Al Tău sunt…

Al Tău sunt, Isuse, al Tău sunt
Ne vreau altă apartenență
Cu Tine pot ravagii să-nfrunt
De-aceea-Ți înalț reverență.

Aminte-mi aduc de-un trecut
Când ființa-mi era subjugată
Și vai! Atunci nu Te-am cunoscut
Vicleanul stăpân mi-era tată.

Eram captivul unor idei
Cu sursa în grota adâncă
Mergeam pe-ntunecate alei
Lovindu-mi piciorul de-o stâncă.

Dar marea zi a sosit
Cu cea mai frumoasă-ntâlnire
Și-n casa mea ai poposit
Și mi-ai spus ce-nseamnă iubire.

Pe gânduri n-am stat; Te-am urmat
De Tine m-am atașat tare
În viața mea cu har ai intrat
Și-ai răspuns la orice-ntrebare.

Cu tot ce posed îți aparțin
Nu mai merg în groapa pieirii
M-ajuți credința s-o mențin,
Să-ndepărtez îndemnurile firii.

Sunt al Tău; nu mă atrag
Oferte care ucid tihna
Îmi ești viața, Îmi ești drag
Doar cu Tine servesc Cina.

Împreună suntem și vom fi
Nimic nu ne poate desparte
Alături de ai Luminii fii
Trăim cum scrie în Carte.

George Cornici

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora  

Lumina dintre stele

A fost odată ca niciodat’
Din zări depărtate, zări de povești
Un Bun și Drept, Măreț Împărat
Stăpân pe pământ, dar și-n cele Cerești

Era Mândru în toate, Bun peste măsură
Plin de iubire și dragoste neântâlnită
În Prezența Sa, nu există ură
Ci numai iubire, cu bucurie-mpletită

Și-avea un Fiu, asemeni cu Tatăl
Mândru și Falnic, în toate cele
Blând și smerit, în Duh și în fapte
Un Astru Măreț, o Stea între stele

Iubirea eternă, ce ne-a fost arătată
S-a Făcut om și a Venit pe pământ
Și Trupul, Cuvântul, venit de la Tată
A zămislit în Fecioară, prin Duhul cel Sfânt

Și S-a Născut pe pământ, om după fire
Chip după Chipul, Celui de Sus
Dar Sfânt în felul de-a fi, și gândire
Copilaș, drăgălaș, cu nume Isus

A crescut ca și noi, cu bune și rele
În lumea, în care cu toții  trăim
Dar fără păcat, lumină-ntre stele
O punte, pe care ar trebui să pășim

N-a fost cunoscut de popor, ca Mesia
De toți ai săi, cei de neam și iubiți
L-au ocărât, arătând-și ticăloșia
Plini de păcat și de rău împietriți

N-au vrut să primească, viața de sus
Tăgăduind cu putere, pe Cel ce-a Venit
Să ne ierte păcatul, după cum El a spus
Dar cu toții într-un glas, s-au răzvrătit

Pironit sus pe cruce, cu toți au strigat
Să moară, să moară, e vinovat
Cu vina cea falsă, a fost acuzat
Că rătăcește pe toți, spre păcat

Trăit-ai durerea lui Dumnezeu
Să-ți vezi, Singurul Tău Fiu?
Cum e zdrobit, pe lemnul cel greu!
În mijlocul celor, cu suflet pustiu?

Aceasta-i iubirea ce ne-a fost arătată
De Tatăl prin Fiul și Duhul Cel Sfânt
Un Har imens, un legământ fără plată
O legătură de viață, între cer și pământ

Pentru toți cei ce vor să trăiască
Și-au ales viață din viață, spre veșnicie
Trupul și firea, să putrezească
Iar Duhul din om, cu Tatăl să fie.

Bandi Sebastian Alexandru

Adevărul mântuirii

Ce amar a fost secretul
Când din colbul cel de tină,
Îngerul cu aripi negre
Se-nmascase în lumină.

Și cu vorba lui șireată,
Sub albastrul pur de soare,
Puse-o literă semeață
Adevărul să doboare. . .

Doamne, ce-au mai plâns atuncea
Bieții oameni la plecare,
‘Ncât și astăzi multe lacrimi
Ne mănâncă de picioare,

Că și astăzi ne mai fură
Cu o vorbă, c-o privire
Raiul mântuirii Tale,
Diavolu-ntr-o ispitire.

Însă stând cu ochi-n patru
Și privind spre înălțime,
Unde-ntre pământ și soare
Stă o cruce de iubire,

Ni se luminează ochii,
Ne umplem de bucurie
C-auzim cum iar pe nume
Ne mai chemi la părtășie.

Și-adevărul pus în groapă,
‘Nlănțuit între zăvoare,
Se înalță ca un astru
Din iubirea iertătoare!

Mihai Ghidora 

Bine faceți

Bine faceți că vestiți
Pretutindeni vestea bună,
Că pe mulți îi pregătiți
Să primească o cunună.

Bine faceți c- adunați
În suflet comori eterne,
Că-n Cuvânt vă desfătați
Nu-n terestrele guverne.

Bine faceți că-n nevoi
Apelați la Cel ce poate
Așeza credință-n voi
Și iubire și dreptate.

Bine faceți că-n dureri
Știți că vine-o vindecare,
Că urmează adieri
Dup-o zi dogoritoare.

Bine faceți că spre Țel
Ațintiți ades’ privirea
Că la cel mai ‘nalt nivel
Știți: v-așteaptă moștenirea.

Bine faceți că vegheați
Într-o lume cu ispite
Că spre Paradis urcați,
Spre incinte strălucite.

Astfel, împlinind ce-a spus,
Pentru voi, Mântuitorul
Veți vedea că v-a inclus
EL, și Domnul și Păstorul.

George Cornici

Dragostea Sa, nu a noastra

Text: 1 Ioan 4:7-16

Doamne, iată că acela pe care-l iubeşti este bolnav.” Ioan 11:3

Cand un creştin evlavios s-a îmbolnăvit grav, caţiva prieteni apropiaţi s-au adunat în jurul patului său de suferinţă cerandu-I lui Dumnezeu să-l facă bine din nou. Ultimul care s-a rugat a amintit despre lucrarea plină de credincioşie a acestui om, şi şi-a încheiat rugăciunea cu cuvintele: „Doamne, Tu ştii cat de mult Te iubeşte acest om”. După un moment de linişte, credinciosul bolnav i-a spus: „Ştiu că ai avut intenţii bune, dar te rog nu mai pleda pentru însănătoşirea mea de pe această poziţie. Cand Lazăr a fost bolnav, Maria şi Marta au trimis după Isus, dar motivul n-a fost afecţiunea acestuia pentru Isus. Ele au spus: „acela pe care-l iubeşti este bolnav”. Nu ataşamentul meu slab şi oscilant îi atrage atenţia ci dragostea Sa desăvarşită pentru mine este puterea mea constantă şi speranţa mea”.


Acelaşi gand i-a fost imprimat puternic compozitorului de imnuri creştine Philip Bliss, într-o zi după ce a terminat de cantat: „O, îl iubesc pe Isus”. „Aceste cuvinte sunt adevărate, a spus el. Cu toate acestea mă simt vinovat că am cantat atat de mult despre săraca mea dragoste pentru Cristos şi atat de puţin despre dragostea Sa fără margini faţă de mine”. Drept rezultat, a scris o cantare care este foarte cunoscută azi. Ea spune aşa: „Sunt atat de bucuros că Tatăl ceresc / Ne spune de iubirea-I în Cartea ce ne-a dăruit / Lucruri măreţe eu în Biblie le citesc / Dar cel mai măreţ e că Isus m-a iubit”.
Da, cea mai mare mangaiere în viaţă ori în moarte nu este că noi îl iubim pe El, ci că „El ne-a iubit”‘(l Ioan 4:10).      – H.G.B.

O, iubirea lui Isus, bogată şi pură
îndelung răbdătoare, pentru vecie,
Ce puternică eşti şi fără măsură –
Sfinţi şi îngeri cantă cu bucurie.” – Lehman

Dumnezeu îşi iubeşte copiii nu pentru ceea ce sunt ei, ci pentru ceea ce este EL

Painea zilnica

Un cuvant de indreptare

Text: Galateni 6:1-10

Fraţilor, chiar dacă un om ar cădea deodată in vreo greşeală… să-l ridicaţi cu duhul blandeţii.” Galateni 6:1

Fiecare avem puncte slabe în domeniul spiritual – zone în care ne lipseşte discernămantul sau cunoaşterea. De aceea, avem nevoie de mustrarea blandă a altora. Un cuvant de corectare poate să ne ajute să creştem şi să ne păzească de dureri inutile sau de a-i ofensa pe alţii.
În cartea sa „Improving Your Serve” (îmbunatăţeşte-ţi slujirea), Charles Swindoll spune despre o mustrare plină de blandeţe pe care a primit-o de la profesorul de seminar Bruce Waltke. Vizitau o faimoasă biserică a „ştiinţei creştine” (o sectă pseudo-creştină n.tr.) din Boston. O doamnă mai în varstă conducea grupul de vizitatori, şi a început să explice credinţele doctrinare ale acestei biserici – în special credinţa lor că nu există judecată viitoare. Atunci Waltke a întrebat-o încet: „Dar, doamnă, nu spune undeva în Biblie că oamenilor le este randuit să moară o singură dată, iar după aceea vine judecata?” Swindoll spune: „Am stat în spatele lui şi mi-am zis în gand: „Dă-i drumul, Bruce.

Am adus-o acum acolo unde am dorit” Dar cand doamna ne-a sugerat să plecăm mai departe, Waltke a fost de acord. Swindoll spune că nu i-a venit să creadă. Prietenul său o lăsa să scape din undiţă. L-a apucat pe Waltke de braţ şi i-a şoptit: „Hei, de ce n-ai încuiat-o pe doamna?” Waltke a răspuns calm: „Dar, Chuck, n-ar fi fost politicos. Apoi nici n-ar fi fost un exemplu de dragoste creştină din partea mea, nu-i aşa?” Swindoll comentează: „Mustrarea aceea făcută în linişte m-a lăsat năucit”. El a spus că niciodată nu va uita acel moment. A învăţat o lecţie de neuitat.
Fie ca şi noi să fim receptivi la mustrările Domnului făcute prin mustrarea plină de blandeţe a altora.– D.C.E.

Doamne, nu ne putem vedea orice păcat.
Dă-ne ajutorul creştinilor cu gand curat,
Ce vor vedea greşeala făcută din neştire
Şi ne vor spune-o cu tact şi cu iubire.” – Branon

Criticii noştri sunt grdienii neplătiţi ai sufletului

Painea zilnica

Prin fire de iubire, nevăzute!

Ne-am întâlnit pe drumul către cruce
Veneai pe el prea trist și ostenit
Doream la Tine ca să pot ajunge
Isus al meu, Mântuitor iubit

Prin legături de nimenea știute
Noi doi suntem pe veci de veci uniți
Prin fire de iubire, nevăzute
La Ceruri moșteni-vom fericiți

O dragoste ai pus Hristos în mine
Un gând cum că aș fii nemuritor
Pe valuri de iubire calde, line
Pornesc spre Cerul Tău, izbăvitor

Ești plin de strălucire și blândețe
Tu ești al meu cu Tine-n veci voi fii
Sătul doresc să fiu de frumusețe
Pe car de biruință-n veșnicii

Aripi de slavă, Doamne să îmi dai
Să pot zbura spre Cerul Tău senin
Alăturea de mine Tu să stai
Să simt în veci parfumul Tău divin

Cu Duhul Tău cel sfânt mă înconjoară
Să am putere ca să biruiesc
Cu a Ta iubire blândă mă împresoară
Ești Domnul meu cel scump și Te iubesc!

Prezența Ta, e totul pentru mine
Eu fără Tine nu mai pot trăi,
Mă du înspre limanul Tău cu bine
Și al meu Domn să fii în veșnicii

Pe nori de măreție și iubire
Să zbor doresc, când Tu vei reveni,
Să gust din minunata-Ți fericire
Stăpânul vieții mele-n veci să fii!

Florența Sărmășan 

Se arată zorii vieții…

Se arată zorii vieții în sclipiri de veșnicie,
Apare Dimineața în lumina cea mai vie,
Totul pregatit e, cortina e deschisă
Evenimente arată, vremea e decisă.

Sunet de trompetă străbate-va vazduh,
Toți și mic și mare, uniți cu El în Duh,
Pleca-vom pe vecie în imn de sărbători,
Prin Cel Mare și Sfânt, fiice și feciori.

Curând, totul ne spune, curând, Cuvânt arată,
Curând, o ce minune, e neimaginată,
Curând, totul șoptește, chemând, chemând grăbit,
O cine înțelege, un Dar Nemărginit,

Fosta dat vieții, spre viață și salvare,
Ofrandă a Dimineții, în jertfire și îndurare.
Cine azi aude, o cine îl primește,
Pășind cu El pe cale: viitor dorește.

Isus, este Viața, Isus, e veșnicie,
Isus este speranța, El e Apa-Vie!
El e bucurie, Adevăr și Har,
El, e tot ce ține, e Cel mai Mare Dar!

Tot în jur arată, șoptește și îndrumă,
Privim cu ochi deschiși, e vremea cea din urmă.
Salvatorul cheamă, întrați în sărbătoare,
Mult nu-i, nu rămâne, și ușa de salvare

Se va închide, apoi, începe-vor pe rând,
Nopți-grele-nevoi, miraje spulberând.
Veniți, cheamă Viața, veniți cheamă Iubirea,
Se arată Zorii vieții, și-n Cel Sfânt – Nemurirea!

Lidia Cojocaru 

Nu astepta pana nu mai este

Text: Proverbele 23:15-24                       

„… părinţii sint slava copiilor lor”. Proverbele 17:6

Iată o scrisoare scrisă de un om care a simţit că trebuie să dea glas dragostei pentru tatăl lui, chiar dacă acesta era mort de 30 de ani:
Dragă tată:
Simt că trebuie să spun unele lucruri pe care am neglijat să le spun atunci cînd eram copil. Numai după ce am trecut prin şcoala lungă şi grea a vieţii, înţeleg ceea ce am simţit atunci. Eu trebuie să fi fost o încercare amară pentru tine. Am crezut în ideile mele superficiale, dar numai acum îmi dau seama cat de ridicole erau faţă de profunzimea înţelepciunii tale mature. Vreau să-mi mărturisesc una din cele mai grave greşeli – că am crezut că într-un fel tu nu înţelegi. Mă cunoşteai mai bine decat mă cunoşteam eu însumi. Înţelepciunea ta mă înconjura aşa cum apele oceanului înconjoară o insulă. Cat de multă răbdare ai avut cu mine! Ce îndelungă răbdarel Aş vrea să pot să-ţi spun azi cat de mult te iubesc şi cat de mult te preţuiesc.


Nu va trece mult şi voi fi şi eu acolo şi cred că tu vei fi cel dintai să-mi iei mana şi să mă conduci în slavă. Atunci vei realiza că nici un dor, nici o suferinţă investită în mine n-a fost zadarnică. Îmi pare atat de rău pentru nechibzuinţa mea şi pentru lipsa de dragoste, dar slavă Domnului, te voi întalni curand pe străzile de aur, deoarece m-ai iubit, rugandu-te neancetat pentru fiul tău neascultător! Cu dragoste, fiul tău recunoscător. Dacă tatăl tău mai trăieşte încă, exprimă-ţi dragostea şi aprecierea pentru el chiar azi. Nu aştepta pană cînd nu mai este! -H.G.B.

Mulţumindu-Ţi, Doamne, pentru taţii
Ce ne-arată-n faptă şi cuvant
Ascultarea sfantă-a voii Tale
Şi iubirea de Cuvantul sfant.” – Johnson

Mulţumim lui Dumnezeu pentru taţii care nu numai că ne-au adus la viaţă, dar ne-au învăţat si cum să trăim

Painea zilnica