Psalmul 30

Te ‘nalț, o Doamne Domnul meu, pe Tine
Că din țărână Tu m-ai ridicat. .
Când vrut-au să se bucure de mine,
Pe-ai mei vrăjmași nicicum nu I-ai lăsat.

O, Doamne Dumnezeu, voi ține minte
Momentul cand spre Tine am strigat
Iar când strigam Tu ai luat aminte
Și pe deplin atunci m-ai vindecat.

Tu sulfetul mi-Ai ridicat cu milă
Din Locul Morții unde mi-a fost dus
Din groapa morții ființa mea umilă
Din nou la viață Tu ai readus.

Cântați lui Dumnezeu cu mic cu mare
Voi cei iubiți de Domnul pe pământ
Veniți cu laude fără de-ncetare
Măriți prin ele Numele Lui Sfânt.

A Lui mânie doar o clipă ține
Dar îndurarea-I ține viața toată
E trist când pe-nserate plânsul vine
Dar veselia-n zori de zi se-arată.

Ziceam: ”N-am să mă clatin niciodată!”
Când bine îmi mergea, fără-ncetare
Căci prin bunăvoința-Ți minunată
M-ai așezat pe-un munte foarte mare.

Dar fața Ți-ai ascuns-o Doamne Sfinte
Iar eu m-am tulburat, cumplit plângând
Atunci strigat-am către-al meu Părinte
Și mă rugasem Domnului zicând:

”Ce-o să câștigi de mă cobori în groapă
Și sângele-n pământ de-mi vei vărsa?
Te va lăuda țărâna ce mă-ngroapă?
Poate vesti credincioșia Ta?”

Tu Doamne ești Nădejdea mea cea vie,
M-ascultă! și m-ajută! m-am rugat. .
Iar plânsul mi-ai schimbat în veselie
Și sacul de jelit mi-ai dezlegat.

Pentru ca inima-mi să-Ți cânte Ție
Întruna, Doamne Sfinte pururea
Căci Doamne, m-ai încins cu bucurie
De-aceea neîncetat Te voi lăuda.

Daniel Hozan

Isaia 12

În ziua-aceea însuți tu vei zice
O Doamne, știu că fost-ai supărat
Te laud azi cu inima ferice
Iar, ca mânia Ta să nu mă-nfrice
Ți-ai potolit-o și m-ai mângâiat.

Căci iată, Dumnezeu mi-e izbăvirea
Voi fi încredințat necontenit
Nu mă mai tem, căci Domnul mi-e-ntărirea
Mi-e pricina de laudă și menirea
Căci Domnul Dumnzeu m-a mântuit.

Din Apa Mântuirii voi veți scoate
Veți zice-atunci: -aduceți laude Lui!
Chemați Numele Domnului în toate
Vestiți a Lui lucrări nemăsurate
Și-a Lui Mărime pomeniți oricui.

Cântați de-acum cu inimi fericite
Spe Dumnezeu ridice-se-al vost’ cânt
Căci El făcut-a lucruri strălucite
Ce-ntotdeauna trebuie vestite
Să fie cunoscute pe pămînt.

Fiica Sionului, cu bucurie
Și veselie strigă către El
Că-n mijlocul Cetății, să se știe
E-Acel ce locuiește pe vecie
Măritul Domn, Sfântul lui Israel.

Daniel Hozan

O viata plina de laude

18 octombrie Text: Psalmul 146

Voi lauda pe Domnul cat voi trai, voi lauda pe Domnul
meu cat voi fi
.”

Psalmul 146:2

Cel care a scris Psalmul 146 a avut cu siguranta motive foarte
temeinice sa-L laude pe Dumnezeu! Cei mai multi comen-
tatori, demni de incredere, cred ca psalmistul a trecut prin
dezamagiri cutremuratoare inainte de-a fi scris acest poem. Din
moment ce ne sfatuieste sa nu ne punem increderea intr-o fiinta
umana, fie el chiar un om de rang, se poate sa fi fost tradat chiar
de catre cineva sus pus, dintre nobili. Dar cand s-a intors spre
Dumnezeu, a primit ajutorul. Drept rezultat, el spune ca-si va
dedica viata intreaga laudelor lui Dumnezeu.

Prin contrast, o persoana care are tot ceea ce este mai bun din
ceea ce poate oferi viata, poate fi goala pe dinauntru. Romancierul
rus Lev Tolstoi, care pe la mijlocul vietii era sanatos, bogat, faimos,
cu o casnicie fericita, marturiseste ca toate aceste placeri nu-i dau,
nici motive ca sa-L laude pe Dumnezeu, nici o implinire durabila.
El a scris: „O ciudata apatie psihica crestea mereu in mine….
Aceleasi intrebari imi reveneau mereu *De ce? Si Ce va fi dupa toate
acestea?… Viata mea se apropia de un sfarsit imediat. Puteam
respira, manca, bea, dormi – totusi toate acestea nu ma ajutau cu
nimic. Dar in mine nu era o viata reala… Viata, nu avea nici un
rost pentru mine”.

Oamenii care sunt sanatosi, bogati si faimosi pot sa gaseasca unele
placeri fara Dumnezeu, dar nu vor experimenta niciodata o satis-
factie durabila. Cunoasterea lui Dumnezeu prin Cristos este mo-
tivatia cea mai convingatoare pentru a trai o viata plina de laude
la adresa lui Dumnezeu.- H.V.L.

Prin tot decorul vietii schimbator,

Prin necaz si bucurii, mereu

Sa-L slavesc pe Domnul sunt dator

Din toata vlaga sufletului meu.”- D.J.D

Lauda este ceea ce-I datoram lui Dumnezeu,

In bucurii sau in dureri, laude lui Dumnezeu

Si cant din rasputeri.

 Psalmul 119:10

Painea zilnica

„Iata mama Ta!”

Text: loan 19:25-30

Fiii ei se scoală si o numesc fericită.” Proverbe 31:28.

Fiul lui Dumnezeu atarna pe crucea romană. Trupul Său fusese bătut cu brutalitate, iar spiritual era despărţit de Tatăl. Cu toate acestea, Şi-a adus aminte de mama Sa. Interesul pentru binele ei nu s-a pierdut în agonia acelei crize. Prin cuvintele „Iată mama ta”, a încredinţat-o în grija ucenicului iubit, loan. Exemplul Său ne arată importanţa de-a ne onora şi de a îngriji de mamele noastre.
Iată mama tal Adu-ţi aminte şi priveşte în ochii ei iubitori, ascultă dulceaţa vocii ei, fiorul chiar şi al unei singure mangaieri a mainii ei tandre. Adu-ţi aminte de îngrijorarea ce-i înnoura faţa atunci cand necazurile ţi-au ieşit în cale şi ce frămantare îi cutremura fiinţa atunci cand aveai cea mai mică durere. Vei forma multe prietenii dragi, dar nu vei mai avea niciodată acea iubire inexprimabilă care să se reverse împrejurul tău, cum ea a fost în măsură să ţi-o dea.

Ingrijeşte-ţi mama pană cînd vei mai avea cel mai preţios dar din cate pot fi în lumea aceasta. Iată mama ta! învaţă din exemplul ei binecuvantat. Învăţăturile şi călăuzirea ei din cămin modelează şi şlefuieşte caracterul copiilor ei.
Iată mama ta! Priveşte spre ea cu acelaşi motiv cu care Isus i-a spus lui loan – dăruieşte-i grija şi poartă de grijă nevoilor ei. Ea merită mult mai mult decat pot să-i dea darurile şi cuvintele tale. Ea trebuie să aibă afecţiunea, atenţia şi înţelegerea ta. Azi întoarce-te cu mulţumiri si laude spre Dumnezeu pentru mama ta!                                                      – H.G.B.

Eram copil cînd i-am ştiut iubirea;
Ani grei trecură, şi-i la fel simţirea.
Cu dor, Isuse, şoptesc iubitul nume,
Asemeni mamei nu-i nimenea pe lume. ” 
– Anonim

Mama ta te-a crescut, nu uita de ea

Painea zilnica

Inchinarea activa

Text: Psalmul 100

Intraţi cu laude pe porţile Lui, intraţi cu cantări în curţile Lui!” Psalmul 100:4

Pastorul Ray Stedman, în cartea sa „Psalmii populari ai credinţei”, spune că ar dori ca toţi cei ce merg la biserică să aibă ocazia să stea la amvonul bisericii şi să privească spre sală în timpul unei predici. El spune că, în timp ce cei mai mulţi din audienţă par să dea atenţie predicatorului, un număr destul de mare din ei au mintea în altă parte. Stedman scrie: „Ar fi fascinant ca la sfarşitul unei predici să ştii unde au fost aceşti oameni!” In legătură cu acest aspect, putem fi siguri de un lucru: Acei care şi-au disciplinat minţile cu succes să „stea” în biserică, aceia sunt cei mai caştigaţi în urma serviciului.   


Pentru ca să obţii cel mai mare beneficiu din mersul la biserică, trebuie să devii un participant activ. În primul rand, înainte de-a pleca de acasă, trebuie să ne pregătim inimile. Apoi, la biserică, trebuie să ne implicăm cu toată inima în serviciile ce se ţin – intonarea cantărilor, rugăciunea în tăcere. În timp ce pastorul se roagă cu voce tare, închinarea împreună cu corul, bucurandu-ne de părtăşia caldă cu ceilalţi credincioşi. In final, trebuie să ne disciplinăm noi înşine să ascultăm, şi aceasta înseamnă să primim cu grijă, deschis şi cu intensitate,învăţătura Cuvantului lui Dumnezeu. Ar trebui să avem o foame după Adevărul care ne linişteşte duhul, ne înspiră închinarea, care ne face să-L lăudăm pe Dum-
nezeu şi care ne îndeamnă la acţiune. Este uşor să dai vina pe pastor atunci cand părăseşti biserica descurajat şi cu un gol interior. Dar el nu poate face totul. Trebuie să ne facem partea noastră. Cei care beneficiază cel mai mult dintr-un serviciu, sunt cei care investesc cel mai mult în el. -R.W.D.

Casa Domnului e sfant locaş
De laudă şi rugăciune.
Intrand, să fii în orice ceas
Cu duh zdrobit şi ganduri bune.”  – H.G.B.

O închinare activă cere o implicare activă.

Painea zilnica

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare
Din gura celor mici și ne’nsemnați,
Ca toți să vadă, Doamne, că ești mare
Și-n fața Ta să vină aplecați.

Căci, ce e omul ca să-l bagi în seamă? ,
Mă-ntreb ades privind lucrarea Ta,
Privesc în sus și sunt cuprins de teamă
La ce ești Tu… , și ce-i ființa mea.

Tu stai pe scaunul Tău de domnie
Și judeci drept, nu ești părtinitor.
Căci, Tu ești Dumnezeu din veșnicie,
Un Tată minunat și iubitor.

Cei care Te cunosc se-ncred în Tine,
Căci, Tu pe nimenea nu părăsești
Și știu că nu vor fi dați de rușine
Căci, Tu îi aperi și îi ocrotești.

Te voi lăuda, o, Doamne-n orice vreme
Și lauda Ta va fi în gura mea
Chiar de-s întâmpinat cu anateme,
De mulți, ce zic că fac lucrarea Ta.

Dar, Tu-mi ești stânca de scăpare,
Tu ești izbăvitorul meu,
De-aceea voi striga în gura mare
Că, Tu ești unicul și Sfântul Dumnezeu.

Puiu Chibici  

Nu da înapoi

Motto: „”Cântați Domnului, voi cei iubiți de El, măriți prin laudele
voastre Numele Lui cel Sfânt!
Căci mânia Lui ține numai o clipă, dar îndurarea Lui ține toată
viața: seara vine plânsul, iar dimineața veselia.””
Amin! Psalmul 30:4-5.

Nu da înapoi când suferința te lovește
Și așternutu-i ud de lacrimi și de plâns,
Că Dumnezeu, în suferință, te întărește
Și patul în care suferi va fi strâns.

Ridică-ți ochii, dar, spre zările senine
Și leapădă din suflet tot ce e amar,
Căci plânsul poate înnopta cu tine
Dar, dimineața vine bucuria iar.

Dacă ai ajuns în noaptea încercării,
Întărește-ți inima și fii încrezător;
Iar drumul tău prin vale dă-l uitării
Că tot ce vine după, înseamnă viitor.

Îmbărbătează-ți inima, cugetul și ființa,
Și nădejdea mântuirii s-o porți în gând…
Credincios e Cel ce a făcut făgăduința
Și-L vom vedea venind pe nori, curând.

Acum, așteaptă ca recolta să se coacă,
Dar vremea strângerii recoltei va veni –
Doar câteva apusuri încă, să mai treacă
Și noi vom fi cu El pe plaiuri de vecii.

Acum ai fruntea de grijuri frământată –
Necazul zilei, mai tare o încrețește;
Curând, când vine El, va fi încununată
Cu cununa slavei, ce nu se veștejește.

Acum, necazuri și dureri vor mai veni –
Le știm, că-n viață multe am avut;
Curând, cu bucurii nespuse vom privi
La truda anilor care-au trecut.

Istovitoarea trudă nu poate să supună
Omul rugăciunii – urmaș a lui Hristos –
Că rugăciunea împrăștie norii de furtună
Ridicându-se spre cer ca un prinos.

Iar Dumnezeu din cer privește cu plăcere
La cei ce sunt statornici în credință;
Aceștia vor umbla din putere în putere
Și vor păși din biruință în biruință.

Deci, nu te îngrijora că seara vine plânsul
Când știi că dimineața  vine veselia!
Recolta-i coaptă, curând începe strânsul
Și tot ce va fi strâns, va umple Împărăția!

Ioan Vasiu

Începe-ți ziua cu iubire

Începe-ți ziua cu iubire,
Cu laude, cu mulțumire,
Începe-ți ziua-n rugăciune,
Cu vorbe și cu gânduri bune.

Începe-ți ziua cu cântare,
Cu-ngăduință, cu iertare,
Cu dragoste, cu dărnicie,
Cu suflet plin de bucurie.

Începe-o noua zi cu Domnul,
Alungă moleșeala, somnul,
Începe-ți ziua cu credință,
Cu pace și bunăvoință.

Umple-ți ființa cu speranță,
Cu milă și cu toleranță,
Încarcă-ți inima cu soare,
Fii pentru toți, o binecuvântare.

Leonte Chibici 

La umbra aripilor Tale

La umbra aripilor Tale
Se nasc în mine laude
Se zămislesc cuvinte sfinte
Ce izvorăsc din inimă.

Mi-s buzele de miere pline
Când laud sfânt Numele Tău
O pace-ntreagă mă cuprinde
Biruitor prin Domnul meu.

Sărac e omul fără Tine
Buimac, căzut stă într-un hău
Bogat e cel ce-i viu prin Tine
Îmbelșugat de Harul Tău.

Ce bucurie in suspine
Ce dor simte lăuntrul meu
Un infinit de ape line
Ce simt curgând prin Duhul Tău.

ieremia grafi craciun