dintre experienţele vieţii ne-au condus să ne reînnoim legământul cu Dumnezeu, spre binele nostru. După ce ne-am însănătoşit dintr-o boală şi ni s-a adăugat, ca lui Ezechia, un număr de ani vieţii, este de dorit să o facem. După ce suntem scăpaţi dintr-un necaz, când sufletul nostru cântă de bucurie, este bine să ne plecăm la piciorul crucii şi să ne reînnoim legământul. Şi, în mod deosebit, ar trebui să ne reînnoim legământul după orice păcat care L-a îndurerat pe Duhul Sfânt, sau a adus dezonoare cauzei lui Dumnezeu. Să privim atunci spre sângele care ne face mai curaţi decât zăpada și să ne oferim din nou inimile înaintea lui Dumnezeu. Nu trebuie să aşteptăm necazurile ca să ne reînnoim dedicarea, este bine să facem la fel şi în vremuri de prosperitate.

Dacă întâlnim Ocazii care merită să fie numite „îndurări nesperate” atunci, cu siguranţă, dacă El ne-a onorat aşa, trebuie să-L onorăm şi noi. Să scoatem la lumină toate podoabele împărăteşti închise în tainiţa inimii noastre şi să-L aşezăm pe Dumnezeu pe tronul Iubirii, în mijlocul slavei. Dacă am învăţa cum să ne purtăm în vremuri de prosperitate, n-ar fi nevoie de atâtea necazuri. Dacă am aduna tot binele din mângâieri, n-ar fi nevoie de atâtea nuiele. Am primit de curând unele binecuvântări la care nu ne așteptam? Ne-a pus Domnul o comoară la picioare? Putem să cântăm îndurările Sale necuprinse? Atunci aceasta este ziua în care să ne punem mâinile pe coarnele altarului şi să spunem: „leagă-mă aici, Doamne; leagă-mă aici cu funii, pentru veşnicie”.

., Deîndată ce avem nevoie de împlinirea unor noi făgăduinţe ale lui Dumnezeu, să-I oferim noi rugăciuni, pentru ca vechiul legământ să nu fie dezonorat. Să facem un „legământ în scris” cu El în dimineaţa aceasta, bazat pe durerile lui Isus la care am meditat în ultima lună.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Biruitorul morții

Isus, știind că ceasul o să vină
Nu s-a ascuns și nu l-a ocolit
Ci i-a chemat pe ucenici la cină
El, mielul Sfânt și fără nici o vină
Fiindcă pân’ la capăt i-a iubit.

Ca să le dea o lecție măreață
Pe ucenici i-a’mpărtășit la rând
Citindu-le uimirea de pe față
Le-a dat din Pâinea plină de viață
Și-apoi din Vin, din Noul Legământ.

La urmă, cu a dragostei candoare
El s-a încins pe Sine cu-n ștergar
Și aplecându-se pe rând la fiecare
Spălat-a ucenicii pe picioare
Ca să-nțeleagă toți ce-nseamnă Har.

Isus, pe trădător îl cunoscuse
Dar depășind momentul de impas
Și lui împărtășirea i-o dăduse
Dar Iuda tulburat, grăbit se duse. .
Iar Domnul în grădină s-a retras.

O Ghetsimani, grădină neuitată
În tine plâns-a Domnul cu amar
Când Iuda sărutându-Te o dată
Înconjurat de nemiloasa gloată
Pecetluit-a drumul spre Calvar.

De la Caiafa la Pilat la Ana
Legat, bătut, scuipat, disprețuit. .
În hohote, rânjind privea Satana
Batjocura, durerea Ta și rana
Și crucea ce-n adins Ți-a pregătit.

O noapte de coșmar și neputință
Dar toate pentru Tatăl le-ai răbdat. .
Și pentru noi ce nu aveam credință. .
Cocoșul adăugând la suferință
Când Petru, cel mai brav, s-a lepădat.

O cruce, lemn cu veșnică valoare
Precum a fost corabia lui Noe
Din lumea păcătoasă, pieritoare
Doar crucea Ta Isus e salvatoare
Iar Tu te-ai pus pe ea de bunăvoie.

Ai pironit pe cruce prin jerfire
Nu numai trupu-Ți fraged și zdrobit
Ci cu-n torent de Slavă și Iubire
Păcatu-ntreg, la-ntreagă omenire
L-ai șters pe veci când prețul l-ai plătit.

Oștiri cerești răsună-n largul zării
Isus pe cruce-a fost biruitor
Căci între om și Tatăl îndurării
Pe cruce fost-a locul împăcării
Isus e Domn în veci și Salvator.

Mântuitor al sufletelor noastre
Prin Sfânta-Ți jertfă suntem împăcați
Cu Tatăl ce domnește peste astre
Mult mai presus de zările albastre. .
Cu Sânge Sfânt am fost răscumpărați.

Iar mai apoi, după crucificare
Pe-o lespede-n mormânt Te-au așezat
l-au sigilat apoi c-o piatră mare
Și pus-au străji de pază la intrare
Dorindu-Te de-a pururea legat.

Dar când a treia zi dădură zorii
Un fulger tot văzduhul l-a brăzdat
Uimiți de spaimă i-au cuprins fiorii
Și-ncremeniți căzură păzitorii
Isus Hristos din morți a înviat!

A înviat Rabuni-Învățătorul
Maria la mormânt l-a întâlnit
Cine-ar putea simți la fel fiorul
Copleșitor, ce-i alinase dorul
Când pe Isus în față L-a privit?

Maria a plecat cu bucurie
Iar vestea fost-a dusă-n lung și-n lat
Întâi la ucenici ca ei să știe. .
De-atunci la mii și mii. . și-apoi și mie
Fiți bucuroși! Hristos a înviat!

Prietene, primește astăzi Darul
Să fii pe veci cu Tatăl împăcat
Precum pe cruce L-a primit tâlharul
Vei fi uimit de tot ce face Harul
Și mântuit de-Acel ce-a înviat.

Aceasta-i vestea bună și frumoasă
Ce te va face veșnic fericit
Iar într-o zi când vom ajunge-acasă
Cei mânuiți vom sta cu toți la masă
Cu-al nost’ Isus ce moartea-a biruit.

Daniel Hozan

Atunci și-acum

Totul era, atunci, o noapte
Cu rătăciri și cu căderi
Se auzeau ciudate șoapte
Veneau dogori, nu adieri.

Eram pe drumul spre pierzare
Speranța era moartă-n noi
Eram cuprinși de nepăsare,
Eram eșecuri, nu eroi.

Ni se vorbea de pocăință
Iar noi ziceam că sunt povești
În noi domnea o neputință
Nu stările dumnezeiești.

Privirea se-ndrepta spre glie
Nu spre Ținutul pitoresc
N-aveam în suflet veselie
Ci doar un sentiment lumesc.

Cântarea ne era străină
Coșmarul nu se mai sfârșea
Și nu știam că în Lumină
Puteam doar fericiri avea.

Ce trai lipsit de-nsemnătate!
Ce viață plină de amar!
Atunci n-am vrut divinitate
Și ne-am îndepărtat de har.

ACUM

Când Fiul ne-a chemat la Sine
Cu glasul Lui convingător
Ne-a spus că El ne va susține
Și că va fi un Blând Păstor.

S-a risipit întunecimea
Raza Iubirii ne-a schimbat
Urcăm, urcăm spre înălțimea
Unde poporul e chemat.

Acum privirea ni se-ndreaptă
Nu spre eșecul omenesc
Și orice gând și orice faptă
Poartă un semn dumnezeiesc.

Azi faima nu ne-nteresează
Dorim dulceața din Cuvânt
C-așa o stare se formează
S-accepte sfântul Legământ.

Trăim cu gândul la răsplată
Fiind deplin încredințați
Că niciodată, niciodată
În beznă nu vom fi lăsați.

Necazul nu ne mai doboară
Avem refugiu și-adăpost
Din Slavă harul se coboară
Și știm că-i fără nici un cost.

Azi revelații ne inundă
Și știm precis de unde vin
Speranța nu se mai scufundă
Ci face sufletul senin.

Minunea vieții e păstrată
În ființele ce s-au predat
Și-Ți mulțumim, o, sfinte Tată
Că din pierzare ne-ai scăpat.

George Cornici

Pace in Mine

E-atata tulburare pe pamant,
O veste proasta dupa alta vine,
Nu dainuieste nici un legamant
Ce-a fost bazat pe omenesc cuvant;
Dar, in noianu-acesta de framant,
Ajunge pan’ la noi un freamat sfant:
„Adevarata pace e in Mine!”

V-am invatat sa nu va-ngrijorati,
Ca-n lumea-aceasta, dupa cum stiti bine,
De incercare nu veti fi crutati,
Dar inima sa nu v-o tulburati;
Peste prapastii de veti fi purtati,
Sunteti deplin in Mine ancorati,
Si mana Mea puternica va tine.

V-am spus acestea ca sa indrazniti,
Stiind ca lumea Eu am biruit-o;
La fel si voi, prin Mine biruiti,
Oricate ati avea sa suferiti.
De tainica Mea pace insotiti
Sunt pasii vostri catre cer porniti,
Spre locuinta ce v-am pregatit-o.

„Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.” Ioan 14:27. „V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33.

Anca Winter 

Din nou la Cină

Din nou veniți la Sfânta Cină
Ne-apropiem de-al Tău altar
Cu gândul nostru la Calvar,
La Jertfa Sfântă, fără vină.

Simțim fiori și-abundă Harul
Ce-a fost și-n camera de sus
Când s-a sculat umil Isus
Și însuși El și-a-ncins ștergarul.

Și parcă auzim prin ceață:
”Acesta-i trupul Meu cel Sfânt!”
Și-”Acesta-i noul Legământ!
Luați, mâncați s-aveți viață!”

Noi știm că suntem slabi, netrebnici
Dar Tu-ai murit și-Ai înviat
O, Domnul nostru Minunat,
Numai prin Tine suntem vrednici.

Luăm din Sfânta Pâine frântă
Și din pahar sorbim și bem
Viață astfel să avem
Iar sufletele noastre cântă.

Ce sfânt fior, ce Har sublim
La masa Sfântă să cinăm
Isus, Jertfirea Ta serbăm
Și tuturora o vestim.

Daniel Hozan

Am fost gata Isuse

Am fost gata, Isuse, să mergem cu Tine

Prin văi de-ntuneric spre Ceru-nsorit;

Dar nu ne lăsa azi pe alte coline

Să fim fără Tine un stol rătăcit.

Am fost gata, Isuse, pe mări în furtună,

În valuri de spaimă, cu Tine să stăm;

Dar nu ne lăsa azi în vreme mai bună,

De Tine, Lumină, să ne depărtăm.

Am fost gata, Isuse, pe culmi de iubire,

Şi noi în piroane să stăm răstigniţi;

Dar nu ne lăsa într-a lumii vrăjire,

Să-ajungem de chipul de aur orbiţi.

Am fost gata, Isuse,-n cuptoare aprinse,

Să stăm lângă Tine uniţi prin Cuvânt;

Dar nu ne lăsa azi la mesele-ntinse

Să nu ştim de Tine şi-al Tău legământ.

Am fost gata, Isuse, în vremi de prigoană

O jertfă, oricare, oricând, s-o plătim;

Dar nu ne lăsa în a banilor goană,

Să pierdem cununa şi premiul sublim!

Valentin Popovici

5 Februarie

Tatăl a trimis pe Fiul ca să fie Mântuitorul lumii. ” 1 Ioan 4:14

Este liniştitor gândul că Isus Christos nu a venit fără permisiunea, autoritatea, consimţământul şi ajutorul Tatălui. El a fost trimis de Tatăl ca să fie Mântuitorul omenirii. Noi suntem în stare să uităm că, dacă sunt deosebiri între persoanele Trinităţii, nu sunt în nici un caz deosebiri de onoare. Atribuim de multe ori onoarea mântuirii noastre, sau cel puţin a înfăptuirii ei, mai mult lui Isus Christos decât Tatălui. Aceasta este o mare greşeală. Şi ce dacă Isus a venit? Nu a fost trimis de Tatăl? Dacă a vorbit minunat, nu a fost din cauză că Tatăl a turnat har pe buzele Sale ca să poată fi solul noului legământ?

Cel care cunoaşte relaţia dintre Tatăl, Fiu şi Duhul Sfânt, nu îi aşează niciodată pe unul înaintea altuia. Îi vede la Bedeem, la Ghetsemani şi la Calvar, angajaţi în mod egal în lucrarea de mântuire. Creştine, ţi-ai pus încrederea în Omul Isus Christos? Ţi-ai încredinţat viitorul în mâinile Lui? Te-ai unit cu El în părtăşie? Dacă da, află că te-ai unit cu Dumnezeul cerurilor. De vreme ce tu şi Omul Isus Christos sunteţi fraţi, şi aveţi o tovărăşie strânsă, eşti unit prin aceasta cu Dumnezeul Cel Veşnic, şi „cel îmbătrânit de zile” (Daniel 7:9, 13, 22) este Tatăl şi Prietenul tău.

Te-ai gândit vreodată la adâncimea iubirii lui Iehova, când Dumnezeu Tatăl şi-a echipat Fiul pentru marea lucrare a harului? Dacă nu, gândeşte-te astăzi. Tatăl L-a trimis! Meditează la acest subiect. Gândeşte-te cum a împlinit Isus voia Tatălui. În rănile Mântuitorului muribund, priveşte dragostea marelui Eu Sunt. Lasă orice gând privitor la Isus să fie legat de Dumnezeul Veşnic, fiindcă „Domnul a găsit cu cale să-l zdrobească prin suferinţă” (Isaia 53:10).

Meditaţii C. H. Spurgeon

3 Ianuarie

Te voi păzi şi te voi pune să faci legământ cu poporul.” Isaia 49:8

Isus Christos însuşi este suma şi substanţa legământului şi, ca unul din darurile sale, El este proprietatea oricărui credincios. Credinciosule, poţi să numeri binecuvântările pe care le-ai primit în Christos? „în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). Gândeşte-te la cuvântul Dumnezeu şi la infinitatea lui şi apoi meditează la Christos, Omul desăvârşit, şi la toată frumuseţea Lui; fiindcă tot ceea ce acest Christos, ca Om şi Dumnezeu, a avut, are şi va avea, este al tău.

A trecut prin suferinţă şi moarte la tine, ca să fie proprietatea ta pentru totdeauna, fără bani şi fără plată. Binecuvântatul nostru Isus, ca Dumnezeu, este omniscient, omniprezent şi omnipotent Nu te ajută să ştii că toate aceste atribute glorioase şi măreţe sunt şi ale tale? Are El putere? Puterea aceasta este a ta şi te întăreşte, îţi biruie duşmanii şi te păzeşte până la capăt. Are El dragoste? Ei bine, în inima Lui nu există nici o picătură de dragoste care să nu fie a ta; poţi să te arunci în imensul ocean al dragostei Lui, şi să spui despre toată „este a mea”. Are El dreptate? Poate părea o însuşire aspră, dar chiar şi aceasta este a ta, fiindcă El va avea grijă ca, prin dreptatea Lui, să beneficiezi de tot ce ţi-a fost promis prin legământul harului.

Şi tot ce are El ca Om desăvârşit este al tău. Ca Om desăvârşit, Christos a primit aprobarea Tatălui. El a fost primit de Cel Prea înalt. Credinciosule, acceptarea Iui Dumnezeu este şi a ta; nu ştii că dragostea Tatălui revărsată asupra Fiului este revărsată acum asupra ta? Fiindcă tot ce a făcut Christos este al tău. Dreptatea desăvârşită pe care a adus-o Isus pe pământ prin viaţa Lui nepătată şi prin păzirea poruncilor este a ta şi îţi este atribuită ţie. Christos este legământul.

„Sunt al Tău, Doamne — ce sprijin deplin!
Ce binecuvântare, am un Salvator divin!
Prin Mielul ceresc sunt veşnic fericit,
Şi inima-mi tresaltă când îi aud glasul iubit.”

Meditaţii C. H. Spurgeon

Drag Isus

Drag Isus te însoţesc
Cu nespusă bucurie
Doar Cu Tine pot să cresc
Să fiu sare, mărturie.

M-ai chemat; eram distrus
Jos de tot, în degradare
Dar, duios, Tu mi-ai propus
Darul de răscumpărare…

Şi-acceptându-l am pornit
Pe cărarea stabilită
Ziua când Te-am întâlnit
E, mereu, sărbătorită.

Când în har m-ai îmbrăcat
Am simţit fioru-Ţi dulce
Şi apoi m-ai înştiinţat
Că vom trece pe la cruce.

Te-am urmat, de-atunci, fidel
Fără murmur sau regrete
Şi mi-ai procurat inel,
Şi mi-ai dat cereşti reţete.

Din Unire nu mai ies
Chiar de-ar fi să mă linşeze
Cei ce au doar interes
Piedici multe să creeze.

Chiar de m-ar ameninţa
Cu pedeapsa cea mai dură
Foarte clar aş înştiinţa
Că rămân lângă Scriptură.

Armonia dintre noi
Nimeni nu poate s-o rupă
Nici nemernicul puhoi,
Nici împestriţata trupă…

Ci-ancoraţi în Legământ
Mergem către Nemurire
Însoţiţi de neamul sfânt
Dornic de neprihănire

George Cornici

Statornicie pe cale

Vom evita căi străine de Scriptură
Convinși fiind că-n dezastru sfârșesc
Nu ne atrage contemporana cultură
Cu-a ei sfidare nebună și chip grotesc.

Vom sta pe fundamentul deja așezat
(E temelia ce nu se urnește)
Din ea nici o piatră nu s-a uzat
C-a fost clădită dumnezeiește.

Cuvântul ne-aduce totale convingeri
Din treaptă-n treaptă spre Rai să suim
În tot ce facem să fie distingeri
Între ce e lumesc și ce e sublim.

Valuri de tentații atacă mereu
Cum vom reuși să stăm în picioare?
Mergând cu Cel ce-a-nviat- pe traseu
Slujindu-L cu cea mai înaltă ardoare.

Ne-abatem din calea celor batjocoritori
Rugând Cerul să le schimbe purtarea
Și-n loc de zgură s-aibă sărbători
Să fie-n stare să-nvingă-ncercarea.

Purtați peste tot de vântul îndoielii?
Așa a fost odată, atrași de fantezii
Dar azi e-n noi un duh al îndrăznelii
De-a sta în Legământ în fiecare zi.

Nu pe nisip ne-am așezat locuința
Și nu ne bazăm pe-un ajutor omenesc
Cunoaștem calea și cunoaștem cerința
De-a accepta doar sprijin dumnezeiesc.

În lumea schimbărilor atât de frecvente
Al nostru Părinte e-același din veci
Să vină necazuri, să vină torente
Ne îndreptăm spre Țel pe sfinte poteci.

George Cornici