Am fost gata Isuse

Am fost gata, Isuse, să mergem cu Tine

Prin văi de-ntuneric spre Ceru-nsorit;

Dar nu ne lăsa azi pe alte coline

Să fim fără Tine un stol rătăcit.

Am fost gata, Isuse, pe mări în furtună,

În valuri de spaimă, cu Tine să stăm;

Dar nu ne lăsa azi în vreme mai bună,

De Tine, Lumină, să ne depărtăm.

Am fost gata, Isuse, pe culmi de iubire,

Şi noi în piroane să stăm răstigniţi;

Dar nu ne lăsa într-a lumii vrăjire,

Să-ajungem de chipul de aur orbiţi.

Am fost gata, Isuse,-n cuptoare aprinse,

Să stăm lângă Tine uniţi prin Cuvânt;

Dar nu ne lăsa azi la mesele-ntinse

Să nu ştim de Tine şi-al Tău legământ.

Am fost gata, Isuse, în vremi de prigoană

O jertfă, oricare, oricând, s-o plătim;

Dar nu ne lăsa în a banilor goană,

Să pierdem cununa şi premiul sublim!

Valentin Popovici

Isuse, Te urmez…

N-am rămas în urmă
Te-am urmat mereu
Sunt parte din turmă
Pe-ngustul traseu.

Pas la pas cu Tine
E-un dor împlinit
Brațul Tău mă ține
Să nu fiu trântit.

Cu Tine pe cale
Plăceri sunt-cerești
Ți-aduc osanale
Căci mult mă iubești.

Nu rămân în spate,
Nu mă-ndepărtez
Spre eternitate
Isus, Te urmez.

Lângă Tine stând
Pot răbda dureri
Glasul Tău plăpând
Îmi dă adieri.

Vreau atașament
Și vreau colț de Rai
Îmi dai tratament,
Mă legi de-Adonai.

Fără țel eram
Când m-ai căutat
Nu Te cunoșteam
Eram devastat…

Dar al Tău Cuvânt
Total m-a atras
Prin potrivnic vânt
Cu Tine-am rămas.

Mi-ești scut și-adăpost,
Mă orientezi
Și mi-ai dat un rost
Și-n mine lucrezi.

Nu rămân în urmă
Te urmez mereu
Sunt parte din Turmă
Pe-ngustul traseu.

George Cornici

Şi nu ştim dacă vom trăi

Trăim vremuri grele, Isuse,
pedeapsa acum suportăm
că am uitat a trăi cele spuse,
din toate-ale Tale să-Ţi dăm! …

Trăim vremuri grele, o, Doamne,
de Tine demult hotărâte;
şi-atuncea ştiut-ai, şi-acuma Tu ştii
tot ce vom face, tot ce vom fi! …

Prin ochii Tăi se plimbă toate;
şi duhul greu de înşelare
tot pe la Tine a trecut
să cear-avânt şi aprobare.
(Şi a făcut prăpăd în lume,
încât chiar şi din cei aleşi
au căzut în înşelare;
şi au căzut… dar ei, spre ridicare,
căci partea lor nu vrei s-o laşi! … )

Dar, Doamne, Îngerul ce se ridică
şi-a scos sabia din teacă
şi loveşte moarte, frică,
pe Pământul deja încercat,
care-i-n sânge, de vremi blestemat! ? …

Din care colţ s-a ridicat, Părinte,
glasul ce l-ai ascultat?
Cu ce grele-adânci cuvinte,
pedapsa spre noi-a-vântat? ! …

E greu… şi nu ştim dacă vom trăi…
Şi nici iertare nu strigăm,
căci vina este-a noastră… ne văităm…
Se stinge şi glasul, se-opreşte-a grăi,
fugi-vom în munţi, spre-a ne-adăposti! …

Doamne, tăcere se cuvine
grăiască a mea gură…
dar îndrăznesc umil a cere,
vorbind spre cer de-aici, din zgură! …

Dac-un glas adus-a pieirea,
scoate, Tu, un altul… s-aducă salvarea! …

Mai scoate un preot, ca-n vremea lui Ilie,
şi ruga lui la toţi, salvare să ne fie!
Mai scoate un Aaron, hotar ca să se puie,
s-oprească şi urgia şi greaua Ta mânie!
Mai lasă mila Ta, salvare să ne fie! …

Doamne, plângea-n dureri şi Ezechia,
plângea şi David, se rugau;
şi nici atunci, Stăpâne-al Vieţii,
nu morţii Numele Ţi-L lăudau! …

Vom cere viaţa – de la Domnul Vieţii,
mântuire, de la Domnul Dimineţii… –
Cerem ispăşire cu Sângele vărsat,
cerem iar iertare, salvare din păcat! …

Da, Doamne, plângem… dar nu de frica morţii,
ci c-am trăit atât făr’ să-Ţi slujim ca sfinţii…
Şi dacă, totuşi, pentru noi ai hotărât plecarea,
ne iartă şi sfinţeşte… şi fie voia Ta! …

Şi-un ultim gând, dorinţă mai rămâne,
tăcut, la fel ca David, mă plec în rugăciune…
Ai milă, Doamne, nu lăsa
pe mâna unor oameni
să cadă soarta mea! …

Pascariu Cristina Mădălina

Aștept Isuse

Aștept cu bucurie să mă-ntîlnesc cu Tine
Pe norul Tău și să Te văd în slavă,
Așa cum ucenicii Te văzură
Pe Muntele cel Sfânt, când te-ai schimbat la față.

Va fi frumos, cum mintea omenească
Nu poate să cuprindă, nici pricepe,
Vei străluci mai alb decât lumina,
În gloria cerescă ce întrece

Tot ce-nchipuirea și gândirea
A adunat prin veacuri de restriște,
Aștept cu-ncredere, sunt plin de pace,
Orice ar veni, ori cât de greu să fie,

Sunt ancorat cu ancora credinței
De Stânca  veacurilor, ce rezistă.

Ştefan Culda 

Isuse, mergi cu mine

Isuse, mergi cu mine pe-oriunde mă trimiţi,
atunci şi eu, oriunde, mă duc cu voie bună
şi tot de-acelaşi Lazăr vom fi-amândoi primiţi,
şi tot de-acelaşi Iuda vânduţi vom fi-mpreună!

Ce fericit, Isuse, voi sta de veghe când
Tu, obosit, în luntre, vei adormi vreodată,
nu m-ar clinti nici vântul, nici marea spumegând,
căci luntrea cea cu Tine e-n veci nescufundată.

Frumoasa mea comoară e-aceea din ascuns
ce-am strâns-o-n pâinea dată la mai flămânzi ca mine,
ocările nedrepte plătite-ar fi-ndeajuns
prin sfânta fericire că sufăr lângă Tine.

Isus, mergi mai cu mine atunci când merg lovit
şi stai mai lângă mine când stau pe rug de pară,
să nu port altă vină decât că Te-am iubit,
nici altă apăsare, decât a Ta povară!

Cu Tine-mi trece iarna mai iute ca o zi
şi-mi zboară ca un sunet toţi anii de furtună,
şi vine Veşnicia în care vom prânzi
sub steaguri şi sub raze, cu îngerii-mpreună.

Traian Dorz

Pe pieptul Tău

Pe pieptul Tău Isuse
Îmi plec ființa mea,
Să simt a Ta căldură,
Să simt dragostea Ta,

Când vânturi reci în noapte
Lovesc fără-ncetare,
Să îmi stingă credința
Că merg pe-a Ta cărare.

Când valurile, Doamne
Se-nalță ca un munte,
Cum voi putea răzbate
De nu eşti Tu în frunte?

De nu mă ții de mână
În clipele de jar
Nu voi putea vreodată
Să gust din al Tău har,

Voi pierde chiar şi drumul
Spre Veşnica Cetate,
Când ape ne-nblânzite
Mă trag mereu spre moarte…

Când totul mi-e ‘mpotrivă,
Când toți mă părăsesc,
Să nu mă laşi Isuse
Ca să mă prăbuşesc.

Să mă tragi după Tine
Oricât aş fi de greu
Şi-n orice vijelie
Când voi cădea mereu,

Să Îți întinzi Tu mâna,
Să mă ridici de jos,
Mă ia pe al Tău umăr
Iubitul meu Hristos!

Oricât de grea povară
Aş fi eu pentru Tine,
Nu vreau nicicând Stăpâne
Să Te desparți de mine!

Să nu mă laşi vreodată
Să cad pe mâini haine,
Căci îmi doresc Isuse
Să cad mereu la Tine!

Căci Tu cunoşti durerea,
Povara mea cea grea
Şi strigi „Destul!” când parcă
Eu nu mai pot răbda.

Dar omul plin de ură
Se-avântă furtunos,
Să nimicească totul,
Să piardă nemilos,

Mereu să mă lovească
Până când cad răpus,
Căci nu cunoaşte mila,
Nici dragostea de sus.

De-aceea vin la cruce
Din nou să Te-ntâlnesc,
Să-mi plec cu dor genunchii,
Să-Ți spun cât Te iubesc!

Şi vreau ca-n orice clipă
Ție să mă supun,
Să-Ți faci a Ta lucrare,
Să văd cât eşti de bun!

Mă ține Tu aproape
De Tine, Domnul meu
Să nu m-abat din cale
Chiar când îmi este greu.

Şi lasă Apa Vie,
Puterea, Duhul Sfânt
Peste a mea ființă
Cât mai sunt pe pământ,

Să mă călăuzească
În orice zi deplin
Spre Țara cea cerească
Până în veci! Amin!

Valentin Ilisoi

Te aștept, Isuse!

Ce-i viața mea pe acest pământ?
E doar un abur dus de vânt,
E doar o șoaptă, un cuvânt,
Un zâmbet de copil, un cânt,

Un cânt de pasăre în zori,
Scăldat în raze aurii,
Ce se revarsă peste flori,
Cu gingașe și vii culori,
Ce Te așteaptă, ca să vii.

Să vii Isuse să mă iei,
Cu Tine-n cer, în paradis
La Tine-n țara Ta de vis.
Unde-s pășuni cu mii de miei
Și stoluri mari de porumbei.

Unde e pace, e odihnă,
Nimic și nimeni nu te-apasă,
Și orice suflet are tihnă
Și este-n siguranță acasă.

Te aștept Isuse ca să vii.
Ajută-mă să-Ți fiu supus,
Prin mari furtuni și vijelii,
Să trec prin greu, cu bucurii,
Să fiu cu Tine-n ceruri, sus.

Dar fără El, fără Isus
Am fost un arbore distrus,
De vânt, de secetă, de ploi,
O rugă fără de răspuns,
O mare plină de nevoi.

Ce-i fără de Isus un om,
E fără flori și rod un pom,
Ce-așteaptă de a fi tăiat,
Și-n focul veșnic aruncat.

Dar e ceva, tu poți schimba
Chiar astăzi trista soarta ta!
Alege azi, să fii iertat!
Alege azi, și fii salvat!
Amin.

Te chem în gând…

Te chem în gând căci nu mai am cuvinte
Să strig spre ceruri dorul ce mă doare…
Te chem în gând: Coboară-Te Isuse
Şi lasă peste mine alinare!

Mi-e inima bolnavă de iubire
Şi sufletul îmi plânge şi mi-e dor
Să îmi vorbeşti din nou…să-Ţi simt iubirea
Cu pacea Ta Isus să mă-nfăşor…

Atâta timp pierdut…atâtea clipe
În care nu Ţi-am spus că Te iubesc
Îmi par acum povară şi risipă
Căci numai lângă Tine eu trăiesc!

M-aplec din nou cu-adâncă reverenţă
Şi mă hrănesc din Slovele prea sfinte…
Mi-e inima o strună de vioară…
Te cheamă ea căci nu mai am cuvinte!

Maria Luca

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse

Îmi umpli cupa zorilor, Isuse,
Cu Raiul Tău, cu bunătatea-Ți mare,
Iei nopții înapoi culorile ascunse
Și mă încânți cu fiecare floare.

Pe rouă-n zori mă întâlnesc cu Tine,
De parc-aș fi o Evă ne-amăgită,
Căci mi-ai luat poverile străine
Și sub călcâi strivești orice ispită.

În limbi de foc mi-ai limpezit gândirea,
Mă înveșmânți cu flăcări de Rusalii,
Tu mi-ai încununat cu psalmi vorbirea,
Te laud Doamne și te aștept să vii.

E-atât de bine Doamne lângă Tine,
Sub curcubeul îndurării Tale,
Cuvântul Tău e stavila ce ține
Urgia valurilor infernale.

Când asfințitul mărginește zarea,
Cu purpura trăirii, arămie,
Isuse drag, Tu-mi dăruiești iertarea
Din palma-Ți fumegând în răni de cuie.

Ești Minunat Isuse, ești desăvârșit,
În Tine Cerul mă primește-Acasă,
Tu ești desfătarea fără de sfârșit,
M-aștepți la dreapta Ta, să-Ți fiu Mireasă.

Din potirul infinitului voi bea
Eterna fericire, Apa Vie,
Căci Tu Isuse mi-ai rânduit așa,
Dragostea Ta mi-e sfânta-Mpărăție.

Ana Haz