Să fie viața…

Să fie viața motivată
De idealul cel mai sfânt
C-atunci o ființă vinovată
Va încheia un legământ.

Să fie viața melodie
Cu un ecou duios, ceresc
Ca Sfântul Duh să ne adie
Cu suflul Lui dumnezeiesc.

Să fie viața-ncredințare
Că tot ce e și tot ce-o fi
Lucrează să primim salvare
Când valuri grele vor veni.

Să fie viața o lumină,
Să răspîndească vești de Sus
La crucea harului să vină
Cei ce-L sfidează pe Isus.

Să fie viața mărturie
Oriunde-am mege și oricând
C-așa se-adună-n visterie
Comori ce nu se sting nicicând.

Să fie viața împlinire
Cu un final cum Cartea vrea
Să Îl vedem pe-al nostru Mire
Privirea-I dulce să ne-o dea.

George Cornici

Reclame

Ploaia cerească

Pe aripa unui gând, zbor eu în pustiu,
Firul de nisip dansează cu vânt viu,
Dinspre Nord, un Stâlp de fum și Îndurare;
„-Să ne rugăm pentru Ploaie și Iertare!”

Pe aripi de rugă, zbor și eu spre Sinai,
După Mană cerească și sunet de rai,
Cort de Întâlnire, Chivot de legământ,
Să ne conducă și azi Duhul cel Sfânt!

O viță e sădită, prinde rădăcini,
Prin mare Îndurare și Cuvânt divin,
E nevoie de apă și ploaie mereu;
-Veniți să ne rugăm și azi lui Dumnezeu!

O viță de vie așteaptă în pustiu,
Un strop de ploaie să facă un rod mai viu,
O coroană aspră de spini strigă duios;
„-Ploaie timpurie va trimite Cristos!”

Macul cel roșu a crescut pe câmpie,
A înflorit deșertul, e o grădină vie,
Boboci de anemone răsar cu dor;
Le strigă pe nume un sfânt Mângâietor!

Spicele aurii dansează pe câmpie,
Se unduiesc în vânt, după melodie,
Inima înțelege un singur Cuvânt;
Că Iubirea este roada Duhului Sfânt!

În zare, Porumbelul cel Alb și divin,
Pace și Iubire aduce din plin,
Mă atinge și scrie ” Pace!”pe frunte,
Spre Țărmul Iubirii deschide o Punte!

În inima mea, e o roză și un crin,
Un strop de iubire și un Cuvânt divin,
Dinspre Nord, un nor Alb de Îndurare;
-Să mulțumim pentru Ploaie și Iertare!

Arancutean Eliza 

Curcubeul din nori

„Curcubeul Meu, pe care l-am aşezat în nori, va sluji ca semn al legământului dintre Mine şi pământ „Genesa 9:13

Voia lui Dumnezeu este ca fiinţele umane să intre într-o relaţie morală cu El; acesta este scopul legămintelor Sale. „De ce nu mă mântuieşte Dumnezeu?” – ne întrebăm noi. El m-a mântuit, dar eu n-am intrat încă într-o relaţie cu El. „De ce nu face Dumnezeu cutare şi cutare lucru?” El le-a făcut, dar întrebarea este: „Vreau eu să intru într-o relaţie bazată pe legământ?” Toate marile binecuvântări ale lui Dumnezeu sunt realizate şi complete, dar ele nu devin ale mele până când nu intru în relaţie cu El pe baza legământului Său.A aştepta ca Dumnezeu să facă ceva este întruchiparea necredinţei, înseamnă că nu am credinţă în El.

Aştept ca El să facă ceva în mine ca să mă pot încrede în acea experienţă. Dumnezeu n-o va face. pentru că nu aceasta este baza relaţiei dintre om şi Dumnezeu. Omul trebuie să treacă dincolo de propriul său sine pentru a putea face legământ cu Dumnezeu, la fel cum Dumnezeu trece dincolo de Sine pentru a face legământ cu omul. E o problemă de încredere în Dumnezeu – un lucru foarte rar. Noi avem încredere numai în simţurile noastre. Nu cred in Dumnezeu până când El nu-mi dă în mână ceva palpabil. Atunci pot spune: „Acum cred”. Aceasta nu este credinţă. „Priviţi la Mine şi veţi fi mântuiţi”.

Când închei cu adevărat această înţelegere cu Dumnezeu pe baza legământului Său şi mă predau Lui cu totul, nu mai există sentimentul vreunui merit personal, nu mai există nici un element uman în relaţia mea cu El, ci numai sentimentul copleşitor că am ajuns să fiu una cu Dumnezeu; viaţa mea radiază pace şi bucurie.

Oswald CHAMBERS

Un legământ cu Dumnezeu

Eu nu mai sunt al meu ci al Tău.
Fă-mă ce vrei Tu,
Rânduieşte-mă cu cine vrei Tu;
Fă-mă să lucrez,
Fă-mă să sufăr;
Fă-mă să fiu folosit pentru Tine,
sau pus deoparte pentru Tine,
Înălţat pentru Tine,
sau coborât pentru Tine;
Fă-mă să fiu plin,
sau să fiu golit,
Fă-mă să am toate lucrurile,
sau să nu am nimic:
Liber şi din toata inima Îţi dau toate lucrurile
pentru plăcerea şi la dispoziţia Ta.
Şi acum, slăvit şi binecuvântat Dumnezeu,
Tată, Fiule si Duhule Sfânt,
Tu eşti al meu şi eu sunt al Tău.

Mi-ai spus, Isuse…

Mi-ai spus, Isuse, un cuvânt
Și nu-l uit niciodată
Să nu alerg după vreun vânt
Ce n-are o răsplată.

Mi-ai spus un strai curat să-mbrac
Să știe-ntreg pământul
C-așa putem să-Ți fim pe plac.
Să ținem Legământul.

Mi-ai spus, atunci, să nu-ncetez
Să mă hrănesc din Carte
În orice vreme să veghez,
Să n-adun vise sparte.

Mi-ai spus ce nimeni nu mi-a spus
În lumea frământării
Să țin în veci ce mi-ai adus,
Să nu Te dau uitării.

Mi-ai spus să cânt de-s întristat,
Să cânt spre-nviorare
O, câte bucurii mi-ai dat
Și câte perle rare!

Mi-ai spus…și n-o să uit nicicând
Ce bine e cu Tine
Mi-ești Rege, mi-ești Păstorul blând
Viața-mi Ți-aparține.

Mi-ai spus și-o să-mi mai spui – o știu
Să-nflăcărez credința
C-al nostru Dumnezeu e viu
Ne-aduce biruința.

Mi-ai spus că-s fiu de Dumnezeu
Ce har și ce favoare!
Văd frumuseți în curcubeu
Și-n cea mai mica floare.

Găsesc valori în ce mi-ai spus,
Comori nepieritoare
În dragostea-Ți Tu m-ai inclus
Să scap de la pierzare.

George Cornici

Iată, moartea a fost învinsă

Iată, moartea a fost învinsă
Și Hristos A înviat!
Calea Nouă ni-i deschisă
Prin „Mielul ce-a fost jungheat”!

Nu mai e nimic să fie
Un obstacol spre înviere
Și nădejdea aceasta vie
Nu mai are frontiere!

Cu sângele crucii Lui
A șters tot „Zapisul” Legii
De sub ochii Tatălui
Și învrăjbirea fărdelegii.

A scris cu sângele-I Sfânt
Un Zapis nou și minunat,
Pecetluind un Legământ
Care-a șters orice păcat.

Și ne umplem de speranță
Aplecându-ne sub cruce,
Căci Putere și viață
Crucea Lui în noi aduce!

Când ne lepădăm sub ea
Dispar orice bariere
Zdrobite de Dragostea
Ce nu are frontiere.

Da! Când ne-aplecăm sub cruce
Dispar orice bariere,
Că nu-i formă de răscruce
Nici obstacol spre înviere!

Adevărul ne sfințește
Locuind în noi de-acum,
Duhul ne călăuzește
Necurmat pe-al Vieții drum,

Și înfiați prin jertfa Lui,
Fii de drept, moștenitori,
Cântăm – „Slavă Mielului!”
În veci de veci biruitori!

Ioan Hapca

Binecuvântări ale dramei de la cruce

Motto: Prin rănile Lui suntem
tămăduiți
************************

Ai suferit să pot avea
Concepții clare, sănătoase
Să port o cruce, chiar de-i grea
Dincol’ de nori să pot vedea
Acele spații luminoase.

C-ai suferit atât de mult
Desigur, și eu port o vină
De-aceea-n veci am să Te-ascult
Și-n toate vreau să Te consult
De-i ploaie sau e zi senină.

Ai suferit bătut, scuipat
În necurmată agonie
Să-mi fie traiul cercetat
De-al Tău Cuvânt înmiresmat
Și de cereasca melodie.

Ai suferit să-mi dai puteri
Să nu cad pradă deznădejdii
Și-atunci când nu sunt primăveri
Să vină, totuși, adieri
Să-nlăture orice primejdii.

Ai suferit, dar ai răbdat
Când Te-au străpuns chinuitorii
Iar suferința grea mi-a dat
O misiune și-un mandat
Cu revelații și victorii.

Ai suferit…ai suferit
E-o dureroasă amintire
A fost o dramă ce-a-nsoțit
Enormul preț ce-a fost plătit
Să pot simți a Ta iubire.

Ai suferit să mă unești
Cu tot ce vine de la Tine
Și azi cu har mă copleșești,
Cu bucurii dumnezeiești
Ca sufletu-mi să Ți se-nchine.

Ca nimeni altul pe pământ
Ai suferit cu demnitate
Să pot purta un nou veșmânt
Și să rămân în Legământ
S-ajung, cu bine, în Cetate.

Că jertfa n-a fost în zadar
O dovedește rezultatul
Azi în vremelnicul hotar
Nespuse împliniri apar
Pentru acel numit ”iertatul”

George Cornici

Eu ştiu, eu sunt salvat !

Eu ştiu că, sunt salvat
Eu ştiu că, n-am meritat
Nici prin minte, fapte bune
Şi omeneasca înţelepciune

Nu cu jertfe, de viţei şi miei
Nici prin daruri, n-au temei
Nu cu aur, nici argint
Am întrat în legămînt.

Sunt, salvat eu prin iubire
Prin Isus, cu a Lui putere
Salvat prin sîinge preacurat
La Golgota, pe cruce revărsat.

Da, eu ştiu că, sunt salvat
Şi  chiar dacă, leul e agitat
Iar Legea, sentinţă a înaintat
Isus de mine s-a îndurat.

Iar cînd, negura de necredinţă
Mai aduce aminte de sentinţă
O spun eu iarăşi respicat
Eu nu mă tem, eu sunt salvat.

Buncrestin

 

Rugăciune

Tată bun,
Vin la Tine cu sfială
Cu un dor mare ce Te cheamă,
Să mă mângîi,să mă asculţi
Cu dragoste să mă săruţi.

Te rog întîi ca să mă ierţi
De faptele greşitei vieţi,
Am fost smintit şi un nebun
Legea-am călcat în gând păgân.

Te rog apoi să mă primeşti
Harul în mine să îl creşti,
Să-mi dai neprihanirea Ta
Să mă ajuţi să stau în ea.

Pune în mine un nou duh
Credinţa prin el s-o apuc,
Să curgă ca apa în râu,
Să crească ca spicul de grâu.

Şi râul să facă ocean
Iar spicul să crească un lan,
De dragoste şi biruinţe,
Nădejdi de slavă în dorinţe.

Tată Te rog să mă ajuţi
Să cresc mai mult când mă săruţi,
În rodul Duhului Tău sfânt,
Iubind,crezând,mereu răbdând.

Şi ochii mei de văd ispită
Te rog închide-i ca-ntr-o criptă,
Să nu mai văd ce este-n lume
Ci doar pe Tine stând în mine.

Tatăl meu bun ce eşti în slavă
Ţine-mi şi pasul să nu cadă,
Cînd gropile sunt tot mai multe
Şi-n noaptea lumii nevăzute.

Şi dă-mi lumină-n gând, în zori
Până-n apus,în târzii seri ,
Din sfânt Cuvânt învaţă-mă
Şi-ncet în slavă poartă-mă.

Tatăl meu bun din veşnicii
Cu Fiul Tău când ai să vii,
Să-i iei pe toţi ce legământ
Cu Tine-n jertfă au făcut,

Când cerul Legea va vesti
Nici-o speranţă nu va fi.
Ajută-mă să pot sta drept
Crescut fiind la al Tău piept.

Lumina Ta să nu mă piardă
Ci-n mine Duhul să Îţi vadă,
Să ştie că eu Te iubesc
Vreau fără timp să Te slujesc.

                      Stănulescu M.

Umbli tu in alb?

…înmormântaţi cu El pentru ca… si noi să umblăm în înnoirea vieţii.Romani 6:4. Bucureşti 2001

Nimeni nu experimentează complet sfinţirea fără să treacă printr-o „înmormântare albă” – îngroparea vieţii vechi. Dacă nu a existat niciodată această criză a morţii, sfinţirea nu este decât un vis înşelător. Trebuie să aibă loc o „înmormântare albă”, o moarte care are numai o înviere – o înviere la viaţa lui Isus Cristos. Nimic nu poate afecta o astfel de viaţă; ea este una cu Dumnezeu, urmărind un singur scop: să fie o martoră pentru El.Ai ajuns într-adevăr la ultimele tale zile? Ai ajuns adesea la ele în simţurile tale, dar ai ajuns la ele în realitate! Nu te poţi duce cu bucurie la propria ta înmormântare, nu poţi fi bucuros că mori. A muri înseamnă a înceta să mai exişti.

Eşti de acord cu Dumnezeu că trebuie să încetezi a mai fi genul de creştin care se luptă, care este plin de zel, aşa cum ai fost până acum? Noi ocolim tot timpul cimitirul şi refuzăm să murim. Nu e vorba de a ne strădui să mergem la moarte, ci de a muri – „botezaţi în moartea Lui”.Ai avut parte de „înmormântarea ta albă” sau încă le joci cu sufletul tău? Există un loc în viaţa ta marcat ca fiind ultima zi, un loc la care mintea ta se întoarce cu umilinţă şi cu o extraordinară recunoştinţă – „Da. atunci, la acea „înmormântare albă”, am făcut un legământ cu Dumnezeu”?

„Voia lui Dumnezeu este sfinţirea voastră.” Când înţelegi care este voia lui Dumnezeu, intri în sfinţire într-un mod cât se poate de natural. Eşti gata să treci acum prin acea „înmormântare albă”? Esti de acord cu El că aceasta este ultima ta zi pe pământ? Momentul legământului depinde de tine.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS