Lăudați pe Domnul !

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!
Psalmul 150/6

Ninge cu  pace, e o noapte adâncă,
Izvorul rece a amuțit în stâncă,
Doarme cocorul alb, obosit de mult zbor,
Flori se scutură de pe aripa de nor.

Doarme și omul, obosit și somnoros,
A uitat de miezul nopții și de Cristos,
Dar cerul nu doarme, nici nu dormitează,
În miez de noapte strigă  tare”Veghează!”

Un vârtej de lumină, al Nordului vânt,
Împrăștie, în noapte, al Cerului cânt;
-Trezește-te harfă, și tu, izvor duios!
Bucură-te, omule, s-a născut Cristos!

Cedrilor făloși, să vă legănați în vânt!
Strigă, în noapte, cu putere Duhul Sfânt,
Cascadelor, să cântați  din harfă duios!
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Valuri mărețe de pe oceanul  mănos,
Peşti ai mării, să Îl lăudați pe Cristos!
Tot ce are  suflare să cânte duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Copii din Vale, alergați după Cuvânt!
Se scutură florile albe de Duh Sfânt,
Înălțați o cântare Pruncului  duios;
Bucură-te, suflet, te iubește Cristos!

Bucură-te, suflet cu haina pătată,
Cu apa vieții, ea  va fi spălată,
Înalță o cântare Pruncului duios,
Haină albă primești în dar de la Cristos!

Ninge cu pace peste Valea  adâncă,
Turmă a lui Cristos, urcă-te pe Stâncă!
Să ieșiți în noapte, sărutați -vă duios!
Bucură-te, turmă, te iubește Cristos!”

Arancutean Eliza 

Reclame

PSALMUL 150

Lăudat să fie Domnul
În lăcaşul Său cel sfânt
De unde îşi varsă mila
Și iubirea pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
De tot ce are suflare
De tot ce este lumină
Din Lumina Lui cea Mare.

Lăudaţi-L cu timpane,
Din harfă şi din lăută
Din chimvale sunătoare
Până la cer să se audă.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeu care-i Iubire
Și lumină din lumină
Logos sfânt, nemărginire.

Lăudat să fie Domnul
Dumnezeul nostru sfânt
Și să fie-n lume pace
Cum e-n cer și pe pământ.

Lăudat să fie Domnul
Tronul Domnului divin
Unde-I vom cânta spre slavă
Alleluia și Amin.

Cei cel-L laudă pe Domnul
Domnul le va da răsplata
Vino, Doamne în curând
Vino-acum, Maranata!

Marin Mihalache 

Vioara inimii

Psalmi 68/4

„Cântați lui Dumnezeu, lăudați Numele Lui! Faceți drum Celui ce înaintează prin câmpii. Domnul este Numele Lui: -bucurati-va înaintea Lui!”

Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
O sete de ceruri mă înconjoară,
Mi-e sete de Pace și albastre câmpii,
De ploaie cerească, mesaj din veșnicii!

Suspinul de vioară vorbește de  dor,
De zbor printre stele, de Mare Creator,
De ploi sfinte, și de marea cea de cristal,
Și de iubirea sfântă, ce n- are hotar.

Din nou plânge   vioara   sufletului meu,
Câmpia -i însetată după Dumnezeu,
Nu sunt boboci, nu se mai deschid petale,
Niciun parfum de flori nu urcă agale.

Tunet ceresc, pe  a inimii câmpie,
Și fulgere albe de ploaie târzie,
Se revarsă  Râul de iubire cerească,
Flori albe și sfinte încep să vorbească;

„-Faceți loc  Celui  ce vine pe verzi câmpii!
Numele Său este Cel Sfânt din Veșnicii,
Și nu mai suspina, câmpie verde!
Vioara  este Domnul, și El te vede!

Și plânge vioara, și azi, și mereu,
Îmi trimite ploaie și dor de Dumnezeu,
Din zori și până în noapte, neincetat;
„Aici este Domnul, tu nu te-ai închinat!”

Ascult, în noapte, cum plânge o vioară,
Aripile de Pace mă înconjoară,
Iubesc Pacea, și  Ploaia cerească de sus,
Iubesc pe Tatăl și pe Fiul Său, Isus!

Arancutean Eliza