Al rugăciunii ceas sublim

Al rugăciunii ceas sublim
Cu tine viața-i cer senin,
Nu-i timp mai dulce, mai frumos,
Ca în prezența Lui Hristos.

Nu-s ceasuri mai înălțătoare
Din anii ce-i petreci sub soare,
Ca al rugăciunii sfânt popas,
Când se preling lacrimi pe-obraz.

Simți tot cerul lângă tine
Trecând prin valea de suspine,
Și-n loc de lacrimi, de-ntristări
Pe buze-ți izvorăsc cântări.

În odăița ta, cu ușa încuiată,
Coboară cerul deodată,
Se odihnește-n vas de lut,
Prin Duhul, Acel făr’ de-nceput.

Ce minunat e acest popas…
O, Doamne. . în vremea ce a rămas
Mai pune-n noi dorință, zel,
Trimite foc ca pe Carmel.

Altarele la mulți s-au stins
Căci nepăsarea ne-a învins,
Și ceasul scump al rugăciunii
L-am dat pe roșcovele lumii. .

Trezește-n noi din nou dorința
Ce-o aveam la dragostea dintâi,
Când rugăciunea era torța
Și lucrul cel de căpătâi.

Vrem să zidim din nou altarul
Și jertfele să ardă-ntruna,
Aprinde, Doamne, -n noi, Tu jarul,
Căci vrem să dobândim cununa.

Iany Laurenciuc 

Mi-adun…

Mi-adun voința din pământ
Și-i dau direcție spre Cer
Căci s-a `nălțat destul în vânt
Cătând comori ce-n vânturi pier.

Mi-adun nădejdea din scântei
Care-au rămas de neclintit
Să-aprindă focu-acela ce-i
Putere pentru răstignit…

Mi-adun din balta cu suspine
Tot oful ce-a râvnit la ceruri
Și-l dau credinței să-i aline
Durerea lui de multe feluri.

Mi-adun și ruga din furtuni
Doar ea mai e ceva-n cântar
Și las din mâini dimensiuni
Ce-mi umplu cupa de amar.

Mi-adun din lume oarbă chipul
Cu ochi deschiși spre Creator
Și-mi răstignesc pe cruce vipul
De lucruri sfinte sfidător.

Mi-adun și sufletul din scrum,
E așa frumos când e smerit
Și pulsu-i bate după cum
Găsește Duhul nimerit…

Mi-adun orgoliu întunecos
Să-l leapăd ca pe-o calicie
Și iau ocara lui Hristos
Ca pe-o nespusă bogăție.

Mi-adun valoarea din rușine
Și jarul ei îl țin aprins
În focul sacru ascuns în mine
De izbânda Celui neînvins.

Mi-adun puterea din zdrobire
Și-mi țin făclia minții sus
Cu untdelemnul – nemurire –
Turnat în ea de Domnu Isus.

Ioan Hapca