Isuse, mergi cu mine

Isuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiţi,
atunci şi eu, oriunde, mă duc cu voie bună
şi tot de-acelaşi Lazăr vom fi-amândoi primiţi,
şi tot de-acelaşi Iuda vânduţi vom fi-mpreună!

Ce fericit, Isuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre, vei adormi vreodată,
nu m-ar clinti nici vântul, nici marea spumegând,
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Frumoasa mea comoară e-aceea din ascuns
ce-am strâns-o-n pâinea dată la mai flămânzi ca mine,
ocările nedrepte plătite-ar fi-ndeajuns
prin sfânta fericire că sufăr lângă Tine.

Isus, mergi mai cu mine atunci când merg lovit
şi stai mai lângă mine când stau pe rug de pară,
să nu port altă vină decât că Te-am iubit,
nici altă apăsare, decât a Ta povară!

Cu Tine-mi trece iarna mai iute ca o zi
şi-mi zboară ca un sunet toţi anii de furtună,
şi vine Veşnicia în care vom prânzi
sub steaguri şi sub raze, cu îngerii-mpreună.

Traian Dorz

Pe pieptul Tău

Pe pieptul Tău Isuse
Îmi plec ființa mea,
Să simt a Ta căldură,
Să simt dragostea Ta,

Când vânturi reci în noapte
Lovesc fără-ncetare,
Să îmi stingă credința
Că merg pe-a Ta cărare.

Când valurile, Doamne
Se-nalță ca un munte,
Cum voi putea răzbate
De nu eşti Tu în frunte?

De nu mă ții de mână
În clipele de jar
Nu voi putea vreodată
Să gust din al Tău har,

Voi pierde chiar şi drumul
Spre Veşnica Cetate,
Când ape ne-nblânzite
Mă trag mereu spre moarte…

Când totul mi-e ‘mpotrivă,
Când toți mă părăsesc,
Să nu mă laşi Isuse
Ca să mă prăbuşesc.

Să mă tragi după Tine
Oricât aş fi de greu
Şi-n orice vijelie
Când voi cădea mereu,

Să Îți întinzi Tu mâna,
Să mă ridici de jos,
Mă ia pe al Tău umăr
Iubitul meu Hristos!

Oricât de grea povară
Aş fi eu pentru Tine,
Nu vreau nicicând Stăpâne
Să Te desparți de mine!

Să nu mă laşi vreodată
Să cad pe mâini haine,
Căci îmi doresc Isuse
Să cad mereu la Tine!

Căci Tu cunoşti durerea,
Povara mea cea grea
Şi strigi „Destul!” când parcă
Eu nu mai pot răbda.

Dar omul plin de ură
Se-avântă furtunos,
Să nimicească totul,
Să piardă nemilos,

Mereu să mă lovească
Până când cad răpus,
Căci nu cunoaşte mila,
Nici dragostea de sus.

De-aceea vin la cruce
Din nou să Te-ntâlnesc,
Să-mi plec cu dor genunchii,
Să-Ți spun cât Te iubesc!

Şi vreau ca-n orice clipă
Ție să mă supun,
Să-Ți faci a Ta lucrare,
Să văd cât eşti de bun!

Mă ține Tu aproape
De Tine, Domnul meu
Să nu m-abat din cale
Chiar când îmi este greu.

Şi lasă Apa Vie,
Puterea, Duhul Sfânt
Peste a mea ființă
Cât mai sunt pe pământ,

Să mă călăuzească
În orice zi deplin
Spre Țara cea cerească
Până în veci! Amin!

Valentin Ilisoi

Te aștept, Isuse!

Ce-i viața mea pe acest pământ?
E doar un abur dus de vânt,
E doar o șoaptă, un cuvânt,
Un zâmbet de copil, un cânt,

Un cânt de pasăre în zori,
Scăldat în raze aurii,
Ce se revarsă peste flori,
Cu gingașe și vii culori,
Ce Te așteaptă, ca să vii.

Să vii Isuse să mă iei,
Cu Tine-n cer, în paradis
La Tine-n țara Ta de vis.
Unde-s pășuni cu mii de miei
Și stoluri mari de porumbei.

Unde e pace, e odihnă,
Nimic și nimeni nu te-apasă,
Și orice suflet are tihnă
Și este-n siguranță acasă.

Te aștept Isuse ca să vii.
Ajută-mă să-Ți fiu supus,
Prin mari furtuni și vijelii,
Să trec prin greu, cu bucurii,
Să fiu cu Tine-n ceruri, sus.

Dar fără El, fără Isus
Am fost un arbore distrus,
De vânt, de secetă, de ploi,
O rugă fără de răspuns,
O mare plină de nevoi.

Ce-i fără de Isus un om,
E fără flori și rod un pom,
Ce-așteaptă de a fi tăiat,
Și-n focul veșnic aruncat.

Dar e ceva, tu poți schimba
Chiar astăzi trista soarta ta!
Alege azi, să fii iertat!
Alege azi, și fii salvat!
Amin.

Te chem în gând…

Te chem în gând căci nu mai am cuvinte
Să strig spre ceruri dorul ce mă doare…
Te chem în gând: Coboară-Te Isuse
Şi lasă peste mine alinare!

Mi-e inima bolnavă de iubire
Şi sufletul îmi plânge şi mi-e dor
Să îmi vorbeşti din nou…să-Ţi simt iubirea
Cu pacea Ta Isus să mă-nfăşor…

Atâta timp pierdut…atâtea clipe
În care nu Ţi-am spus că Te iubesc
Îmi par acum povară şi risipă
Căci numai lângă Tine eu trăiesc!

M-aplec din nou cu-adâncă reverenţă
Şi mă hrănesc din Slovele prea sfinte…
Mi-e inima o strună de vioară…
Te cheamă ea căci nu mai am cuvinte!

Maria Luca

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,
Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ți mare,
Iei nopții înapoi culorile ascunse
Și mă încânți cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,
De parc-aș fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Și sub călcâi strivești orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,
Mă înveșmânți cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne și te aștept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,
Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ține
Urgia valurilor infernale.

Când asfințitul mărginește zarea,
Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruiești iertarea
Din palma-Ți fumegând în răni de cuie.

Ești Minunat Isuse, ești desăvârșit,
În Tine Cerul mă primește-Acasă,
Tu ești desfătarea fără de sfârșit,
M-aștepți la dreapta Ta, să-Ți fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea
Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit așa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăție.

Ana Haz