Masura iubirii

Ce nepatrunse-s gandurile Tale,
Ce planuri ne-ntelese, Doamne, ai,
Ce tainica-i a ispasirii cale,
Ce necuprins e harul ce ni-l dai!

Ce-adanca-i bogatia-Ti de-ndurare,
Oh, Bunatate, fara de hotar,
Ai scris o hotarare de iertare,
Iubirea culminand-o la Calvar.

Atat de mult Tu Ti-ai iubit faptura
Incat pe singurul Tau Fiu L-ai dat;
Dac-am putea pricepe noi masura
Iubirii, care-al nostru loc l-a luat!

Suntem asa de marginiti; cuvinte
N-avem destule sa Iti multumim,
Primeste-a noastre slabe simtaminte;
Tu ne-ai iubit, de-aceea Te iubim.

A Ta e cinstea, slava si splendoarea,
Marirea si puterea-Ti apartin,
Iar noi Ti-aducem, Doamne, adorarea
Acum, si-n vesniciile ce vin.

„Si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi, si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Noi Il iubim pentru ca El ne-a iubit intai.” 1Ioan 4:10,19.

Anca Winter  

3 August

Făclia ei este Mielul. Apocalipsa 21:23

Contemplează în tăcere Mielul, lumina cerurilor. Lumina este simbolul bucuriei în Scriptură. Bucuria sfinţilor din ceruri este cuprinsă în aceasta: Isus ne-a ales, ne-a iubit, ne-a cumpărat, ne-a curăţat, ne-a îmbrăcat, ne-a păstrat şi ne-a slăvit, suntem în întregime ai Domnului Isus. Fiecare din aceste gânduri este ca o boabă din strugurii Eşcolului. Lumina este de asemeni cauza frumuseţii. Frumuseţea nu mai există când se duce lumina. Fără lumină, nici o strălucire nu scânteiază din safire, nici o rază nu argintează perlele; deci, toată frumuseţea sfinţilor vine de la Isus.

Asemeni planetelor, ei reflectă lumina Soarelui Neprihănirii; ei trăiesc ca razele izvorâte din orbita centrală. Dacă El se retrage, ei mor; dacă gloria Lui este Acoperită, gloria; lor se stinge. Lumina este şi simbolul cunoştinţei. în ceruri, cunoştinţa noastră va fi desăvârşită, dar Domnul Isus însuşi va fi izvorul ei. Întâmplări întunecate, niciodată înţelese înainte, vor fi văzute clar atunci, şi tot ce ne încurcă acum va deveni limpede la lumina Mielului. O, ce descoperiri vor fi şi ce preamărire pentru Dumnezeul iubirii! Lumina înseamnă şi demonstraţie. Lumina demonstrează.

In lumea…aceasta „ce vom fi, nu s-a arătat încă” (1 loan 3:2). Poporul lui Dumnezeu este un popor ascuns, dar atunci când Christos îşi va prirmi poporul în ceruri, îi va atinge cu sceptrul iubirii Lui şi îi va transforma în imagini ale gloriei Sale. Ei au fost săraci şi nenorociţi, dar ce transformare! Au fost pătaţi de păcat, dar, printr-o singură atingere a degetului Său, sunt strălucitori ca soarele şi limpezi ca cristalul. O, ce demonstraţie! Toate acestea vin de la Mielul preamărit. Oricât de splendid ar fi totul, Isus este centrul şi sufletul. O, să fii acolo şi să-1 vezi în propria Sa lumină, Regele Regilor şi Domnul Domnilor!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

Mai mult de-atât…

Mai mult de-atâta ce-aș putea
S-aduc la ceasul mulțumirii
Decât, sub coaja cea de lut,
O inimă care se vrea
Țesută-n mrejele iubirii,
Cum i-ai șoptit de la-nceput?
Căci mâna aspră-a legiuirii
A încercat, dar n-a putut.

Mai mult de-atâta n-am să știu
Să stau în post și înfrânare,
Că, dacă-ar fi să cântăresc
Cât pot de hotărât să fiu,
Nu-mi dă mai mult de o suflare.
Doar harul Tău dumnezeiesc
Mă ține treaz în încercare
Și-mi spune să mă pocăiesc.

Ținut de Tine, să nu trec
În hăul morții absolute,
Mi-ai dat și nume, și moșie,
Mi-ai poruncit să nu mai plec,
Cum am plecat în vremi trecute
Și-am fost cu Tine-n vrăjmășie.
Stăpâne, fă astfel încât
Să-Ți fiu supus o veșnicie!
Și nu Te rog mai mult de-atât.

Viorica Mariniuc 

Ce har că încă se mai poate

Ce har că încă se mai poate,
Să ne unim în rugăciune,
Iar Duhul Sfânt cu blânde șoapte,
De întuneric ne desparte,
Și-orice deșertăciune!

Ce har că încă se mai poate,
Cânta cântările iubirii…
Cât încă ard lumini în noapte,
Inimile împovărate,
Primesc chemările sfințirii…

Ce har că încă se mai poate,
Vesti în zorii dimineții,
Solia despre libertate,
Despre iertarea de păcate,
Cuvintele vieții!

Ce har că încă se mai poate,
Să te întorci cu mulțumire,
Că Domnul te-a salvat din moarte,
Să-i poți sluji cu demnitate,
Eternă fericire!

Ce har că încă se mai poate,
dar harul este spre sfârșit,
Vine Hristos, în miez de noapte,
Tu îl aștepți prieten și frate?
Deplin te-ai pregătit?

Teodor Groza

Inc-o zi

Când a dimineții raze mângăie al meu obraz
Când a nopții grea cortină se ridică, se topește
Dumnezeu spre mine-ndreaptă al iubirii Lui talaz
Duhul Său mă cercetează și din somn iar mă trezește

Milioane de celule își recapătă puterea
Mintea cu-ale ei sisteme de nervuri, ființa toată,
Ochii se deshid și-ndată își recapătă vederea
Sunt precum a zis psalmitul ”o făptură minunată”.

De la fluturi și albine pân’ la păsări, pești și fiare
De la iarbă pân’ la codrii și la florile ornate
Peste tot din nou natura se repune în mișcare
Înc-o zi ne-mparte Domnul fiecărui bunătate.

Înc-o zi să ai viață este cel mai mare dar
Să vezi razele-sorite, să simți ploaia s-asculți vântul
Toate-acestea împreună poartă numele de Har
Astfel binecuvântează Dumnezeu întreg pământul.

Înc-o zi când se depune în seiful vieții noastre
De fapt viața (ce nu-i lungă) cu o zi ni se scurtează
Cât am alerga și-am strânge pe sub bolțile albastre
Numai sufletul e-acela ce cu-adevarat contează.

Da, natura e frumoasă cu peisajul ei feeric
Cu cascade și cu râuri și cu omul minunat
Însă sufletul se zbate într-o mare de-ntuneric
Omenirea pretutindeni e cuprinsă de păcat.

De aceea din iubirea Lui cea pură și cerească
Tatăl nostru, Creatorul în majesticul Său plan
Ne-a trimis în lume Fiul pentru noi să se jertfească
Din păcat să ne salveze, din robia lui Satan.

Iar Isus Mântuitorul lăsând Gloria Divină
A venit ca prunc în iesle și-A murit apoi pe-o cruce
El orice păcat îți spală și îți iartă orice vină
Iar prin Sângele Salvării viață veșnică-ți aduce.

Fiindcă viața-i trecătoare, neștiind când se termină
Și-n Cetatea viitoare, Paradisul minunat
Unde-i veșnic sărbătoare lângă Tronul de Lumină
Nu poate intra oricine numai cel răscumpărat.

Înc-o zi, de fapt însemnă înc-un timp de pregătire
Înc-o zi să strângem roade pentru veșnicul hambar
Înc-o zi pentru- mpăcarea prin a lui Hristos jertfire
Fără care viața-ntreagă e pierdută în zadar.

Ce folos să vezi sclipirea soarelui imaculat?
Să vezi ploaia, s-auzi vântul, s-ai de toate, ce folos?
Dacă sufletul nu-i liber și se zbate în păcat…
Pacea ta și fericirea este numai în Hristos.

Prietene ascultă-I vocea, înc-o zi mai are Har
El te cheamă cu iubire nu mai sta nemântuit
Dacă vii cu umilință vei primi Cerescul Dar
Fericirea, mântuirea, viața fără de sfârșit.

Daniel Hozan

Cînd ai în piept izvoarele iubirii

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți preschimba durerea-n bucurie
Și cuceri o mie de vieți.

Poți spune nu invidiei și urii
Cînd se bufnesc, străini, la ușa ta
Și în vrăjmașul crîncen ce te ceartă,
Vezi fratele ce te-o îmbrățișa.

Vezi totdeauna cum că masa-i plină
Chiar dacă ai doar doi posmagi muiați,
Ești plin de dor să te împarți cu-oricine
Și-ai tăi la masă toți sunt săturați,

Aștepți pieziș ca-n orice primăvară
Să semeni bobul bun și potrivit,
Să-aduci în lumea care te-nconjoară
Culoarea cea mai dulce de privit,

Să spui la toți, și la vrăjmaș, și frate—
„Credința căpătată în Christos
E singura podoabă ce te face
Mereu mai tînăr, veșnic și frumos.”

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți crucea să o duci cu demnitate
Iluminînd o mie de vieți.

Mihai Ghidora 

Împreună

Ni s-au unit cărările iubirii
Şi am plecat apoi pe-acelaşi drum,
Ne-au înflorit pe-alee trandafirii
Iar timpul n-a şters dâra de parfum.

Pecete-am pus pe a unirii soartă
Şi ne-am făgăduit cu jurământ
Că, dac-o fi ceva să ne despartă,
Să fie doar al celuilalt mormânt.

Cum au venit, le-am împărţit pe toate
Şi am văzut că-n toate este-un rost,
Am înţeles că, dacă vrem, se poate …
Şi ne-am iertat când fără minte-am fost.

‎Am învaţat să atârnăm de Domnul
Pentru putere şi-mplinire‎-adâncă,
Când, prin pustie ne purtase drumul,
Izvor de apă ne-a ţâşnit din stâncă.

Vlăstarii ne-au crescut udaţi cu lacrimi
Că ne-am dorit s-avem copii cuminţi,
I-am vrut păziţi de rele şi de patimi
Şi i-am purtat în rugi cu stăruinţi.

Puşi la un loc, ca să-i aduni de vrei,
Au fost ani mulţi, dar rodnici, ani de har …
Mai tare-i funia-mpletită-n trei!
Cu El alături şi-n impas e-un dar.

Mai bine-n doi, e viaţa mai frumoasă!
Urci mai uşor spre plaiul sfânt, ceresc,
Pe drum, spre-mpărăţia glorioasă,
Să mergem împreună îmi doresc!

Olivia Pocol 

Carte măreață

Vreau să învăț de la tine lumina,
Carte măreață, carte-ntre cărți,
Fiece rază să-mi farmece ziua,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine răbdarea,
Carte de veacuri, prin câte-ai trecut!
Vreau să rămân neclintit ca și tine,
Curat adevărul să țin și mai mult.

Vreau să învăț de la tine tăcerea,
Carte-nțeleaptă, carte de preț,
Oricare-i valul nespus de durere,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine și graiul,
Lumii mele ofrandă să fiu
Și să ard necurmat ca și tine
Pe altarul iubirii de viu!

 Mihai Ghidora

Vom preamări

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul, ce în dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, ce domnește ca Împărat,

Curând în Zborul Nemuririi la Tronu-I ne vom închina,
Unde-n imnul mulțumirii, cu îngeri mii, vom înălța

Minunata îndurare, pentru omul păcătos,
Ce din Iubire, slavă mare, lăsă și venit-a jos,

Făcând veșnica împăcare: creatură – Creator,
Prinț Divin, Domn Sfânt și Mare, fii slăvit, Mântuitor!

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul ce în Dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, Veșnic Domn și Împărat!


Să se bucure și să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul! Ps. 40:16.

Lidia Cojocaru