Cuvântul Vieții

Cuvîntul scump și dulce
Lăsat pe fila Sfîntă
E raza de speranță
În lucrurile sfinte
Venite din înnalt
Din cerul dimineții
Din slava așteptată
Din patria iubirii
Din țara lui Isus.

Deschide numai una,
O filă și citește
Și vei vedea puterea
ce schimbă viața-ți tristă
Într-o adîncă pace
a Duhului de viață
Venit din Dumnezeu.

Trezise-va în tine
Speranța bucuriei!
Cînd printr-e versuri sfinte
Te va întâlni Isus
Și de-L primești în tine
În orice zi prin viață
Vei regăsi cărarea
și noua ta viață.

Viața transformată
e numai rezultatul
Pocăinței tale
și mersul cel curat
bazat pe cartea Sfântă
și-apoi ca rezult
Ne v-antâlni cu Slavă
și Gloria Iubirii
Cel ce e VIU ȘI VEȘNIC
HRISTOS CEL ÎNVIAT!

Cristian Ataman 

Mai mult de-atât…

Mai mult de-atâta ce-aș putea
S-aduc la ceasul mulțumirii
Decât, sub coaja cea de lut,
O inimă care se vrea
Țesută-n mrejele iubirii,
Cum i-ai șoptit de la-nceput?
Căci mâna aspră-a legiuirii
A încercat, dar n-a putut.

Mai mult de-atâta n-am să știu
Să stau în post și înfrânare,
Că, dacă-ar fi să cântăresc
Cât pot de hotărât să fiu,
Nu-mi dă mai mult de o suflare.
Doar harul Tău dumnezeiesc
Mă ține treaz în încercare
Și-mi spune să mă pocăiesc.

Ținut de Tine, să nu trec
În hăul morții absolute,
Mi-ai dat și nume, și moșie,
Mi-ai poruncit să nu mai plec,
Cum am plecat în vremi trecute
Și-am fost cu Tine-n vrăjmășie.
Stăpâne, fă astfel încât
Să-Ți fiu supus o veșnicie!
Și nu Te rog mai mult de-atât.

Viorica Mariniuc 

Ce har că încă se mai poate

Ce har că încă se mai poate,
Să ne unim în rugăciune,
Iar Duhul Sfânt cu blânde șoapte,
De întuneric ne desparte,
Și-orice deșertăciune!

Ce har că încă se mai poate,
Cânta cântările iubirii…
Cât încă ard lumini în noapte,
Inimile împovărate,
Primesc chemările sfințirii…

Ce har că încă se mai poate,
Vesti în zorii dimineții,
Solia despre libertate,
Despre iertarea de păcate,
Cuvintele vieții!

Ce har că încă se mai poate,
Să te întorci cu mulțumire,
Că Domnul te-a salvat din moarte,
Să-i poți sluji cu demnitate,
Eternă fericire!

Ce har că încă se mai poate,
dar harul este spre sfârșit,
Vine Hristos, în miez de noapte,
Tu îl aștepți prieten și frate?
Deplin te-ai pregătit?

Teodor Groza

Inc-o zi

Când a dimineții raze mângăie al meu obraz
Când a nopții grea cortină se ridică, se topește
Dumnezeu spre mine-ndreaptă al iubirii Lui talaz
Duhul Său mă cercetează și din somn iar mă trezește

Milioane de celule își recapătă puterea
Mintea cu-ale ei sisteme de nervuri, ființa toată,
Ochii se deshid și-ndată își recapătă vederea
Sunt precum a zis psalmitul ”o făptură minunată”.

De la fluturi și albine pân’ la păsări, pești și fiare
De la iarbă pân’ la codrii și la florile ornate
Peste tot din nou natura se repune în mișcare
Înc-o zi ne-mparte Domnul fiecărui bunătate.

Înc-o zi să ai viață este cel mai mare dar
Să vezi razele-sorite, să simți ploaia s-asculți vântul
Toate-acestea împreună poartă numele de Har
Astfel binecuvântează Dumnezeu întreg pământul.

Înc-o zi când se depune în seiful vieții noastre
De fapt viața (ce nu-i lungă) cu o zi ni se scurtează
Cât am alerga și-am strânge pe sub bolțile albastre
Numai sufletul e-acela ce cu-adevarat contează.

Da, natura e frumoasă cu peisajul ei feeric
Cu cascade și cu râuri și cu omul minunat
Însă sufletul se zbate într-o mare de-ntuneric
Omenirea pretutindeni e cuprinsă de păcat.

De aceea din iubirea Lui cea pură și cerească
Tatăl nostru, Creatorul în majesticul Său plan
Ne-a trimis în lume Fiul pentru noi să se jertfească
Din păcat să ne salveze, din robia lui Satan.

Iar Isus Mântuitorul lăsând Gloria Divină
A venit ca prunc în iesle și-A murit apoi pe-o cruce
El orice păcat îți spală și îți iartă orice vină
Iar prin Sângele Salvării viață veșnică-ți aduce.

Fiindcă viața-i trecătoare, neștiind când se termină
Și-n Cetatea viitoare, Paradisul minunat
Unde-i veșnic sărbătoare lângă Tronul de Lumină
Nu poate intra oricine numai cel răscumpărat.

Înc-o zi, de fapt însemnă înc-un timp de pregătire
Înc-o zi să strângem roade pentru veșnicul hambar
Înc-o zi pentru- mpăcarea prin a lui Hristos jertfire
Fără care viața-ntreagă e pierdută în zadar.

Ce folos să vezi sclipirea soarelui imaculat?
Să vezi ploaia, s-auzi vântul, s-ai de toate, ce folos?
Dacă sufletul nu-i liber și se zbate în păcat…
Pacea ta și fericirea este numai în Hristos.

Prietene ascultă-I vocea, înc-o zi mai are Har
El te cheamă cu iubire nu mai sta nemântuit
Dacă vii cu umilință vei primi Cerescul Dar
Fericirea, mântuirea, viața fără de sfârșit.

Daniel Hozan

Cînd ai în piept izvoarele iubirii

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți preschimba durerea-n bucurie
Și cuceri o mie de vieți.

Poți spune nu invidiei și urii
Cînd se bufnesc, străini, la ușa ta
Și în vrăjmașul crîncen ce te ceartă,
Vezi fratele ce te-o îmbrățișa.

Vezi totdeauna cum că masa-i plină
Chiar dacă ai doar doi posmagi muiați,
Ești plin de dor să te împarți cu-oricine
Și-ai tăi la masă toți sunt săturați,

Aștepți pieziș ca-n orice primăvară
Să semeni bobul bun și potrivit,
Să-aduci în lumea care te-nconjoară
Culoarea cea mai dulce de privit,

Să spui la toți, și la vrăjmaș, și frate—
„Credința căpătată în Christos
E singura podoabă ce te face
Mereu mai tînăr, veșnic și frumos.”

Cînd ai în piept izvoarele iubirii
Poți spune iartă-mă și poți să ierți,
Poți crucea să o duci cu demnitate
Iluminînd o mie de vieți.

Mihai Ghidora 

Împreună

Ni s-au unit cărările iubirii
Şi am plecat apoi pe-acelaşi drum,
Ne-au înflorit pe-alee trandafirii
Iar timpul n-a şters dâra de parfum.

Pecete-am pus pe a unirii soartă
Şi ne-am făgăduit cu jurământ
Că, dac-o fi ceva să ne despartă,
Să fie doar al celuilalt mormânt.

Cum au venit, le-am împărţit pe toate
Şi am văzut că-n toate este-un rost,
Am înţeles că, dacă vrem, se poate …
Şi ne-am iertat când fără minte-am fost.

‎Am învaţat să atârnăm de Domnul
Pentru putere şi-mplinire‎-adâncă,
Când, prin pustie ne purtase drumul,
Izvor de apă ne-a ţâşnit din stâncă.

Vlăstarii ne-au crescut udaţi cu lacrimi
Că ne-am dorit s-avem copii cuminţi,
I-am vrut păziţi de rele şi de patimi
Şi i-am purtat în rugi cu stăruinţi.

Puşi la un loc, ca să-i aduni de vrei,
Au fost ani mulţi, dar rodnici, ani de har …
Mai tare-i funia-mpletită-n trei!
Cu El alături şi-n impas e-un dar.

Mai bine-n doi, e viaţa mai frumoasă!
Urci mai uşor spre plaiul sfânt, ceresc,
Pe drum, spre-mpărăţia glorioasă,
Să mergem împreună îmi doresc!

Olivia Pocol 

Carte măreață

Vreau să învăț de la tine lumina,
Carte măreață, carte-ntre cărți,
Fiece rază să-mi farmece ziua,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine răbdarea,
Carte de veacuri, prin câte-ai trecut!
Vreau să rămân neclintit ca și tine,
Curat adevărul să țin și mai mult.

Vreau să învăț de la tine tăcerea,
Carte-nțeleaptă, carte de preț,
Oricare-i valul nespus de durere,
Vreau de la tine, carte, să-nvăț.

Vreau să învăț de la tine și graiul,
Lumii mele ofrandă să fiu
Și să ard necurmat ca și tine
Pe altarul iubirii de viu!

 Mihai Ghidora

Vom preamări

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul, ce în dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, ce domnește ca Împărat,

Curând în Zborul Nemuririi la Tronu-I ne vom închina,
Unde-n imnul mulțumirii, cu îngeri mii, vom înălța

Minunata îndurare, pentru omul păcătos,
Ce din Iubire, slavă mare, lăsă și venit-a jos,

Făcând veșnica împăcare: creatură – Creator,
Prinț Divin, Domn Sfânt și Mare, fii slăvit, Mântuitor!

Vom preamări Jertfa Iubirii, Mielul ce în Dar s-a dat,
Soarele Neprihănirii, Veșnic Domn și Împărat!


Să se bucure și să se veselească în Tine toţi cei ce Te caută! Cei ce iubesc mântuirea Ta să zică fără încetare: „Mărit să fie Domnul! Ps. 40:16.

Lidia Cojocaru 

Roada iubirii

Am dorit undeva să ajung,
Totdeauna, spre-o lume reală,
Însă eu rămâneam ca-n trecut
Fire rea, egoistă și goală.

Căutam între stele și nori,
Căutam în lăuntru, afară
Și găseam ca un lup între oi
Fire rea, egoistă și goală.

Mă simțiam câteodată-n Eden
Necuprinsă iubire și slavă!
Însă vai, ca un fulger venea din mister
Firea mea egoistă și goală.

Iar porneam spre altare de foc,
Duhul meu căuta înfrățirea
Și mergeam amândoi peste tot
Duhu-mi veșnic și firea,

Până-n clipa tăcerii adânci
Unde-n față-mi văzusem pieirea,
Și deatuncea la inima mea
Zi și noapte lucrează Iubirea.

Câtă muncă se face din zori
Și se ară, se seamănă bine
Ca să fie găsită apoi
Roada iubirii în mine!

Mihai Ghidora 

Bogăţia

Bogăţia divinului sublim
Ne poartă pe crestele Iubirii,
Pe drum ancestral de unde venim,
În noi e sămânţa nemuririi!
Din slăvi cereşti fără pic de umbre,
Ne-ai dăruit o Lumină sfântă,
Din Golgota şi azi se aude
Clocotul sângelui curs din Stâncă!
El udă şi-acum colţul de floare,
Şi-o creşte în mireasma curată,
Tot ce-i din Domnul nicicând nu piere,
Ci-şi caută drumul spre Acasă!
Şi iată, pe nori Mirele vine,
A Lui iubită Mireasă s-o ia,
În zbor triumfal de fericire,
La nuntă în Împărăţia Sa!

Maria Șopț