Lacrimi

Atatea lacrimi au varsat
Si ochii tai, si ochii mei…
Cand planul tau s-a daramat,
Cand visul meu s-a spulberat,
Din adancimi descatusat,
Adanc pe fata ne-a brazdat
Un rau fierbinte de scantei.

Cand incercarea ne-a zdrobit,
Am plans, am plans, si iar am plans…
Cand valurile ne-au izbit
Si focul cand ne-a mistuit,
Povara cand ne-a coplesit
Si drumul lung ne-a obosit,
Belsug de lacrimi noi am strans.

Atatea lacrimi au varsat
Si ochii tai, si ochii mei…
Dar Dumnezeu nu le-a uitat,
Pe toate ni le-a numarat,
Si intr-o zi, ne-a garantat,
Ca mana Lui de Imparat
Va sterge lacrima din ei.

„…Si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.” Apocalipsa 7:17.

Anca Winter 

9 Aprilie

În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod si femei, care se boceau, îsi băteau pieptul, si se tânguiau pentru El.” Luca 23:27

În mulţimea care îl urma pe Mântuitorul spre mormânt, existau câteva suflete care deplângeau sincer şi amarnic. chinurile Lui. Vaiurile şi bocetele lor erau acompaniamentul potrivit pentru marşul durerii. Când îl văd pe Isus ducându-şi crucea spre Calvar, mă alătur femeilor îndurerate şi bocesc cu ele fiindcă, într-adevăr, este o cauză de durere adevărată, o cauză mai profundă decât îşi imaginau ele. Ele boceau nevinovăţia chinuită, bunătatea persecutată, iubirea rănită, blândeţea muribundă; însă inima mea are un motiv mai adânc şi mai amar. Păcatele mele au fost biciul care I-au sfâşiat umerii şi au încununat cu spini fruntea Lui sângerândă. Păcatele mele au strigat „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” şi au aşezat crucea pe umerii Săi zdrobiţi.

Moartea Sa este destul de îngrozitoare pentru ca întreaga veşnicie să se cutremure, dar faptul că Eu L-am ucis este mult mai dureros, dincolo de lacrimi şi regrete. Nu e greu de ghicit motivul bocetelor femeilor, dar nici una dintre ele nu putea avea mai multe motive să-L iubească decât are inima mea. Văduva din Nain şi-a văzut fiul înviat, dar eu am fost înviat singur la o viaţă nouă. Soacra lui Petru a fost vindecată de friguri, dar eu am fost vindecat de boala păcatului, care este mult mai gravă. Din Maria Magdalena au fost scoşi şapte draci, dar din sufletul meu a fost izgonită o legiune. Maria şi Marta au fost favorizate de vizitele Lui, dar eu locuiesc în permanenţă cu El. Mama Sa i-a născut trupul, dar El a format în mine speranţa slavei. Fiindcă le întrec în datorii pe aceste femei sfinte, lăsaţi-mă să nu rămân în urma lor în exprimarea durerii.

Cu sufletul plin de iubire şi chin
Îi scald picioarele în lacrimi —
Şi plâng mereu în suflet Mirele divin
Căci m-a salvat prin grele patimi.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Solemnitate

Cand s-a rostit sentinta, tot ceru-a amutit,
Ne mai fiind cuvinte ca sa redea tabloul,
Iar noi, strigam cu totii: „Sa fie rastignit!”
Si mii de ani lumina a rasunat ecoul.

Orbiti de intuneric, nici n-am avut habar
De clipa cea mai sacra si-a ei solemnitate,
L-am condamnat la moarte ca pe orice talhar,
Dorind cumva sa-i facem lui Dumnezeu dreptate.

Pe drumul suferintei ce-ntreg l-a strabatut,
Cu lacrimi si cu sange, si dragoste fierbinte,
Schimonosit la fata, nu am recunoscut
In El pe Salvatorul fagaduintei sfinte.

Adancul bogatiei si-ntelepciunii Lui
Era cu neputinta sa-l inteleaga firea,
Si nu putea sa treaca prin mintea nimanui
Ca Dumnezeu prin cruce salveaza omenirea.

Comemorand momentul, azi suntem coplesiti,
Si cu firave soapte I-aducem multumire;
De harul Lui cel mare vom fi pe veci uimiti,
Pe inimile noastre, Iubirea-a scris: „Iubire”.

In dreptul meu, Isus a scris: „Iubire”.

Anca Winter 

Doamne, Te rugăm…

Doamne, scapă-ne de-această
Îndârjită nebunie!
Noi venim cu umilință
Ruga să-Ți trimitem Ție.

În dureri și suferință
Fii cu cei care Te cheamă,
Protejează-le copiii
Ce trec prin această dramă!

Au fost nevoiți să-și lase
Ce li-e drag în urma lor,
Cu obraji scăldați în lacrimi
Și-un rucsac sau cărucior…

Copleșiți de ce se-ntâmplă
Noi venim să-Ți cerem milă,
Să oprești curând războiul
Și jertfirea inutilă!

Doamne, Te rugăm, oprește
Tu, vărsările de sânge,
Căci ne doare nedreptatea
Și plângem cu cel ce plânge!

Noi în orișicare clipă
Te rugăm să-ndrepți privirea
Către cei ce plâng continuu
Și-Ți așteaptă izbăvirea!

Pentru cei în suferință
Prea puține putem face,
Însă, Doamne, Tu poți totul,
Numai Tu poți face pace!

Vieți ciuntite, vieți pierdute,
Negri nori de fum și ură…
Fii cu toți și data asta
Și de ei, Doamne, Te-ndură!

Nici noi nu știm ce ne-așteaptă
În acest teribil an,
Însă știm că peste toate
Tu ești Domnul Suveran!

Laura Minciună  

Rugăciune

Atât de multe rugi se înaltă
Poporul stă acum plecat
Cu lacrime curgând pe față
Cu sufletul îngenunchiat.

Atât de multe inimi frânte
Astăzi te cheamă să le alini
Să torni balsam, să le faci să cânte
Să le ridici de jos, să le sprijini.

Ascultă ruga noastră cea fierbinte
Ascultă-ne suspinul și strigarea
La cine să ne ducem noi, Părinte?
În nimeni altul nu e alinarea.

Tu ești speranța, ești nădejde
Ești peste toate, tu poți tot
La glasul Tău, chiar marea se oprește
O, Tată bun, Puternic Savaot.

Tu nu ne părăsești, Tu nu ne lași deoparte
Ci mergi cu noi la fiecare pas
Și dacă azi avem o greutate
Ascultă-ne strigarea, sau, suspinul ce a rămas

Căci din trecutul nostru întunecat
Ne-ai scos, și ne-ai chemat pe nume
Nu meritam nici eu sa fiu iertat
Nu meritam, atât pot spune…

Orice-ar veni și-n față va apare
Rămâi cu noi, doar Tu ne ești speranță
Orice s-ar întâmpla, ne ești scăpare
Când ești cu noi, suntem în siguranță.

Îți cerem îndurare-n astă seară
Vrem să îți întorci spre noi acum privirea
Să lași în suflete o nouă primăvară
Și-n inimi să-Ți purtăm iubirea.

 Viviana Muha

Mahnit, sufletul meu

O, suflete, pentru ce oare
Te chinui inlauntrul meu?
De ce cu-atata intristare
Si lacrimi te hranesti mereu?

Chiar cand vrajmasul ma apasa,
Sa nu ma crezi abandonat
De Dumnezeu, caci nu ma lasa
Nici parasit, si nici uitat.

Lumina si credinciosie
Imi va trimite in curand,
Cu arfa, si cu bucurie,
Voi merge la altar cantand.

O, suflete, nadajduieste
In Domnul, mantuirea mea,
Ce pricina mi-o-ndreptateste,
Caci iarasi Il voi lauda.

„Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda: El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.” Psalm 43:5.

Anca Winter

Harul

Fără de număr, zilnic, ţepuşe firea-mpung
‎Şi nici cu rugi fierbinţi, văd, nu pot să le alung
Mă doare când, în focu-ncercării, n-am răspuns,
Dar Tu îmi ‎spui că haru-Ţi mereu îmi e de-ajuns.

‎Prin valea mea cu lacrimi şi cu-al ispitei scrum,
‎Necazuri cât un munte ades m-opresc din drum,
Cred că ades un bine chiar şi în rău e-ascuns,
Te rog revarsă harul, să-mi fie de ajuns.

Mi se încurcă planuri şi nu primesc ce-aş vrea,
‎Mă copleşeşte-o veste, mă-ncearcă boala grea,
Dar voia Ta-i plăcută şi fără de cusur,
Te rog, dă-mi, Doamne, harul pe toate să le-ndur‎.

Talazurile-n hăuri se cască să mă-ngroape,
Dar mila Ta şi ‎harul îmi sunt mereu aproape,
‎Cu cât mai neagră-i noaptea şi ceasu-i mai amar,
‎Cu-atât mai mult fă-mi parte de-al păcii dulce har!

„Și El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită.” 2 Corinteni 12: 9

 Olivia Pocol 

Ți-a păsat de mine…

N-ai trecut pe lângă mine
Când eram în șanț, căzut
Printre lacrimi și suspine
Te-am chemat și-ai apărut.

Când văzut-ai răni și sânge
M-ai tratat cu-al tău balsam
Azi lăuntrul nu-mi mai plânge
M-ai plantat în sfântul neam.

Mulți vedeau că-s în ruină
Și treceau făr-un cuvânt
Mergeau, poate, la grădină
Să lucreze cu avânt.

Unii, zâmbete forțate,
Mi-arătau, apoi plecau
Spre-adunări aglomerate
De-unde rugăciuni ‘nălțau.

Au venit și din aceia
Care-au spus că-s vinovat,
Că nu pot obține cheia
Spre-a deschide la-Mpărat.

Numai brațul Tău cel tare
Se întinse spre-ajutor
Din adânca-ntunecare
M-ai dus, Mire, la Izvor.

N-ai trecut pe lângă mine
Când cei răi m-au hărțuit
Cu privirile-Ți senine
M-ai văzut și te-ai oprit.

Și de-atunci o perspectivă
S-a deschis și-am înțeles
Că-n lucrarea efectivă
Multe roade-s de cules.

George Cornici

„Te voi vedea acolo”

Text: 1 Tesaloniceni 4:13-18

,.Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce-au adormit în EL” 1 Tesaloniceni 4:14

Să ne gandim la aceasta! Fiecare tată, mamă, fiu, fiică, rude şi prieteni care au murit în Domnul, vor fi cu Isus atunci cand El va reveni să-i ia pe ai Săi la Sine. În versetul 17 din 1 Tesaloniceni 4, Pavel declară că „noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei”. Aceste două cuvinte scurte: „cu ei” ne vorbesc despre bucuria întalnirii cu toţi credincioşii. Speranţa aceasta a ars strălucitor în inima mameni mele în timp ce viata i se apropia de clipa plecării. Cu o zi înainte de-a muri, în 1976, ne-a chemat pe mine şi fratele meu langă patul ei. Deşi era epuizată, ne-a citat cateva versete din Biblie si ne-a vorbit de „plecarea acasă”. După ce am stat cu ea cateva ore, a insistat să nu stăm acolo toată noaptea, ci să mergem acasă şi să ne culcăm. Cand eram gata să plec, mi-a spus: „Dacă nu ne mai vedem maine, să ne vedem acolo sus!” A doua zi a plecat tăcută în prezenţa Mantuitorului, înainte ca să ajung la patul ei. Ultimele ei cuvinte îmi vor rămane nespus de preţioase atata vreme cat voi trăi.


Ce bucurie să ştii că creştinii nu spun cuvinte finale de adio! Cand moartea ne frange legăturile pămanteşti, avem speranţa sigură că cei care au murit credincioşi trăiesc în prezenţa lui Isus şi se vor întoarce cu El în glorie. Îţi sangereazâ inima din pricină că moartea a luat pe cineva iubit de tine? Gandeşte-te la glorioasa reantalnire care te aşteaptă. Nu-i vom mai vedea poate pe cei dragi ai noştri în viaţa aceasta, dar îi vom vedea acolo sus!– D.J.D.

O, ce întalnire măreaţă acolo pe nori!
Nu vor fi lacrimi nici plans nici fiori.
Cei dragi uniţi vor fi pe vecie,
O, ce zi măreaţăl O, ce bucurie! ” – Blackmore

Despărţirea este legea pământească – reantâlnirea este legea cea cerească

Painea zilnica

Înaintare

Privesc cu ochii-adânc în mine
La clipe când n-am fost ca Tine,
Când am greșit, și-n îndurare,
M-ai pus din nou pe a Ta cale.

Privesc cu ochii-adânc în mine
La clipe când am fost ca Tine,
Când Te-am urmat fără-ntreb,
Și am ajuns sus pe Horeb.

Privesc în jur până departe
Și văd, ca scrise într-o carte,
Dureri și bucurii, -mpreună,
Și amintirea mi le-adună.

Clipe cuminți de liniștire,
Clipe absurde de-amuțire,
Speranțe zeci, zâmbete calde,
Lacrimi curgând pe față-n salbe.

Văd pași vioi, ce urcă munții,
Sau pași greoi pe fața punții.
Văd oameni care vin sau pleacă,
Izvoare care curg sau seacă.

Văd întuneric ce-mpresoară,
Și cum o Rază se strecoară.
Văd înapoi, în vale, calea
Ce am urcat, dorind salvarea.

Văd ce-am făcut și este bine,
Sau ce-am greșit și mi-e rușine…
Văd tot ce-am câștigat cu trudă,
Și ce-am pierdut pe-a vieții undă.

Sub ochii mei apare-amarul,
Dar și dulceața ce-mi dă harul,
Ușile ce-mi sunt închise,
Dar și intrările deschise.

Cuprind în amintire greul,
Ce a zdrobit în mine eul,
Când am crezut că pot ceva
Fără să am prezența Ta.

Văd rugăciunile ascultate,
Dar și pe cele murmurate.
Văd lupta ce o duc mereu,
Dorind ca să rămân al Tău.

Așa privesc, să pot să știu
Că sunt un om de carne, viu,
Și fiică m-ai chemat să-Ți fiu. –
Sunt cel de șapte ori lovit,
Pe care-l faci neprihănit.

Onuța Bîrlădeanu