lacrimi
Luptă-te cu firea veche
Luptă-te cu firea veche
Ce te-ndeamnă spre păcat.
Cu ea până-n ceasul morții,
După cum ne-au spus și alții,
O să ai tot de luptat
Pentru-a te păstra curat.
Luptă-te, că doar o clipă
Dacă nu veghezi viteaz,
Vrăjmașul greu te rănește,
Nici nu știi cum te trântește
În rușine și necaz,
Fără să îți dea răgaz.
Firea nouă este grâul,
Firea veche-i buruiana.
Cea dintâi este din Domnul
Și face să rodească pomul.
Cealaltă e din satana
Și ne crește buruiana.
Luptă, suflete, să crească
Numai roada celei bune.
Iar pe cealaltă, luptă,
Și în gând, dar și în faptă,
Domnului a te supune
Și să faci doar ce e bine.
Udați grâul firii sfinte
Cu a lacrimilor rouă
Să-ncolțească și rodească
Pentru slava cea cerească,
Tot mai mult sămânța nouă
Și cerească dată vouă.
Și-ncălzește-o cu-al iubirii
Soare minunat și dulce,
Ca să poată-mbelșugată,
Sfântă, binecuvântată,
Roada Duhului aduce
Prin jertfirea de pe cruce.
Cand sunt zdrobit
Acel smarald strălucitor al ochilor frumoși
Acel smarald strălucitor al ochilor frumoși
Eu nu voi mai uita nicicând și niciodată…
Când pe genunchi tu te rugai să fim toți sănătoși
Și să-i slujim lui Dumnezeu viața toată.
Îmi amintesc adesea când în nopțile târzii…
Mă trezea un murmur blând de sfinte rugăciuni
Când te rugai cu lacrimi pentru ai tăi copii
Ca să fie credincioși și să crească oameni buni.
Și azi mai văd în visuri chipul tău gingaș, plăpând
Când rana îmi legai și mă mângâiai pe frunte…
Eu îți simțeam iubirea ta în zâmbetul tău blând
Iar sărutul tău de mamă… încă îl țin minte.
Prea devreme părul tău ți s-a poleit cu argint
Dar totuși mai frumoasă… tu ești ca altădată…
Chiar dacă mâinile ridate-ți sunt de ploi și vânt
Ne mai mângâie și astăzi cu o dragoste curată.
Acele lacrimi de smarald din caldele-ți priviri
Încă le mai văd și azi cum curg pe obrajii tăi…
Tu, mamă mi-ai lăsat în viață frumoase amintiri
Ca să fiu și eu exemplu bun pentru copiii mei.
…Dragostea de mamă nu moare niciodată
Ea mereu ne însoțește pe drumurile vieții…
Iubirea mamei sfinte va fi mereu cântată
Oriunde-n versuri și în cântări de toți poeții.
Lacrimi
Atatea lacrimi au varsat
Si ochii tai, si ochii mei…
Cand planul tau s-a daramat,
Cand visul meu s-a spulberat,
Din adancimi descatusat,
Adanc pe fata ne-a brazdat
Un rau fierbinte de scantei.
Cand incercarea ne-a zdrobit,
Am plans, am plans, si iar am plans…
Cand valurile ne-au izbit
Si focul cand ne-a mistuit,
Povara cand ne-a coplesit
Si drumul lung ne-a obosit,
Belsug de lacrimi noi am strans.
Atatea lacrimi au varsat
Si ochii tai, si ochii mei…
Dar Dumnezeu nu le-a uitat,
Pe toate ni le-a numarat,
Si intr-o zi, ne-a garantat,
Ca mana Lui de Imparat
Va sterge lacrima din ei.
„…Si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.” Apocalipsa 7:17.
9 Aprilie
„În urma lui Isus mergea o mare mulţime de norod si femei, care se boceau, îsi băteau pieptul, si se tânguiau pentru El.” Luca 23:27
În mulţimea care îl urma pe Mântuitorul spre mormânt, existau câteva suflete care deplângeau sincer şi amarnic. chinurile Lui. Vaiurile şi bocetele lor erau acompaniamentul potrivit pentru marşul durerii. Când îl văd pe Isus ducându-şi crucea spre Calvar, mă alătur femeilor îndurerate şi bocesc cu ele fiindcă, într-adevăr, este o cauză de durere adevărată, o cauză mai profundă decât îşi imaginau ele. Ele boceau nevinovăţia chinuită, bunătatea persecutată, iubirea rănită, blândeţea muribundă; însă inima mea are un motiv mai adânc şi mai amar. Păcatele mele au fost biciul care I-au sfâşiat umerii şi au încununat cu spini fruntea Lui sângerândă. Păcatele mele au strigat „Răstigneşte-L! Răstigneşte-L!” şi au aşezat crucea pe umerii Săi zdrobiţi.
Moartea Sa este destul de îngrozitoare pentru ca întreaga veşnicie să se cutremure, dar faptul că Eu L-am ucis este mult mai dureros, dincolo de lacrimi şi regrete. Nu e greu de ghicit motivul bocetelor femeilor, dar nici una dintre ele nu putea avea mai multe motive să-L iubească decât are inima mea. Văduva din Nain şi-a văzut fiul înviat, dar eu am fost înviat singur la o viaţă nouă. Soacra lui Petru a fost vindecată de friguri, dar eu am fost vindecat de boala păcatului, care este mult mai gravă. Din Maria Magdalena au fost scoşi şapte draci, dar din sufletul meu a fost izgonită o legiune. Maria şi Marta au fost favorizate de vizitele Lui, dar eu locuiesc în permanenţă cu El. Mama Sa i-a născut trupul, dar El a format în mine speranţa slavei. Fiindcă le întrec în datorii pe aceste femei sfinte, lăsaţi-mă să nu rămân în urma lor în exprimarea durerii.
Cu sufletul plin de iubire şi chin
Îi scald picioarele în lacrimi —
Şi plâng mereu în suflet Mirele divin
Căci m-a salvat prin grele patimi.
Solemnitate
Cand s-a rostit sentinta, tot ceru-a amutit,
Ne mai fiind cuvinte ca sa redea tabloul,
Iar noi, strigam cu totii: „Sa fie rastignit!”
Si mii de ani lumina a rasunat ecoul.
Orbiti de intuneric, nici n-am avut habar
De clipa cea mai sacra si-a ei solemnitate,
L-am condamnat la moarte ca pe orice talhar,
Dorind cumva sa-i facem lui Dumnezeu dreptate.
Pe drumul suferintei ce-ntreg l-a strabatut,
Cu lacrimi si cu sange, si dragoste fierbinte,
Schimonosit la fata, nu am recunoscut
In El pe Salvatorul fagaduintei sfinte.
Adancul bogatiei si-ntelepciunii Lui
Era cu neputinta sa-l inteleaga firea,
Si nu putea sa treaca prin mintea nimanui
Ca Dumnezeu prin cruce salveaza omenirea.
Comemorand momentul, azi suntem coplesiti,
Si cu firave soapte I-aducem multumire;
De harul Lui cel mare vom fi pe veci uimiti,
Pe inimile noastre, Iubirea-a scris: „Iubire”.
In dreptul meu, Isus a scris: „Iubire”.
Doamne, Te rugăm…
Doamne, scapă-ne de-această
Îndârjită nebunie!
Noi venim cu umilință
Ruga să-Ți trimitem Ție.
În dureri și suferință
Fii cu cei care Te cheamă,
Protejează-le copiii
Ce trec prin această dramă!
Au fost nevoiți să-și lase
Ce li-e drag în urma lor,
Cu obraji scăldați în lacrimi
Și-un rucsac sau cărucior…
Copleșiți de ce se-ntâmplă
Noi venim să-Ți cerem milă,
Să oprești curând războiul
Și jertfirea inutilă!
Doamne, Te rugăm, oprește
Tu, vărsările de sânge,
Căci ne doare nedreptatea
Și plângem cu cel ce plânge!
Noi în orișicare clipă
Te rugăm să-ndrepți privirea
Către cei ce plâng continuu
Și-Ți așteaptă izbăvirea!
Pentru cei în suferință
Prea puține putem face,
Însă, Doamne, Tu poți totul,
Numai Tu poți face pace!
Vieți ciuntite, vieți pierdute,
Negri nori de fum și ură…
Fii cu toți și data asta
Și de ei, Doamne, Te-ndură!
Nici noi nu știm ce ne-așteaptă
În acest teribil an,
Însă știm că peste toate
Tu ești Domnul Suveran!
Rugăciune
Atât de multe rugi se înaltă
Poporul stă acum plecat
Cu lacrime curgând pe față
Cu sufletul îngenunchiat.
Atât de multe inimi frânte
Astăzi te cheamă să le alini
Să torni balsam, să le faci să cânte
Să le ridici de jos, să le sprijini.
Ascultă ruga noastră cea fierbinte
Ascultă-ne suspinul și strigarea
La cine să ne ducem noi, Părinte?
În nimeni altul nu e alinarea.
Tu ești speranța, ești nădejde
Ești peste toate, tu poți tot
La glasul Tău, chiar marea se oprește
O, Tată bun, Puternic Savaot.
Tu nu ne părăsești, Tu nu ne lași deoparte
Ci mergi cu noi la fiecare pas
Și dacă azi avem o greutate
Ascultă-ne strigarea, sau, suspinul ce a rămas
Căci din trecutul nostru întunecat
Ne-ai scos, și ne-ai chemat pe nume
Nu meritam nici eu sa fiu iertat
Nu meritam, atât pot spune…
Orice-ar veni și-n față va apare
Rămâi cu noi, doar Tu ne ești speranță
Orice s-ar întâmpla, ne ești scăpare
Când ești cu noi, suntem în siguranță.
Îți cerem îndurare-n astă seară
Vrem să îți întorci spre noi acum privirea
Să lași în suflete o nouă primăvară
Și-n inimi să-Ți purtăm iubirea.
Mahnit, sufletul meu
O, suflete, pentru ce oare
Te chinui inlauntrul meu?
De ce cu-atata intristare
Si lacrimi te hranesti mereu?
Chiar cand vrajmasul ma apasa,
Sa nu ma crezi abandonat
De Dumnezeu, caci nu ma lasa
Nici parasit, si nici uitat.
Lumina si credinciosie
Imi va trimite in curand,
Cu arfa, si cu bucurie,
Voi merge la altar cantand.
O, suflete, nadajduieste
In Domnul, mantuirea mea,
Ce pricina mi-o-ndreptateste,
Caci iarasi Il voi lauda.
„Pentru ce te mahnesti, suflete, si gemi inlauntrul meu? Nadajduieste in Dumnezeu, caci iarasi Il voi lauda: El este mantuirea mea si Dumnezeul meu.” Psalm 43:5.
Dumnezeu e în control 