O sete dupa lapte

Text: 1 Petru 1:22 – 2:3

…ca nişte prunci născuţi de curand, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mantuire…” 1 Petru 2:2

In textul biblic de astăzi, apostolul Petru ne atrage atenţia asupra statorniciei Cuvantului lui Dumnezeu. El ne reaminteşte că iarba se usucă şi floarea cade, dar Cuvantui lui Dumnezeu rămane  în veci. De aceea el este un standard neschimbabil pentru comportarea corectă. Trebuie să lepădăm orice răutate, orice vicleşug şi orice fel de prefăcătorie, de pismă şi de clevetire şi să dorim laptele duhovnicesc al Cuvantului.
Cuvantul tradus prin „dorinţă” este un cuvant tare în limba originală.  Poate fi tradus şi prin „a jindui”, sau „a dori cu înfocare”. Fiind născuţi din nou, şi recunoscand Cuvantui lui Dumnezeu ca nepieritor, trebuie să-L dorim cu înfocare aşa cum doreşte laptele un copil de curand născut. Ce vie îmi este şi azi în minte nepoţica noastră Kelsey, care avea doar 8 săptămani. Nou venită pe lume, tanjea după sticluţa ei cu lapte. Ne dădea de ştire cand venea vremea pentru masă. Dacă mămica sau tăticul întarziau cumva, umplea casa cu strigătele ei insistente. Apoi, cand în sfarşit, sosea sticluţa, se avanta spre ea ca spre tot ce era mai valoros. Nu se oprea din supt pană cand nu golea sticla şi dorinţa i se potolea.


Cu aproximativ un an în urmă, fratele unui bun prieten al meu L-a primit pe Cristos. Avea o dorinţă puternică să cunoască tot Cuvantul lui Dumnezeu. De fapt, în ziua cand a fost născut din nou, a stat toată noaptea citind şi studiind evangheliile. Mă întreb de cată vreme, atat eu cat şi tu, nu mai suntem atat de însetaţi după Cuvantul lui Dumnezeu?
Doamne, ajută-ne să ne dezvoltăm o astfel de sete după laptele curat al Cuvantului Tău. – D.C.E.

Dă-mi, Doamne, o dorinţă înfocată
Cuvantul Sfant să nu-l uit niciodată,
Ci să-L ascund în inimă curată,
Piciorul din calea-I să nu mi se-abată.” – Branon

Cel care gustă numai ocazional din Cuvantul lui Dumnezeu, nu-i va cunoaşte pe deplin gustul niciodată

Painea zilnica

Mai mult decat satisfacut

Text: 2 Petru 3:14-18

„…să doriţi laptele duhovnicesc şi curat,…dacă aţi gustat in adevăr că bun este DomnuL  „1 Petru 2:2, 3

Intr-una din zile, împreună cu soţia, ne-am oprit la o cofetărie renumită, cunoscută pentru larga varitate a sortimentelor de îngheţată. în timp ce stăteam langă tejghea, consumand îngheţata comandată, am început să-i studiez pe cei ce intrau în magazin. Erau două feluri de oameni: unii care ştiau ce voiau şi alţii care nu ştiau. Unii dintre clienţi nu ştiau ce să aleagă. Puteau studia lista diferitelor arome şi gusturi şi le puteau examina în vitrina frigorifică. O femeie a cerut să guste mai întîi dintr-un anumit sortiment. După ce i s-a dat puţin ca să guste, a făcut o strîmbătură urîtă şi s-a grăbit să arunce restul la coşul de gunoi. Caţiva au încercat trei, patru feluri înainte de a se decide. Alţi clienţi, ştiau exact ce doreau. Se îndreptau direct spre tejghea, comandau şi plecau bucurandu-se de alegerea făcută. Gustand mai întîi din acel fel de îngheţată au luat mai mult „din acelaşi fel” şi erau satisfăcuţi.


Ii văd pe credincioşii în Cristos ca fiind ca şi cei din al doilea grup. Noi am „gustat” deja din bunătatea Domnului. Pentru că ne-am încrezut în El, acum dorim fierbinte „laptele curat” al Cuvîntului lui Dumnezeu pentru a ne hrăni mereu, mereu. Tanjim după hrana spirituală continuă care vine prin citirea şi studierea Cuvîntului lui Dumnezeu şi prin auzirea lui în predici şi învăţături. Am învăţat din experienţa personală că Dumnezeu şi Cuvîntul Lui este mai mult decît satisfăcător.                               – D.C.E.

Frange-mi painea vieţii, o Doamne sfant,
Cum painile pe malul mării ai frant.
Dincolo de pagini, Te caut cu tot ce sunt,
Tanjind de dorul Tău, o viule Cuvant.” – Lathbury

Biblia este pîinea vieţii care nu se învecheşte niciodată

Painea zilnica

Cântarea Cântărilor în versuri românești

Dorul Miresei după Mire

„Soră, Mireasă  iubită, în grădina -rai, de nuntă,
Curge miere, lapte, smirnă  cu mireasmă preaplăcută. .
Cu amicii Mei, nuntașii, intru cu-atâta plăcere
Să ne -amețim de Iubire, din vin cu faguri de miere! .”.

Adormisem… În visare, numai inima-mi veghea,
Când se-auzi o strigare: „Deschide-mi, Mireasa Mea!
Ești o porumbiță sfântă, soră blândă și miloasă,
Mi-e frig de la roua nopții, lasă-mă să intru-n casă!

Să cinăm doar noi la masă!” Dar, m-am scuzat, într-o șoaptă:
N-am pe mine haină- aleasă, . . , pe picioare sunt spălată. .
Dragul meu, bătând la ușă, mâna Și-o vârî-n zăvor
Milă a trezit în mine, vorbele-I de-amor mă dor!

Când m-am ridicat cu dor să-i deschid-deja plecase! . .
Inima-mi plângea de-amor, pe mâini smirnă-mi picurase!
Am plecat în căutarea Iubitului dispărut:
Străjerii mi-au luat marama, m-au rănit și m-au bătut!

Există și-un „prea târziu”, când ceri fără a primi,
Când strigi, dar El nu răspunde, când cauți fără-a-L găsi?
Fete din Ierusalim, de-L vedeți pe Dragul meu,
Spuneți-I că sunt bolnavă, că mă sting de dorul Său!

Fiicele Sionului mă-ntrebau nedumerite:
„Cum este Iubitul tău, de ne rogi așa fierbinte?
Căci tu ești cea mai frumoasă dintre mândrele femei!”
-Dragu-mi e de Viță-aleasă, nu-L iubesc fără temei!

El este cel mai frumos dintre-ai oamenilor fii,
Cel mai pur, mai sănătos, Ales dintre mii de mii!
Pe cap are o cunună din aur scump și curat,
Părul  Lui aduce noaptea, când în valuri l-a lăsat.

Ochii Săi sunt porumbei, care-n lapte s-au scăldat
La izvoarele din rai, în pace m-au adăstat;
Obrajii Lui sunt divini, flori cu o mireasmă-aleasă,
De pe buzele-I de crini, curge smirnă prețioasă!

Dar gura și limba Lui, pline de dulceață-I sunt!
E Izvorul Harului, fără seamăn pe pământ!
Mai semeț decât Libanul, Domnul pentru cei mai mari,
Este-un Tânăr mai măreț  decât cedrii seculari:

Picioarele Lui–stâlpi de fildeș pe temelii aurite,
Mâinile-inele de-aur ferecate-n hrisolite,
Trupul Său de ivoriu, cu safire-acoperit,
A-nviat și este Viu, după ce-a fost răstignit!

Fiice-ale  Sionului, așa-i Mirele Iubit,
Și, pe Muntele Măslinilor, Se va-ntoarce negreșit!

Marinau Daniela