Tu-Ți scoți întăritură de-apărare

Tu-Ți scoți întăritură de-apărare
Din gura celor mici și ne’nsemnați,
Ca toți să vadă, Doamne, că ești mare
Și-n fața Ta să vină aplecați.

Căci, ce e omul ca să-l bagi în seamă? ,
Mă-ntreb ades privind lucrarea Ta,
Privesc în sus și sunt cuprins de teamă
La ce ești Tu… , și ce-i ființa mea.

Tu stai pe scaunul Tău de domnie
Și judeci drept, nu ești părtinitor.
Căci, Tu ești Dumnezeu din veșnicie,
Un Tată minunat și iubitor.

Cei care Te cunosc se-ncred în Tine,
Căci, Tu pe nimenea nu părăsești
Și știu că nu vor fi dați de rușine
Căci, Tu îi aperi și îi ocrotești.

Te voi lăuda, o, Doamne-n orice vreme
Și lauda Ta va fi în gura mea
Chiar de-s întâmpinat cu anateme,
De mulți, ce zic că fac lucrarea Ta.

Dar, Tu-mi ești stânca de scăpare,
Tu ești izbăvitorul meu,
De-aceea voi striga în gura mare
Că, Tu ești unicul și Sfântul Dumnezeu.

Puiu Chibici  

Fii tu creștinul iubitor…

Dacă-n fereastra casei tale, bate în noapte un străin,
Rupe din pâinea de pe masă și dă-i și lui din ea puțin,
Nu-l întreba unde se duce, chiar dacă merge nicăieri,
Întinde-i mâna, ia-l în casă și-n schimb, nimica să nu ceri.

Cu vorba dulce-armonioasă, mângâie-i sufletu-obosit
Și ochii lui vor străluci, va fi o clipă fericit!
Te va privi plin de mirare, gândind că a ajuns în rai,
Dar tu fii bun în continuare și iar cu el de vorbă stai.

Dacă din nou în geam se-aude, alt om, cerându-ți să-l primești,
Tu du-te iară și deschide și tot la fel să îi vorbești,
Fii bun și spune-i, haide frate, tu intră-n casa mea puțin,
Gustă din pâine și din sare și bucură-te că trăim.

Dacă după un ceas sau două, când oaspeții tăi dorm profund,
La geamul casei vin, alți oameni, și bat ca să-i auzi strigând,
Tu du-te și deschide ușa, fii bun și blând și primitor,
Dă-le tot ce-a rămas pe masă, cu vorbă caldă, tuturor.

Întinde-le câte-o cojoacă, pe pat, pe scaun, pe podea,
Închide ușa după tine, să doarmă toți de s-o putea,
Și du-te, mergi din poartă-n poartă și roagă oamenii din sat
Să te primească-n casa lor, să dormi și tu întins pe-un pat.

Dacă la gard te-or lătra câini, tu spune-le că-i știi pe toți,
Chiar dacă-ai lor stăpâni i-asmut, păzindu-se cu ei de hoți,
Tu strigă, strigă, strigă, strigă, la toți pe cei ce îi cunoști,
Să-ți dea o pătură și ție, măcar cu ea să te-nvelești.

Și dacă nu primești răspuns, nu te mira în miez de noapte
Întoarce-te-napoi pe drum, săltând o sfântă rugă-n șoapte,
Acolo sus e Domnul slavei, El sigur te va auzi
Prin Fiul său Isus Cristos și-atunci, de rău te va păzi.

Dacă ți-o fi și ție foame și n-ai nimic în buzunar,
Mai strigă-L înc-o dată, Doamne, Tu dă-mi Cuvântul Tău în dar!
Cu el să mă hrănesc o viață, cu el să cresc ai mei copii
Și-n orice zi de dimineață de Tine să le pot vorbi.

Și-oriunde ajung în lumea asta, Tu ține-mă mereu sătul
Că sărăcia și năpasta, m-au prins, strângându-mă destul,
Învață-mă să dau din hrana, pe care Tu mi-o dăruiești
Acelora ce cred că Tu, ești cel care îi chinuiești.

Și oameni răi de-ți ies în cale, nu îi lăsa cum i-ai găsit
Dă-le din hrana casei tale și iartă-i dacă ți-au greșit,
Nu judeca, fii iertător, fii bun, în beznă fii lumină,
Fii bun creștin pân’ la sfârșit, chiar dacă inima suspină.

Dacă ești bun, fii bun mereu, oricând în timpul ce ți-e dat
Și roagă-te lui Dumnezeu, să schimbe oamenii din sat,
Căci dacă vântul bate-n lume, tu n-ai putere să-l oprești,
Dar fii creștinul iubitor, cât pe pământ ai să trăiești.

Tu fii încrezător în toate, dar nesfârșit în Dumnezeu,
Chiar și atunci când neputința, întinde jugul și ți-e greu,
Răsplata nu-ți va fi aproape, oricât ai vrea s-o strângi la piept,
Ea e averea strânsă-n ceruri, dacă ești iubitor și drept.

Manuela Cerasela Jerlăianu 

Ce bun şi iubitor eşti Doamne!

Ce bun şi iubitor eşti Doamne!
Cu harul Tău ne copleşeşti,
Ne binecuvântezi în toate,
În orice clipă ne păzeşti.

Eşti mângâiere, sprijin tare,
Prin Tine în picioare stăm;
Ne dai putere, sănătate,
Deşi deloc nu merităm.

Nu ții în seamă greşuri multe
Şi ne ridici când jos cădem;
Eşti dragoste, credincioşie
Eşti totul, Doamne, tot ce-avem!

..Oh, alergarea vieții-adesea
Ne fură timpul prețios
Şi-uităm atunci de părtăşia
În rugăciune cu Hristos.

Ne obosim cu lucruri care
Nu-s veşnice, şi ne robesc..
Dorim un „Rai” aici în lume
Uitând de Locul cel ceresc.

Împrumutăm idei şi fapte
De la cei fără Dumnezeu,
În loc să ne-alipim mai tare
De Domnul nostru sfânt, mereu.

Da, legea firii biruieşte
Când n-ascultăm de Duhul Său;
Cu cât privim mai mult la lume,
Cu-atât ajunge-vom mai rău..

O, Tu eşti plin de îndurare
Ne ierți degrab şi ne primeşti
Când ne întoarcem către Tine;
Ce minunat Isuse eşti!

Ajută-ne-n aceste vremuri
Să ne sfințim şi să veghem
Trăind frumos, ca sus în slava-Ți
Cu toții parte să avem!

Paula D.

Cand Duhul te calauzeste

Cand Duhul te calauzeste
Devii alt om, total schimbat,
El, vorbe blande Iti sopteste
Te-ndeamna, sa fii asezat

Te-ndeamna, in toate, sa fii drept
Milos sa fii si iubitor,
Cu semenii, sa fi corect
Si milostiv si iertator.

Cu totul sa fii transformat,
Sa ai in inima iubire,
Atunci, cugetul ti-e curat
Si esti cuprins de fericire

Prin Duhul, datator de viata,
Intreaga fire  ti-e schimbata,
Iar inima cea rea de gheata
Prin Duhul, e topita, toata.

Se face o mare transformare
Cel pacatos, este schimbat,
Caci Domnul are indurare
El, este bun si minunat.

Cand Duhul Sfant Te cerceteaza
Tu, lasa-te calauzit,
Caci El, tare se intristeaza
De-I alungat si nu-I primit,

El, plange cu lacrimi amare
Suspina trist si amarat,
Caci vrea sa aduca o schimbare
Vrea, sa Te faca fericit

El vrea partas la cer sa-I fii
Cu Domnul, cel preasfant, Isus,
Ca sa traiesti in vesnicii
Asa, cum Domnul tauTi-a spus.

Florenta Sarmasan