Dragostea

Durerea-i cel mai aprig scriitor,
Penița ei aluneca ușor,
Cerneala lacrimilor lasă urme-adânci
Ce își imprima scrisul chiar și-n stânci.

Sa ii oprească cursul azi nu pot,
Va trece mări de lacrimi prin înot
Ca să învețe lecția ce-a-nvățat, in scris
Acelora ce ușa i-au deschis.

Cuvinte mari și promisiuni fierbinți
Raman săgeți in tolba unui luptător învins-
Durerea inimii nu o va alunga
Nici o armata, oricât ar încerca…

Și mari întregi s-o spele de ar vrea,
Și foc s-o ardă de ar încerca,
Durerea sufletului nu va dispărea
Decât când dragostea locu-i va lua.
*
Dar când, când oare vom afla?
Caci e adevarata taina dragostea…
Si nimeni pe pământ pana acum
Nu a cuprins-o măcar într-un gand.

Am auzit că luptă și că iartă, că jertfește,
Dar câți din noi vor azi sa o încerce?
Să lupte lângă ea și de-ar putea
Să-nfrâng-odata lumea și puterea sa…
*
A fost doar Unul care-a dovedit
Că taina dragostei adevărate-a stăpânit
Și nu prin trandafiri și vorbe dulci
Ci printr-o cruce grea și cuie lungi.

Știi ca durerea lasă urme-adânci
Pe inima ce pe altar o frangi,
Dar Dragostea-i balsam vindecător
Și va lega rănile tuturor.

Iubeste pan’ la capat, iarta, lupta
Caci vei avea într-un final izbânda!
Iar cel care durerea azi a întâlnit,
Mâine, cu toată dragostea va fi-ntarit!

Agheorghiesei Maria 

Dragostea

Dragostea e blândă şi curată.
Dragostea rămâne mereu înflăcărată.
Dragostea are numai vorbă bună
Dragostea răul nu poate să-l spună.
Dragostea mereu pacea o caută,
Dragostea niciodată nu se ceartă.
Dragostea numai bine înfăptuieşte.
Dragostea de la o zi la alta creşte.
Dragostea iartă deplin fiecare alunecare,
Dragostea ascunde totul în tăcere şi uitare.
Dragostea rabdă cu bucurie.
Dragostea îndeamnă la neprihănire.
Dragostea se frânge când celălat plânge.
Dragostea se jertfeşte până la sânge.
Dragostea geme când vede lumea cum piere.
Dragostea dă totul şi nimic nu cere.
Dragostea nu-şi caută dreptatea,
Dragostea nu-şi aşteaptă aici răsplata.
Dragostea e de la Dumnezeu.
Dragostea adevărată aşa va fi mereu.

Maria Trifan 

Lupta-te dar niciodata…

Luptă-te, dar niciodată
nu-nceta zicând: „De-ajuns!”
– lângă tine totdeauna
poate fi-un duşman ascuns.

Seamănă, dar niciodată
să nu spui: „Am isprăvit!”
– uită-te ce necuprinderi
mai sunt încă de muncit.

Mângâie, dar niciodată
să nu spui: „Ajunge-acum!”
– vezi ce multe răni şi lacrimi
sunt pe-al vieţii aspru drum.

Suferă, dar niciodată
nu te plânge: „Nu mai pot!”
– cât ţi-ar fi de-amar paharul,
fundul lui e miere tot.

Dă, jertfeşte-te, împarte-ţi
inima cu tot din ea,
că nu dai, ci strângi cât veşnic
vei fi-uimit cât vei avea.

Astfel a făcut în clipa
cât a fost pe-aici Hristos
şi-avuţia Lui se-ntinde
cât de Sus şi cât de Jos!

TRAIAN DORZ