Înaintea Ta

Înaintea Ta iubit Părinte
Mă aplec din nou în rugăciune
Însă parcă nu găsesc cuvinte
Focul meu lăuntric a Ți-l spune.

Când străbatem valea umbrei morții
Și-ntâlnim nuiaua și toiagul
Suntem duși ades in fața porții
Neființei, doar să-i trecem pragul.

Tăvălugul bolilor apasă
Nemilos, strivind cu-nverșunare
Ființe dragi, din neamul meu, din casă,
Frați, surori, copii din adunare.

Nedoritul cancer, metastază
Greu cuptor pe calea de credință
Parcă tot mai mulți îngenunchează
Iar tot mai puțini au biruință.

Te rog precum Elihu altă dată
Pentru acei ce trec prin încercare
Îndură-Te iubitul nostru Tată
Găsește-un preț pentru răscumpărare.

Mai mult decât un înger, sus pe cruce
Chiar preiubitul Fiu ce seamăn n-are
Isus, prin Sfânta-i jertfă ne aduce
Iertare, mântuire, vindecare.

De-aceea-n numele jertfirii Sale
Căci ne-a iubit și-a suferit din plin
Eu bat la poarta îndurării Tale
Cerându-Ți vindecare și alin.

Pe-acei ce rătăcesc pe căi deșarte
Întoarce-i iar spre Locurile Sfinte!
Celor bolnavi chiar dacă sunt pe moarte
Redă-le sănătatea drag Părinte!

Eu cred că poți și știu că iei aminte
Și vei lucra în milă și iubire
Chiar dacă astăzi focul e fierbinte
Curând va fi un timp de mulțumire.

Daniel Hozan

Toamnă, ce-ai să faci cu noi?

Lasă-ne Toamnă inima să fie caldă, neschimbată
Și chiar dacă afară plouă, în ea să plouă niciodată.
Lasă-ne Toamnă sufletul de rugină neatins
Nu ne schimba zâmbetul într-un rânjet flas și stins.

Lasă-ne Toamnă dragostea să fie mereu în floare
Și dacă păsările pleacă, lasă-ne visele să zboare.
Lasă-ne Toamnă bucuria să rodească-n continuare,
Nu vezi bine cum furia vrea să ne-o ardă în cuptoare! ?

Lasă-ne Toamnă prietenia, că tu nu ai nici-un câștig
Dacă distanța dintre noi o umpli cu atâta frig.
Lasă-ne Toamna în copac, măcar o frunză de iertare
Căci fără ea ca și creștini, suntem niște forme goale.

Toamna mă privi curioasă și apoi m-a întrebat:
Am eu vină că voi vara, dragoste n-ați semănat?
Am eu vină că duc frunza care se cheamă iertare
Dacă voi vă înfuriați și când vin brize ușoare?
Și apoi această frunză, o, și asta uită mulți,
Va rămâne în copac dacă ierți și apoi uiți.

Am eu vină că-ntre voi ați zâmbit să păreți bine?
Ați fost falși de-atâtea ori și-acum dați vina pe mine?
Am eu vină că-aduc norul și ascund soarele-n el?
Dacă voi nu aveți soare pe al sufletului cer?

Iar pentru visele stinse, iar cautați vinovați?
Voi nu ați avut curaj când zburau să le urmați!

Am lasat capul plecat, ce-aș putea să îi mai zic?
Nu e vinovata Toamna, întradevăr, cu nimic.
Am lăsat prin suflete judecăți aspre să crească
Și-o sută de primăveri n-o să ne mai înflorească.

Însă dragostea mai poate să ne schimbe povestirea
De aceea Doamne Tu, revasră-Ți în noi iubirea!
Iar dacă te-avem pe Tine, nădejdea cum să ne piară?
Nu-i așa că știi un loc, unde-i veșnic primăvară!

Mirela Olteanu

Steag ‘nălțat spre slava Lui!

Ai dat celor ce se tem de Tine un steag, ca
să-l înalţe spre biruinţa adevărului. Ps. 60:4.

Steag ‘nălțat spre slava Lui!

Ref. : Ps. 60:4; 20:5.

Celor, ce se tem de Tine
Le ești steag de biruință,
Mâna Ta mereu îi ține
Și-i păzește prin credință!

Mâna Ta e Mână Tare,
Mâna Ta e Milă, Har!
Mâna Ta e Îndurare,
Credincioșie, Viață-n dar!

Vom flutura un steag ‘nălțat
Spre slava Celui, ce-I Iubire,
Numele-I glorificat
Va fi în inimi și-n gândire!

Lăudați, lăudați pe Dumnezeu,
Înălțați-I vrednicia!
Preamăriți oricând, mereu –
Darul Vieții, armonia,

Ce-I Isus, Mielul Divin –
Venit pentru răscumpărare!
Har, tărie, cer senin
E-n El – Domn Sfânt, Etern și Mare!

Lăudați, lăudați, cântați onoare,
În Hristos e biruința!
Înălțați steag, e Nume Mare!
Înainte prin credință!

Să te întorci acasă

Acum e timpul potrivit
Să te întorci acasă!
Să dai uitării orice gând,
Iar lacrima s-o laşi căzând,
Să nu se mai oprească.

Acolo-n pragul părintesc,
Unde te-aşteaptă dorul,
Unde se naşte orice vers
Căci se opreşte-n loc de mers
Al meu şi-al tău piciorul;

Acolo să te-ntorci oprind,
Pribeag ce-ai fost în viaţă.
Din pâinea Tatălui mâncând
Ca cel mai trist copil flămând
Să iei mereu din masă.

Să ţi se-aline golul tău
Şi foamea, şi iubirea
Căci eşti un fiu de Dumnezeu
Ce-a rătăcit în valul greu
Când a lovit orbirea.

Şi-n chipul tău să te renaşti
Din lacrimi şi iubire,
Să regăseşti ce-ai căutat
În lumea-ntreagă de păcat—
A vieţii fericire!

Mihai Ghidora 

Chemarea dragostei divine

Isuse drag, Te rog să mă-nsoțești
La fiecare pas pe calea mea,
Iubire-n suflet Te rog să îmi sădești
Să-i pot pe toți îmbrățișa.

Să-mbrățișez cu-o vorbă bună
Și un gând cald pe cel rănit
Când cerul nopții nu-i cu lună,
Iar cel de zi nu e-nsorit.

Cu minunată-Ți dragoste mă umple
Tu, nesecat izvor al păcii și-al iubirii
Și-oricând mă vei chema și orișiunde
Să pot răspunde DA, chemării.

Un mesager al dragostei aș vrea a fi
Să semăn zilnic pe al Tău ogor
Stropi de iubire în suflete pustii,
Ce se topesc din suferință și de dor.

Iar Tu, cu aripa-Ți caldă să-i acoperi
Pe cei cu trupul ostenit de cale,
Pe cei ce-s în cuptor aș vrea să-I aperi,
Iar celor ce-s bolnavi, dă vindecare.

Isus, Te rog să locuiești deplin în mine
Și-al Tău Cuvânt să-mi fie drag,
Și-n ziua cea mareață, care vine,
Să pot să Te aștept cu bucurie-n prag.

Ramona Subțire 

N-am făcut nimic să merit

N-am făcut nimic să merit
Acest HAR mântuitor,
N-am făcut nimic să merit
Iertarea păcatelor.

N-am făcut nimic să merit
IUBIREA de Dumnezeu,
N-am făcut nimic să merit
Isuse să fii fratele meu.

N-am făcut nimic să merit
De la moarte sufletul să-mi scoți,
N-am făcut nimic să merit
Această JERTFĂ care e pentru toți.

N-am făcut nimic să merit
Să aștepți UȘA sa îți deschid,
N-am făcut nimic să merit
Mâna sfântă sa-mi întinzi.

N-am făcut nimic să merit
Să mă IERȚI acum 2000 de ani,
N-am făcut nimic să merit
Dar te-au pironit romanii.

N-am făcut nimic să merit
Să îmi ȘTERGI fărădelegea,
N-am făcut nimic să merit
Înțelepciunea sa-mi descoperi.

N-am făcut nimic să merit
Însă TU m-ai iubit enorm,
N-am făcut nimic să merit
Dar azi EȘTI al meu DOMN.

N-am făcut nimic să merit
Să mi te fi descoperit,
N-am făcut nimic să merit
Dar Tu ÎMPĂRĂȚIA Ta mi-ai oferit.

N-am făcut nimic să merit
Să îmi MODELEZI cuvântul,
N-am făcut nimic să merit
Să îmi cerni cugetul, caracterul.

Ștefania Gina Ștef 

Ţine-mă în braţe

Ţine-mă în braţe, Doamne, ţine-mă, nu mă lăsa!
Strânge-mă la pieptul Tău, asta-i rugăciunea mea.
Mângâie-mi inima-mi slabă şi al Tău balsam ceresc,
Să îl torni plin de iubire ca să nu mă ofilesc.

Umple-mă cu bunătate, spală-mă de tot ce-i rău,
Ca să pot să înţeleg voia Ta, Sfânt Dumnezeu.
Rupe-mi lanţul de robie, ce mă ţine strâns legat,
Slefuieşte-mă, Isuse, ca să fiu aur curat.

Scoate-mă din întuneric, arată-mi lumina Ta,
Şi învaţă-mă, Isuse, cum să-mi port azi crucea mea.
Scapă-mă de răutate şi de tot ce-mi face rău,
Şi ridică-mă pe stâncă, fă-mă dupa placul Tău!

Întăreşte-mă pe cale, dă-mi puteri să nu cârtesc,
Şi ajută-mă, Isuse, despre Tine, să vorbesc.
Să vestesc a Ta iubire la oricine şi oricând,
Să rămân pe temelie, în veghere aşteptând.

Nichifor Nicu

Unde este fericirea?

Referințe
 Fericirea se găsește la omul ce e sărac,
Și în duh și în purtare, dezlipit de acest veac.
Dacă nu te prea încântă aurul si bogăția
Tu din start ai câștigat cerul și Împărăția.

Fericirea se găsește și la omul care plânge
Chiar și-atunci când e zdrobit si cei dragi inima-i frânge.
Fiindcă atunci a dobândit a Domnului mângâiere
Și prin harul lui Hristos, va fi iar plin de putere.

Omul blând și bun la suflet, are oare fericire?
Are! Și mai mult de atât, are o mare moștenire.
Vezi tu, dragul meu, aici el a moștenit pământul
Până când, în veșnicii, se va întâlni cu Sfântul.

Atunci, Doamne, cei flămânzi au parte de fericire?
„Au numai dacă tânjesc după-a Mea neprihănire.
Veniți la Mine, Pâinea vieții, voi cei flămânzi și însetați!
Si cu milă, cu iubire, de Mine veți fi săturați.”

Cin’ de alții are milă și-i privește cu iubire,
Va avea parte de milă și de multa fericire.
Căci cu ce măsură astăzi pe alții vei judeca,
Mai târziu, când va fi vremea, la fel ți se va măsura.

Fericirea se găsește într-o inimă curată
Unde nu-i întinăciune, nu-i nici ură, nu-i nici pată.
Când iubești pe al tau frate si mai lași din dreptul tău,
Vei avea marea onoare să Îl vezi pe Dumnezeu.

Fericirea se găsește la omu-împăciuitor,
Care dis-de-dimineață stă cu Domnul pe pridvor,
Care caută-ntruna pacea si aleargă după ea,
Nu se ceartă, nu stârnește, ci iubește liniștea.

Ferice va fi de voi când pe nedrept veți fi vorbiți,
Prin prigoană, prin ocară, rămâneți neprihăniți.
Bucurați-vă in Domnul, voi toți cei aleși ai Lui,
Căci Tatăl vă va da azi Împărăția Cerului.

O strajă-n noapte

O strajă-n noapte, tu și eu
Un ”nimic”, dar ce ne spune
Să ascultăm, căci Dumnezeu
Va lucra și al Său Nume

Slăvit va fi la margini de pământ,
Slăvit și înălțat printre popoare,
Vestit, vestit va fi al Său Cuvânt
Până la Ziua cea promisă-n Sărbătoare!

O strajă-n noapte, praful cel cules
Și strâns la piept ca vii mărgăritare,
O strajă-n noapte – Iubire, neînțeles,
Un pas spre Cer, prin Jertfă și iertare.

O strajă-n noapte, vii lumini,
Steluțe, diamante-n strălucire,
Holdele sunt coapte, dar puțini
Sunt lucrătorii, ridicăm privire

Căci Domnul nostru vine și nu tace,
Va întreba: tu ce-ai făcut, ai înmulțit?
Puținul fiecărui, mult va face…
O strajă-n noapte, prin Fiul Său iubit!

Ridică tu, o, strajă-n noapte – vii altare,
Bob cu bob, perlă cu perlă în hambar
Și-n Ziua Secerișului cel Mare,
Vei sta-n picioare, în Isus, Mărețul Har!

Lidia Cojocaru 

Să ne-amintim, să nu uităm

Să nu uităm de cruda biciuire,
Nici de batjocuri, de ocări,
Pentru-a nu zburda în fire,
Să n-ațipim în binecuvântări!

Să ne-amintim de spinii răi-
Singura cunună la prima-Ți venire,
De cum ai fost trădat de-ai Tăi,
Isus, etern Izvor de Iubire!

Să nu uităm de crucea grea de Har,
În Ghetsimani cum transpirai sânge,
Și cum, căzând pe calea spre Calvar,
Pe femei le opreai de-a Te plânge!

Când ne-amintim de vin cu pelin,
De oțet, când strigai: „Îmi e sete!”
Ne revelezi, clar și deplin,
Jerfa ta, sfinte patimi perfecte…

Iar de trudim să medităm
La sulița profanatoare,
Nici lanțuri pauline nu uităm:
Și-orice-ncercări ne par ușoare!

Apoi, e lesne să ne cercetăm,
Când ne cureți în Lumină, de vină,
Să ne-amintim, să nu uităm
Că ne-ai poftit la Cină!

Marinau Daniela