Psalmul 53

Numai nebunu-n inima lui spune:
”Nu este Dumnezeu!”, să-L întărâte
Căci oamenii stricatu-s-au în lume
Și-au săvârșit fărădelegi urâte.

Iar Domnul stă privind din înălțime
Să vadă omul care L-a făcut
De este cineva să facă bine
Pe Dumnezeu să-L caute priceput.

Că s-au stricat cu toții, rătăcesc
Nici unul nu-i măcar să facă bine
Și rele, fără minte săvârșesc
Și sunt mâncați cum se mănâncă-o pâine.

Dar ei, care pe Dumnezeu nu-L cheamă
Nu vor putea nici un cuvânt să zică
Atunci vor tremura cu toți de spaimă
Fără-a avea vreo pricină de frică.

Domnu-a lor oase o să risipească
Și-atunci tu îi vei face de rușine
Pe-ai tăi potrivnici ce-o să tăbărască
Căci Domnul lepăda-I-va de la Sine.

O, cine-are să facă să pornească
Din muntele-ncărcat de fericire
Și, din Sion venind, să se ivească
Lui Israel măreața izbăvire?

Când Dumnezeu va readuce-n glie
Pe prinșii de război în țara Sa
Da, Iacov fi-va plin de veselie
Și-atunci Israel se va bucura.

Daniel Hozan

Psalmul 46

Da, Dumnezeu e adăpost și stâncă
Un sprijin de nădejde pentru noi
Chiar și cînd trecem valea cea adâncă
El nelipsit ne-ajută în nevoi.

De-aceea nu ne temem niciodată
Pământu-ntreg dacă s-ar zgudui
Chiar munții de-ar începe dintr-o dată
În adâncimi de mări a se clinti.

Chiar de-ar urla îngrozitor de tare
Și-ntruna valurile-ar spumega
De s-ar sui la o-nălțime mare
Încât și munții s-ar cutremura.

Exită-un Râu a cărui dulci izvoare
Înveselesc Cetatea de Smarald
Locașul Sfânt cu ale lui pridvoare
Ce-i Locuința Celui Preaînalt.

În al ei mijloc Dumnezeu domnește
Deaceea nicicând nu se va clinti
Și-Acel ce necurmat o ocrotește
Îi –aduce ajutor în zori de zi.

Sunt neamurile prinse-n frământare
Se clatină împărății la rând
Când glasul Lui răsună clar și tare
Topit de groază e întreg pământ.

Cu noi e-un veșnic Domn peste oștire
Cu noi e a lui Iacov Dumnezeu
Un Turn ce ne oferă izbăvire
Scăparea ne-o găsim în El mereu.

Veniți și ridicați-vă privirea
Din câte-au fost vedeți câte mai sunt
Căci Dumnezeu aduse pustiirea
Și-a răspândit-o pe întreg pământ.

El pus-a-n lume capăt la războaie
Și suliță și arc le-a sfărâmat
Trecut-a sub a focului văpaie
Și-acele care gata de luptat.

Opriți-vă! ! veni din Cer cuvântul
Să știți căci numai Eu sunt Dumnezeu
În stăpânirea Mea-i întreg pământul
Și peste neamuri stăpânesc doar Eu.

Cu noi e-un veșnic Domn peste oștire
Cu noi e a lui Iacov Dumnezeu
Un Turn ce ne oferă izbăvire
Scăparea ne-o găsim în El mereu.

Daniel Hozan

Psalmul 91

Acel ce ocrotirea și-o găsește
Sub mâna Celui Preaînalt și Veșnic,
Și orice-ar fi, deplin se odihnește,
La umbra Celui Sfânt și-Atotputernic

El zice despre Domnul cu tărie:
“E locul de scăpare-n vreme rea
Și cetățuia cea mai dragă mie;
În Dumnezeu îmi pun credința mea!”

Acel care cunoaște viitorul,
Cu siguranță, El te va scăpa
De lațul ce-ți întinde vânătorul,
De ciumi și pustiiri ce-or apărea.

Te va acoperi cu pene sfinte,
Sub ale Lui aripi te va ține-ascuns;
Credincioșia Lui este fierbinte,
Un scut și-o pavăză de nepătruns.

Să nu te temi de groază-n timpul nopții,
Nici de săgeți ce zboară zi de zi,
De ciuma ce-nmulțește noaptea morții
Sau molimi care la amiaz vor fi.

O mie lângă tine pot să cadă,
Și chiar și zece mii la dreapta ta,
Căci nu contează, câți vor fi-n grămadă,
De tine, nu se vor apropia.

Când Domnu-ți dăruiește biruință,
Doar vei privi mirat cu ochii tăi,
Și plin de mulțumire și credință,
Vedea-vei răsplătirea celor răi.

Pentru că zici cu o credință mare:
“Doar Domnu-I locul meu de adăpost,
Și Cel Preaînalt mi-e turnul de scăpare,
Iar fără El, viața n-are rost”,

De-aceea, să te-ajungă, El nu lasă,
Nici o nenorocire care vine,
Nici vreo urgie lângă a ta casă,
Ci El la depărtare o va ține.

El porunci-va și-îngeri de lumină
Lua-te-vor pe mâini să te păzească,
Pe-ale tale căi în ajutor să-ți vină,
Piciorul de vreo piatră să-ți ferească;

Păși-vei prin credință peste fiare,
Chiar peste leii cei mai fioroși,
Peste-ai lor pui, peste năpârci bizare,
Și peste șerpii cei mai veninoși.

“Fiindcă Mă iubește”, zice Domnul,
De-aceea-l izbăvesc mereu prin lume,
Îl ocrotesc și îi veghez și somnul,
Că-ntr-adevăr, cunoaște al Meu Nume.

În ce privește viața pământească,
Cu viață lungă îl voi sătura,
Și-apoi, în veci, în gloria cerească,
Și Mântuirea Mea-i voi arăta.

Daniel Hozan 

Deși e lumea întinată

Deși e lumea întinată,
De mult prea multă răutate,
Eu nu vreau a trădării plată,
Ci cu iubire mai curată,
Să fiu o slugă devotată,
Semănător de bunătate!

Deși e lumea înrobită,
De mult prea multele-i păcate,
Eu nu vreau viață nesfințită,
Ci o credință împlinită,
Să fiu în valea cu ispită,
Semănător de libertate!

Deși e lumea derutată,
De-a veacului babilonie,
Eu nu vreau calea necurată,
Ci separare luminată,
Să fiu în valea întunecată,
Semănător de bucurie!

Deși e lumea greu legată,
De-a patimilor neputință,
Eu nu vreau viață subjugată,
Ci izbăvire adevărată,
Să trag în holdă brazdă dreaptă,
Semănător de biruință!

Deși e lumea învrăjbită,
De mult prea multă nedreptate,
Eu nu vreau turmă necăjită,
Ci dragoste desăvârșită,
Să fiu în lumea risipită,
Semănător de unitate!

Deși e lumea azi cuprinsă,
De foc străin, de necredință,
Eu vreau din cer să fie ninsă,
În harul Domnului cuprinsă,
Să fiu în ea lumină aprinsă,
Semănător de pocăință!

Deși e lumea adormită,
De duhul veacului fălos,
Eu vreau să fie-acum trezită,
Din somnul morții izbăvită,
De judecată pregătită,
Un rod al jertfei lui Hristos!

Teodor Groza

În curgerea vieţii

În dreptate-am luptat cu putere,
Cu sufletul sincer, deschis larg,
Neobosit, neânfricat să fac
Un rod bogat, aşa cum se cere.

Ţinute-n adâncuri rănile plâng,
Prin ochii mei se scurge-un vis amar,
Neputinţa mă sfâşie-n zadar!
Fără Cel de Sus nicăieri n-ajung!

Precum apa frumos curgătoare,
Îşi limpezeşte a ei tainic curs,
Speranţa noastră e Fiul Isus
În curgerea vieţii, pe-a Lui Cale!

Să veghem a ne mări credinţa,
Al Tău Cuvânt ne fie aprins rug,
Īn inimi calde Te primim Isus!
Iubirea ne-aduce izbăvirea!

Cu Tine suntem īn siguranţă!
Mâna Ta va sta mereu întinsă
Să ne-aduni în Ţara promisă,
Sus în cer, în Templul sfånt, Acasă!

Maria Șopț 

Siguranta izbavirii personale

“Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. “îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine.

De fapt, Isus ne spune: “Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – “De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: “Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa.

Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

Oswald CHAMBERS

Siguranţa izbăvirii personale

“Eu sunt cu tine ca să te scap, – zice Domnul.” Ieremia 1:8

Dumnezeu i-a promis lui Ieremia că El personal îl va scăpa. “îţi voi da ca pradă de război viaţa ta.” Aceasta este tot ceea ce promite Dumnezeu copiilor Lui. Oriunde ne trimite, Dumnezeu ne va păzi viaţa. Averea şi posesiunile noastre sunt neimportante; noi nu trebuie să fim legaţi de ele, altfel vom avea parte de nelinişte, durere şi suferinţă. Aceasta este semnificaţia lăuntrică a siguranţei izbăvirii personale. Predica de pe Munte arată că, atunci când suntem în slujba lui Isus Cristos, n-avem timp să ne ocupăm de noi înşine.

De fapt, Isus ne spune: “Să nu vă pese dacă alţii se poartă drept cu voi sau nu”. A căuta dreptatea este un semn că am deviat de la devotamentul faţă de El. Nu căuta niciodată dreptate în lumea aceasta, dar nu înceta niciodată să faci dreptate. Dacă vom căuta dreptatea, vom începe să cârtim şi să ne complăcem în nemulţumirea autocompătimirii – “De ce să fiu tratat aşa?” Dacă suntem devotaţi lui Isus Cristos, n-avem nimic de-a face cu ceea ce ne iese în cale, fie că e vorba de ceva drept sau nedrept. Isus ne spune: “Tu continuă să faci ceea ce ţi-am spus să faci, iar Eu îţi voi păzi viaţa.

Dacă încerci să ţi-o păzeşti singur, te depărtezi de izbăvirea Mea.” Chiar şi cei mai devotaţi dintre noi devenim atei în această privinţă; nu-L credem pe Dumnezeu. Noi punem pe tron judecata noastră naturală şi apoi lipim pe ea numele lui Dumnezeu. Ne încredem în înţelepciunea noastră, în loc să ne încredem în Dumnezeu din toată inima.

Oswald CHAMBERS

Nu renunța la luptă

Nu renunța la luptă, fii tare-n orice vreme,
Ascultă șoapta blândă ce spune: Nu te teme!
Prin Duhul îți șoptește și spune cu-al Său glas:
Eu sunt mereu cu tine și singur nu te las.

Cu Mine prin credință să mergi în orice zi,
Eu îți dau biruință, tăria ta voi fi.
Încrede-te în Mine, roagă-te ne-ncetat,
Stindardul ține-l sus și fii neînfricat.

Înalță steagul sus, destoinic, nu te teme,
Ridică mâini curate spre Domnu-n orice vreme.
Cu El să mergi `nainte, chiar de te vezi plăpând,
El îți dă izbăvire, Te sprijină oricând.

Rămâi în luptă sfântă, rămâi pân` la sfârșit,
Cu Domnul ai izbândă, căci El te-a mântuit.
El îți dă ajutorul, te umple de putere,
Când ești descurajat, El îți dă mângâiere.

El îți dă izbăvirea și te încurajează,
Fii treaz în orice vreme, atent tu priveghează.
Fii plin de râvnă sfântă, ulei să ai în vas,
Să nu te fure somnul… Puțin a mai rămas!

Foarte puțin și vine Acel ce va veni,
Să-și ia mireasa sfântă, la cer o va răpi.
Nu renunța, îți spune întruna glasul Lui,
Fii tare în credință, moștean al cerului.

Ica Dragoi 

Ascultarea

Sunteţi robul aceluia de care ascultaţi.

Romani 6:16

Primul lucru pe care trebuie să-l fac atunci când examinez puterea care mă domină este să recunosc adevărul neplăcut că sunt responsabil pentru faptul de a fi astfel dominat întrucât am cedat în faţa respectivei puteri. Dacă sunt robul eului meu, eu sunt vinovat pentru aceasta, deoarece, la un moment dat în trecut, am cedat eului. La fel, dacă ascult de Dumnezeu, fac aceasta pentru că m-am predat pe mine însumi Lui.Dacă un copil se lasă dominat de egoism, el va descoperi că aceasta este cea mai înrobitoare tiranie de pe pământ.

Nu există putere în sufletul uman care să rupă lanţurile unei atitudini formate prin cedarea în faţa eului. De exemplu, lasă-te dominat pentru o secundă de orice vine din natura poftei (aminteşte-ţi ce este pofta: „Trebuie să am imediat acest lucru”, fie că este vorba de o poftă a cărnii sau a minţii), cedează o dată şi deşi poate te urăşti pentru că ai cedat, eşti legat ca un sclav de acel lucru. Nu există absolut nici o eliberare prin puterea umană, ci numai prin Răscumpărare. Trebuie să te predai în umilinţă totală Singurului care poate zdrobi puterea dominatoare, adică Domnului Isus Cristos.

„El M-a uns… ca să vestesc robilor izbăvirea.”  ,Descoperim aceasta în moduri ridicol de simple –„O, pot renunţa la acest obicei oricând doresc”. Nu poţi; vei descoperi că obiceiul te domină cu totul pentru că i-ai cedat de bunăvoie. Este uşor să cânţi „El va zdrobi orice lanţuri”, trăind în acelaşi timp o viaţă de robie evidentă faţă de tine însuţi. Predarea în mâna lui Isus va zdrobi orice robie din viaţa oricărui om.

Oswald Chambers

Dacă nu Tu, atunci cine?

Dacă nu Tu, atunci cine
Să-mi poarte de grijă când dorul e mare,
Când raza-i puțină și-i multă-nserare,
Speranța se duce, necazul mă ține? …
Dar scumpa-Ți chemare
Îmi scutură zgura și mătură vasul,
Veghează lucrarea și-apropie ceasul
Spre soare-răsare.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să sprijine capul când trupul se frânge,
Săracul când n-are, bolnavul când plânge,
Cu drag să ne-nvețe ce-i rău și ce-i bine
Și-n jertfă de sânge
S-arunce departe urâtul păcat? !
Căci jertfa cu care Stăpânul s-a dat
La ceruri ne strânge.

Dacă nu Tu, atunci cine
Să vină-ncontinuu cu-aceeași menire
Spre inimi de piatră, să dea izbăvire,
În timpuri trecute și-n timpul ce vine
Și-n dulce-nsoțire,
În duh și-n putere să-Și crească Mireasa,
Cu mână cerească să-i termine Casa,
Cu-atâta iubire? !

Te roagă azi tot poporul,
Venit din lume să Ți se-nchine,
Cu mâini întinse, cu inimi pline:
Ne spune iarăși că ești Păstorul
Și iar ne-adu
Lângă Tine!
Dacă nu Tu,
Atunci cine? …

Viorica Mariniuc