Tatal nostru

Al nostru Tata care esti in ceruri,
Sfinteasca-se Numele Tau in veci;
Si vie sfanta-mparatia Ta;
Si voia-Ti din inaltele eteruri,
Sa netezeasca asprele poteci
De pe pamant, si din inima mea.

A noastra paine ni-e de trebuinta,
Ne-o daruieste azi prin mila Ta
Ca astfel inaintea-Ti sa traim;
Ne iarta, te rugam cu umilinta,
Asa precum si noi vrem a ierta
Celor ce ne gresesc, si sa-i iubim.

Nu ne lasa sa fim dusi in ispita,
Ci da-ne izbavire de cel rau,
Caci toate Tie doar Ti se cuvin;
A Ta-i puterea cea nemarginita,
Si slava inconjoara tronul Tau,
A Ta e-mparatia-n veci. Amin!

Inspirata din Matei 6:9-13.

Anca Winter 

Cu Isus

Când nu e Isus, ți-e groază de mâine,
Ți-e frică de azi, de tine, de toți,
Te temi că rămâi în criză de pâine,
Te temi să trăiești, te temi că nu poți.

Când nu e Isus, ți-e viața amară,
Încerci să trăiești, te-ntrebi “pentru ce?”,
Renunți la orice adiere ușoară
De vânt, de-ndoială, de șoapte, de-orice.

Când nu e Isus, ți-e frică de moarte,
Ți-e frică de boală, de orice dureri,
Te simți părăsit, alungat și departe
Și viața ți-o-nedrepți spre-un trist nicăieri.

Când nu e Isus, e tare ispita,
Te lupți s-o învingi, te chinuie rău,
Eșecuri, decepții, cu nemiluita,
Aruncă-ntuneric pe sufletul tău.

Când nu e Isus, n-ai inimă mare,
Cu greu mai iubești, nu poți dărui,
Nu poți să te-apleci spre a-ți cere iertare,
Te-nvinge egoul în oricare zi.

Când nu e Isus, tu n-ai biruință,
În lupta cu tine, în scopul de-a fi,
Nu vezi frumusețea și-acea umilință
Ce-aduce izvorul de mari bucurii.

Când ești cu Isus, ți-e sufletul vesel,
În zbor peste toate vei trece cântând,
Cu chipul de slavă, știind: te-a ales El
Să fii pentru lume un far luminând.

Tu știi că pe cale nicicând nu ești singur,
Îl simți pretutindeni, îl lauzi mereu,
Pășești cu credință, pășești tot mai sigur,
Purtat cu iubire de-un sfânt Dumnezeu.

Singeorzan Dorin

Ridica-i cu duhul blandetii

14 noiembrie

Text: Galateni 6:1-5

Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo
greseala,… sa-l ridicati cu duhul bltndetii.

Crestinii trebuie sa urmareasca binele spiritual unul altuia.
Uneori aceasta inseamna a arata un pacat sau o greseala in
viata credinciosului de langa tine. Si acest lucru nu este usor.
Corectarea in mod adecvat a unui frate sau a unei surori in Cristos
trebuie s-o faci cu blandete si dragoste.

In casa in care am copilarit era o perie ce atarna agatata intr-un
cui in holul de Ia intrare, perie folosita pentru indepartarea pra-
fului si a murdariei de pe haine. Dar avea si o alta intrebuintare.
Era folosita pentru a fi pedepsit cu ea atunci cand faceam rele.
Pentru a va indica modul in care parintii o foloseau, trebuie sa
mentionez ca pe spatele acelei perii era scris cuvantul
„DRAGOSTE”. Acest cuvant trebuia sa le aminteasca parintilor ca
orice pedeapsa pe care mi-o administrau trebuia data cu o anumita
retinere.

La fel, atunci cand corectam un frate credincios, trebuie sa fim
stapaniti de o atitudine de blandete, caracteristica dragostei (1
Corinteni 13:4). Acest lucru I-a avut Pavel in minte atunci cand a
spus: „Fratilor, chiar daca un om ar cadea deodata in vreo greseala,
voi care sunteti duhovnicesti, sa-1 ridicati cu duhul blandetii. Si ia
seama la tine insuti, ca sa nu fii ispitit si tu”. Este usor sa spui: „Am
sa-ti spun cinstit cum este si fa tu ce vrei dupa aceea”. Sa nu uitam,
Pavel ne-a sfatuit „sa spunem adevarul in dragoste” (Efeseni 4:15).

Da, uneori trebuie sa aratam slabiciunile fratilor nostri in cre-
dinta. Dar sa fim siguri ca ii ridicam intotdeauna cu Duhul Blan-
detii.- P.R.V.

Imbraca-ma cu Duhul Tau, Isus 

Sa fiu bland, puternic, intelept –

Ca sa-i vad pe cei ce sunt gresiti

Cu un ochi intelegator si drept.” – White

Dragostea este gata sa ajute oamenii
chiar si atunci cand ii raneste.

Painea zilnica

„Locul acesta este ocupat”

Text: Evrei 11:23-29

Prin credinţă Moise… n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon.” Evrei 11:24

La sfarşitul secolului al optulea, trăia în nordul Angliei un profesor de istorie şi teolog creştin, foarte devotat, cunoscut sub numele de Venerabilul Bede. Într-o zi s-au apropiat de el nişte călugări care se luptau cu ispitele şi care veniseră să caute soluţii. Bede le-a spus: „Ştiu despre ce vorbiţi. Cand ispita îmi bate la uşa inimii, răspund întotdeauna: „Locul acesta este ocupat” şi cu aceasta ea pleacă”.
Cu secole înainte, cand Moise a auzit bătaia ispitelor la uşa inimii sale, nu le-a lăsat acestora nici un loc pentru a se cuibări. Scriitorul Epistolei către evrei ne revelează cele ce s-au petrecut în inima lui Moise. In primul rand „n-a vrut să fie numit fiul fiicei lui faraon”.


Aceasta a fost credinţa care l-a determinat să spună „Nu” lumii şi întregii glorii a Egiptului. În al doilea rînd, el „a vrut mai bine să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu”. Aceasta înseamnă un „Da” accentuat realităţilor spirituale eterne, în schimbul plăcerilor trecătoare ale păcatului. Şi în final, „el socotea ocara lui Cristos ca o mai mare bogăţie decat comorile Egiptului”. Acesta era calculul clar al credinţei că adevărul şi neprihănirea vor aduce răsplătiri veşnice.
Problemele sunt aceleaşi şi pentru noi astăzi. Trebuie să ne cultivăm dragostea pentru Cristos, pentru poporul Lui, pentru neprihănire, astfel că plăcerile păcatului vor fi repede respinse în favoarea bucuriei eterne şi a păcii divine. Fie ca inimile noastre să fie umplute cu Cristos. Apoi, cînd ispita va bate la uşa noastră, să spunem imediat: „Locul acesta este ocupat”.       – D.J.D.

Să nu te temi luptand cu Domnul,
Mergi plin de-avant şi curajos;
Că nu-i putere să-l înfrangă
Pe cel ce luptă cu Cristos.”  – Traian Dorz.

Cand bate la usă cel rău, lasă-L pe Isus sa răspundă

Painea zilnica

Fugi!

Text: 2 Timotei 2:14-26

Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea… „2 Timotei 2:22

Fiecare om este confruntat cu ispitele, dar nu fiecare le manuieşte în acelaşi fel. Unii nici măcar nu încearcă să se opună. Alţii flirtează cu păcatul, crezand că se pot opri înainte de-a se cufunda prea adanc. Dar Biblia ne spune „să nu purtăm grijă de firea pâmantească” (Romani 13:14), iar în textul de azi ni se spune: „Fugi de poftele tinereţii”. Următorul exemplu ilustrează două moduri de-a trata cu ispitele. Unul duce la înfrangere, altul la victorie.
Un copil, pe nume Bobby, a întrebat-o pe mama sa dacă poate să meargă să joace mingea cu prietenii săi. Mama a consimţit, dar fiindcă ştia că băieţii vor trece pe langă locul lor favorit de scaldă, i-a spus ca el să nu meargă la scăldat. Totuşi cand Bobby a plecat de acasă, a luat costumul de baie cu el – pentru orice eventualitate! Cred că ştiţi ce-a făcut cand şi-a văzut prietenii bucurandu-se în apele răcoroase ale lacului. Bobby făcuse o invitaţie ispitei atunci cînd şi-a luat costumul de baie cu el.


Ce atitudine diferită a avut tanărul care a spus: „Cand trec prin grădina cu pepeni, nu pot să mâ abţin să nu salivez, dar pot fugi!” Acţiunea sa exemplifică cele scrise de Pavel lui Timotei în citatul de azi.
Potrivit cu 1 Corinteni 10:13, Dumnezeu este credincios si nu va permite ispitei să fie peste puterile noastre şi odată cu ispita va asigura şi o cale de ieşire din ea, ca s-o putem răbda. Cand ispita vine, Dumnezeu îşi va face partea Sa – El ne va asigura „mijlocul să ieşim din ea.” Dar nouă ne revine sarcina să fugim!      – R.W.D.

Fii înţelept şi fugi de ispită;
Nebunii se-ntrec cu ea-n tărie,
Iar cei ce se prind cu rău-n joacă
Curand vor şti că nu-i jucărie.  ”   – D.J.D.

Fiecare ispită este o ocazie să fugim la Dumnezeu

Painea zilnica

Există consecinţă

Referințe
Există consecinţă pentru orice păcat
Există suferinţă când rău ai procedat
Deci las’acum cârtirea
Şi suferă-n tăcere
Că-ntreaga ta durere
Păcatul tău o cere.

Şi-acum, când în mocirla
Păcatului ai stat,
Când şoapta celui rău
În tain’ai ascultat
Strigă-L degrab’ pe Tatăl
Căci iată: te-a iertat!

Şi când din nou ispita
Îţi va şopti-n ureche
Tu să-ţi aduci aminte
De vechile regrete
…Există suferinţă când rău ai procedat
…Există consecinţă pentru orice păcat.

La ce e bună ispita?

“Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.”

1 Corinteni 10:13

Cuvântul ispită a ajuns să însemne astăzi ceva rău şi avem tendinţa să-l folosim greşit. Ispita în sine nu este păcat, ea este un lucru cu care trebuie să ne confruntăm dacă suntem oameni. A nu fi ispitit ar însemna a fi vrednic de dispreţuit. Însă mulţi dintre noi suferim din cauza unor ispite cu care n-ar trebui să avem nimic de-a face; suferim pur şi simplu din cauză că nu L-am lăsat pe Dumnezeu să ne ridice pe un plan superior, unde am avea de întâmpinat ispite de un alt gen.

Înclinaţia interioară a omului, adică ceea ce alcătuieşte personalitatea sa, determină felul ispitelor din afară. Ispita se potriveşte cu natura celui ispitit şi arată posibilităţile acestei naturi. In fiecare om se află cadrul propice propriei sale ispite; ispita vine pe linia înclinaţiei lui dominante.Ispita vine la mine sugerându-mi o scurtătură posibilă spre atingerea înălţimii la care vreau să ajung – nu spre ceea ce înţeleg că este rău, ci spre ceea ce consider că este bun. Ispita este ceva ce mă zăpăceşte complet pentru un timp, încât nu mai ştiu dacă un lucru este bun sau rău. Ispita în faţa căreia cedez este o poftă zeificată şi, în acelaşi timp, este o dovadă că doar frica m-a împiedicat până atunci să păcătuiesc.

Ispita nu este un lucru de care putem scăpa; ea este esenţială pentru o viaţă umană completă. Fereşte-te să crezi că eşti ispitit mai mult decât oricine altcineva; lucrurile prin care treci sunt moştenirea comună a rasei umane, nu ceva prin care nimeni n-a mai trecut până acum. Dumnezeu nu ne scapă din ispite, ci ne întăreşte când ne aflăm în mijlocul lor (Evrei 2:18).

Oswald CHAMBERS

La ce e bună ispita?

“Nu v-a ajuns nicio ispită care să nu fi fost potrivită cu puterea omenească.”

1 Corinteni 10:13

Cuvântul ispită a ajuns să însemne astăzi ceva rău şi avem tendinţa să-l folosim greşit. Ispita în sine nu este păcat, ea este un lucru cu care trebuie să ne confruntăm dacă suntem oameni. A nu fi ispitit ar însemna a fi vrednic de dispreţuit. Însă mulţi dintre noi suferim din cauza unor ispite cu care n-ar trebui să avem nimic de-a face; suferim pur şi simplu din cauză că nu L-am lăsat pe Dumnezeu să ne ridice pe un plan superior, unde am avea de întâmpinat ispite de un alt gen.

Înclinaţia interioară a omului, adică ceea ce alcătuieşte personalitatea sa, determină felul ispitelor din afară. Ispita se potriveşte cu natura celui ispitit şi arată posibilităţile acestei naturi. In fiecare om se află cadrul propice propriei sale ispite; ispita vine pe linia înclinaţiei lui dominante.Ispita vine la mine sugerându-mi o scurtătură posibilă spre atingerea înălţimii la care vreau să ajung – nu spre ceea ce înţeleg că este rău, ci spre ceea ce consider că este bun. Ispita este ceva ce mă zăpăceşte complet pentru un timp, încât nu mai ştiu dacă un lucru este bun sau rău. Ispita în faţa căreia cedez este o poftă zeificată şi, în acelaşi timp, este o dovadă că doar frica m-a împiedicat până atunci să păcătuiesc.

Ispita nu este un lucru de care putem scăpa; ea este esenţială pentru o viaţă umană completă. Fereşte-te să crezi că eşti ispitit mai mult decât oricine altcineva; lucrurile prin care treci sunt moştenirea comună a rasei umane, nu ceva prin care nimeni n-a mai trecut până acum. Dumnezeu nu ne scapă din ispite, ci ne întăreşte când ne aflăm în mijlocul lor (Evrei 2:18).

Oswald CHAMBERS

Eram copil în zorii vieții

Eram copil în zorii vieții
cu ochi de vis cînd am gustat
cu buze arse de dorință
otrava primului păcat.

Din dulcea lui otravă care
eu am băut-o însetat,
mi s-a lăsat adînc pe suflet
povara primului păcat.

Sub apăsarea uriașă
de-atunci simțit-am ne-ncetat
cum arde inima și-o neacă
durerea primului păcat.

Cînd mi-am privit trecutu-n tina
păcatului adînc pătat,
mi-a năvălit amară-n suflet
mustrarea primului păcat.

Așa s-a zămislit în mine
din jalea primului oftat
cu prima lacrimă-a mustrării
căința primului păcat.

Eram copil, copil Isuse
atît de fraged și curat
cînd m-a făcut să gust ispita
minciuna primului păcat.

Iar azi de-atunci, de-atîta vreme,
plătesc cu plîns nemîngîiat
cu remușcări și suferință
căderea primului păcat.

Isuse, Jertfa Crucii Tale
și Prețul Sîngelui vărsat,
ah, cred că pot să-mi dea deplină
iertarea primului păcat.

Traian Dorz 

Ce faci?

Ce faci când vine încercarea?
Când totul e gol și s-aude doar marea?
Când norii negri s-au adunat,
Gata să fie ploaie pe pământ uscat.

Ce faci când în față ispita vine?
Șarpele cel vechi printre ruine,
Ce faci când totul e-ntunecat?
Și de Dumnezeu nu te simți ascultat.

Ce faci când ești rănit?
Cu săgeți aprinse de multe ori lovit.
Când ești trântit, dar nu învins …
Atâta timp cât altarul e aprins.

Ce faci?

Am să-ți spun acum,
Nu e cel mai simplu drum,
Trebuie să-L cauți pe El,
Să te încrezi în Dumnezeu.

Când vine încercarea,
Când se aude doar marea,
Când norii negri s-au adunat,
Și de șarpele cel vechi ești înfruntat.

Chiar și când de Isus nu te simți ascultat,
Și în inimă multe răni ai purtat,
Vorbește cu al tău Creator,
Și El îți va da aripi ca să zbori.

Militaru Bogdan