22 Ianuarie

„Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu?” Iov 1:9

Aceasta a fost vicleana întrebare a Satanei la adresa lui Iov, bătrânul înţelept din vechime. Din nefericire, astăzi sunt mulţi oameni cărora li se potriveşte această întrebare, fiindcă ei îl iubesc pe Dumnezeu atunci când El le oferă prosperitatea. Dar dacă le merge rău, renunţă la tot ce înseamnă credinţă şi nădejde. Dacă observă că le merge bine din momentul presupusei lor convertiri, II iubesc pe Dumnezeu în felul lor nedemn; dar, dacă înfruntă greutăţi, se răzvrătesc împotriva Domnului. Dragostea lor este dragostea pentru masă, nu pentru gazdă; pentru pahar, nu pentru Stăpânul casei.

Un adevărat creştin aşteaptă să fie răsplătit în viaţa viitoare pentru greutăţile pe care le îndură aici. Făgăduinţa vechiului legământ este împotrivirea. Să ne amintim cuvintele lui Christos „pe orice mlădiţă care este în Mine şi nu aduce roadă, El o taie; şi pe orice mlădiţă care aduce roadă. . ” (Ioan 15:2). Ce se întâmplă cu o mlădiţă care aduce roadă? „0 curăţeşte, ca să aducă şi mai multă roadă”. Dacă aduci roadă, va trebui să înfrunţi greutăţi. „Vai”, vei spune, „dar e o perspectivă teribilă!” Dar greutăţile acestea au asemenea rezultate încât creştinul care suferă trebuie să se bucure în necazuri fiindcă, cu cât sunt mai multe necazurile, cu atât este mai mare mângâierea sa în Christos Isus.

Fii sigur că, dacă eşti copilul lui Dumnezeu, nu vei rămâne străin de nefericire. Mai devreme sau mai târziu fiecare lingou de aur trebuie să treacă prin foc. Nu te înspăimânta, ci bucură-te că te aşteaptă vremea roadelor, fiindcă prin intermediul ei vei uita de pământ şi te vei pregăti pentru cer. Vei fi eliberat de constrângerea prezentului şi făcut să doreşti lucrurile veşnice care ţi se vor dezvălui în curând. Când vei simţi că îi poţi sluji bucuros lui Dumnezeu fără să aştepţi nici un beneficiu în viaţa aceasta, te vei bucura de răsplata neasemuită a viitorului.

C.H. Spurgeon

Ce trebuie sa stiu (Ciclu Iov 6 )

Vladimir Pustan

21 Aprilie

Iov 19:25-27
„Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ. Chiar dacă mi se va nimici pielea şi chiar dacă nu voi mai avea carne, voi vedea totuşi pe Dumnezeu. Îl voi vedea şi-mi va fi binevoitor; ochii mei Îl vor vedea, şi nu ai altuia. Sufletul meu tânjeşte de dorul acesta înăuntrul meu.„

Esenţa mângâierii lui Iov rezidă în neînsemnatul cuvânt „meu” — „Răscumpărătorul meu” — şi în faptul că Răscumpărătorul trăieşte. O, să te prinzi de Christos cel viu! Trebuie să-I aparţinem Lui înainte de a ne bucura în El. Cu ce mă ajută aurul din mină? Aurul din pungă este cel care îmi Satisface nevoile; cu el îmi cumpăr pâinea. La ce mi-ar folosi un Răscumpărător care m-a răscumpărat sau un Răzbunător care nu luptă pentru mine?

Nu vă mulţumiţi până când nu puteţi spune prin credinţă: „da, eu sunt al viului Dumnezeu, şi El este al meu”. S-ar putea să-L ţii cu mâini slăbite. Crezi că este o îngâmfare să spui „El este Răscumpărătorul meu”, dar aminteşte-ţi: dacă ai credinţă cât un grăunte de muştar, credinţa ta te îndreptăţeşte să spui asta. Dar mai există un cuvânt care arată puterea încrederii lui Iov – „ştiu”. Să spui „sper”sau „cred”este ușor, şi sunt mii de creştini care se limitează la atât. Dar, ca să ajungi la esenţa mângâierii, trebuie să spui „ştiu”. Dacă, dar şi poate sunt ucigaşi siguri ai păcii şi liniştii, îndoiala este distrugătoare în vremuri de necaz. Ca şi rugina, ea mănâncă sufletul! Dacă am vreo îndoială în privinţa lui Christos, înseamnă că băutura de moarte este amestecată cu oţet, dar dacă ştiu că Isus trăieşte pentru mine, întunericul se luminează.

Noaptea nu mai este noapte. Cu siguranţă că dacă Iov, cu atâta timp înainte de prima venire a lui Isus, putea spune „ştiu”, noi putem vorbi cu mai multă încredinţare, Dumnezeu ne interzice să ne îndoim. Să ne încredem în drepturile noastre, fiindcă altfel Vom clădi pe o speranţă neîntemeiată., Să nu ne mulţumim cu o temelie pe nisip, fiindcă de pe stâncă vedem mai bine. Un Răscumpărător viu, cu adevărat al meu, este o bucurie de negrăit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Lectia vulturului de apa

Text: Iov 39:19-30

„Oare prin priceperea ta îşi ia uliul zborul, şi îşi întinde aripile spre miazăzi? ” Iov 39:26

Într-o seară minunată de sfarşit de vară, eram cu prietenul meu Steve la pescuit, într-o mică barcă, pe Lacul Piatt, sperand ca vreo ştiucă săritoare sau un biban smucitor să tragă la momelile noastre. Un vultur de apă se rotea în tăcere deasupra capetelor noastre. L-am urmărit cu viu interes, dandu-ne seama vag că şi el făcea exact ceea ce făceam noi – pescuia. Plana deasupra apei şi deodată plonja cu putere în apă, spărgand oglinda apei cu ghiarele sale. Apoi se înălţa maiestuos, ţinand în ghiarele-i ascuţite un peşte mare.
Mai tarziu, cercetand puţin, am descoperit că aceşti vulturi de apă, aşa cum obişnuit sunt numiţi, sunt între 50 şi 60 de centimetri lungime şi au aripile pană la 2 metri. Trăiesc în apropierea apei, se reantorc la acelaşi cuib în an după an, îi alungă pe toţi intruşii, rezervandu-şi lacul sau aria oceanică numai pentru ei înşişi. Aripile lor lungi şi ascuţite le dau puterea să plonjeze în apă şi să-şi controleze plutirea prin aer. Ochii pătrunzători le dă posibilitatea să vadă la caţiva metri sub apă. Apoi ghearele sunt special proiectate să-i ajute să ţină ferm peştele pe care l-au apucat. Ce creatură minunată! Dumnezeu a făcut vulturul de apă perfect pentru mediul în care trăieşte.

Întrebarea lui Dumnezeu pe care a adresat-o lui Iov în textul de azi, a avut drept scop să-l facă pe acesta să vadă minunatul plan şi puterea pe care Dumnezeu le-a investit în creaturile Sale, şi să-i trezească uimirea şi veneraţia. Avem şi noi oare aceleaşi sentimente observand creaţiunea lui Dumnezeu?  – D.C.E.

„Cat de măreţ e Dumnezeu!
Văd marea cu talazuri grele,
Mă-nalţ pe munţii de bazalt
Şi-mi zboară gandul printre stele,
Tot mai înalt.” – C. Ioanid

Painea zilnica

Unul dintr-un milion

Text: Iov 29:1-17

„Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pămint,” Iov 2:3

In anul 1984, ziarele au descris condiţia cumplită a unui copil din capitala Mexicului. Băiatul de 4 ani era orfan şi suferise arsuri deosebit de grave în urma unei explozii de gaz care a curmat vieţile a peste 500 de persoane. Milioane de oameni au citit istoria suferinţei lui şi, probabil, au uitat repede de el. Dar o femeie din New York a fost adînc mişcată de fotografia acestui copil pe care o publicase ziarul. Nu-şi mai putea lua gîndul de la el. Interesul ei a condus-o la efortul de a-1 găsi, după care au urmat doi ani de cadouri, vizite, asistenţă medicală şi, în final, complicatul proces de adoptare. Apoi copilul a trebuit să facă faţă unui şir lung de operaţii estetice. Dar acum avea pe cineva care îl iubea atît de mult, cineva care se îngrijea de el pînâ la a se dărui cu totul pentru el. Aş putea spune că femeia aceasta este una dintr-un milion!

Istoria aceasta mi-a adus aminte de patriarhul Iov. Adesea ne gîndim la el ca la un om neprihănit, care a avut de suferit. Dar au fost mult mai multe în viaţa sa care L-au făcut pe Domnul să spună: „Nu e nimeni ca el pe pămîntl” Capitolele 29, 30 şi 31 amplifica portretul lui Iov. În aceste capitole citim despre modul cum şi-a dovedit dragostea pentru Dumnezeu prin ajutorul dat altora. El a fost „unul dintr-un milion” pentru orfani, văduve şi alţi oameni aflaţi sub opresiune.
Tată, vrem să-i ajutăm pe alţii. Te rugăm dă-ne o astfel de inimă care să bată pentru Tine, pentru ca, la fel ca Iov, să putem să ne evidenţiem şi noi ca exemple excepţionale ale iubirii Tale pentru alţii.- M.R.D. II

Sugestii de acţiune:
„Cere-I lui Dumnezeu să-ţi scoată în cale o persoană aflată în nevoi
şi să-ţi arate modul în care o poţi ajuta în numele lui Isus. Apoi
planifică~ţi săptămîna aceasta să faci ceva din dragoste pentru ea –
trimite-i o carte poştală de felicitare, sau cu urări de bine, dă-i un
telefon sau viziteaz-o, adu-i un cadou, sau oferă-te s-o ajuţi la ceva.„

„Dragostea adevărată înseamnă să-i ajuţi în numele lui lsus pe cei ce nu pot s-o răsplăteascâ.„

Painea zilnica,

Iov (fragment)

Și Domnul a vorbit lui Iov și i-a răspuns
”Cât de încredințat ești tu care vorbești?
Împotrivindu-te Celui ce-i nepătruns
Atotputernic Domn în Slăvile Cerești?

Tu, ce pe Dumnezeu să-L mustri ai ajuns
Mai ai ceva de zis? lucruri pe măsură?
Și Iov atunci a zis: ” Nu mai găsesc răspuns
O Doamne sunt prea mic, mâna-mi pun la gură.

Vorbit-am o dată și nu voi răspunde
De două ori încă, nimic n-oi mai zice
Atunci din vârtej de furtuni furibunde
Porni glasul Lui ca un fulger să pice.

”De ești un viteaz al tău mijloc ‘l-încinge
Ca tu să mă-nveți întrebări când ți-oi pune
Să-Mi spulberi dreptatea? Sau vrei a Mi-o stinge?
Dreptatea ta însăți dorind a-ți expune?

Ai brațul ca Domnul? puternic și tare?
Ai glasul de tunet răzbind prin mulțime?
Îmbracă-te-atunci strălucind în splendoare
Poți tu oare fi-mpodobit cu mărire?

Revarsă-ți atunci valul mâniei tale
Și doar c-o privire pe trufași doboară
Zdrobește-i pe loc și oprește-i pe cale
Ascunde-i pe toți și-n țărână-i coboară.

Atunci de pe Tronul Domnirii-n Lumină
Să-ți ies înainte găsi-voi o cale
Dorind să-ți privesc strălucirea deplină
Iar lauda mea s-o închin dreptei tale.

Iar Iov auzind ce rosti Savaotul
Spre Domnu-și îndreaptă răspunsul din vale:
”Prea bine știu Doamne de-acum, Tu poți totul!
Nimic nu stă contra gândirilor Tale.

Când Domnu-i vorbise-I simțise mânia
Ca focul ce mistuie codrii și lanuri
Zicând: “Cine-i cel ce-a avut nebunia
Dorind să-Mi întunece Sfintele planuri?

Și eu, da, vorbit-am dar făr-a-nțelege
De lucruri ce nimeni nu poate concepe
Minuni ce nu-s date la om să dezlege
Iar mintea mea Doamne nu poate pricepe.

Ascultă-mi o Doamne cuvintele mele
Privește la mine, la slaba-mi făptură
A mele-ntrebări le înalț printre slele
Doar Tu-mi dai lumină și învățătură.

Urechea-auzise lucrări minunate
Și-atîtea vorbiri despre Tine-au fost spuse
Da-n zilele mele prea greu încercate
Trecînd prin cuptor ochiul meu Te văzuse.

De-aceea o Doamne mi-e scârbă de mine
Deși aș dori să-mi deschizi a Ta ușă
Primește-mi căința, privește la mine
M-aplec în țărână, în praf și cenușă.

Și Iov a rămas credincios restul vieții
Căci Domnul cunoaște măsura-încercării
Loviți și-ncercați au ajuns toți profeții
Pe flori nu ajungi la cununa-alergării.

Atâtea exemple de oameni cucernici
Zvârliți unii-n groapă iar alții-n cuptoare
Ei nu s-au clintit ci rămas-au statornici
Iar Domnul i-a scos și din mijloc de mare.

Și azi neschimbații nori negrii se-arată
Și-adesea gustăm vrând-nevrând suferință
Că-i cancer, covid sau vreo boală ingrată
E greu încercată a noastră credință.

Dar Iov ne dezleagă secretul cel mare
Când suferi și chiar îți dorești clipa morții
Când nici nu mai speri să primești vindecare
Vezi Mâna Slăvită ce-ți numără sorții.

Căci viața de-aici e oricum trecătoare
Și după mormânt veșnicia urmează
Iar Cel care poate să-ți dea vindecare
E-Acel ce și-acum al tău suflet veghează.

Daniel Hozan

Caut un om

Cauți Doamne un om printre ei
Să stea-n spărtură neîncetat
Dar acel om de unde ai să-L iei?
Oare nu sunt eu cel căutat?

Cauți un om să înalțe-un zid
Și să mijlocească pentru țară
Poate m-ai căutat și n-am fost de găsit
Iar gândul acesta mă-nfioară.

Cauți un Samaritean milos
Să-i lege rănile celui lovit
L-am văzut și eu zăcând pe jos
Dar am trecut așa ca un levit.

Cauți Doamne și azi o Marie
Care la picioare-Ți cuvântul să-l asculte,
Dar eu am fost Marta cea grijulie
Și-am alergat după lucruri mărunte.

Mai cauți încă văduva sărmană
Ce-a fost bogată doar cu doi bănuți,
Eu am mai mulți dar când dau de pomană
Uit, că la ce-mi rămâne, Tu te uiți.

Mai cauți Doamne azi chiar un Zacheu
Care fără rușine să se urce-n dud?
M-aș urca dar, teamă mi-e mereu
De batjocura ce-o să-mi aud.

Mai cauți Doamne un Iov care
Să Te slujească necondiționat?
Mă întristez când știu că-n  încercare
Atâta de ușor ne-am lepădat.

Chemarea de-atunci încă este vie
Domnul ne cheamă să stăm în spărturi,
Dar noi facem prea multă gălăgie
Și nu mai auzim chemarea Lui.

Oprește-te și pune-ți întrebarea:
Pe mine Domnul la ce m-a chemat? !
Apoi grăbește-te de-ți fă lucrarea,
Căci tu ești omul ce L-a căutat!

Mirela Olteanu

Ca eroii Vechiului Testament

Precum Ilie, să ne îmbrăcăm cu curaj
Să nu ne înfrice un dezolant peisaj
În lupta cu uriași să fim temerari
C-așa procedează vitejii stegari.

În orice-mprejurare ca Daniel să fim
În rugă pe Domnul vieții să-L întâlnim
De la eroii Scripturii putem să-nvățăm
Mireasma ființei spre Cer s-o-nălțăm.

Ca Noe, cu credincioșie, să construim
Tot ce ne spune Tatăl, pe care-L iubim
Râdă lumea în hohote; știm Cine-i El
Nicicând nu respingem neprihănitu-I apel.

Ca Iov cu răbdare traiul să-l ornăm
C-atunci recunoștință Păstorului dăm
Vom depăși necazuri ce vin să ne ia
Bucuria din suflet cu tot ce-are ea.

Să fie-n noi, ca-n Neemia, dorul aprins
Să putem reaprinde un foc ce s-a stins
Și tot ce vântul a dat jos în țărână
Să fie-nălțat la starea unde-i lumină.

Umblarea cu El, Tatăl eternelor glorii
De la Enoh o-nvățăm, nu din sumbre istorii
Pierduți am fi fără prezența-I constantă
Ne-am prăbuși pe-acea nesfârșită pantă.

De-nțelegem rostul, ca-n vechime Estera,
Întâi va fi slujirea și-apoi cariera
Și-or răsări rezultate cum nu ne-am gândit
Și-om fi împliniți prin ce-am dobândit.

Fiind pilde vii, toți, pot să ne-nvețe,
Să dea vorbe-nțelepte și multe povețe
De le urmăm exemplul la fiecare pas,
Oricând, vom depăși al încercării ceas.

George Cornici

Ai ajuns la acel “când”?

“Şi Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Iov 42:10, KJV

Rugăciunea plângăreaţă, egoistă, bolnăvicioasă, pornirea de a demonstra că am dreptate nu se găsesc în Noul Testament. Faptul că încerc să fiu drept înaintea lui Dumnezeu este un semn că mă răzvrătesc împotriva Ispăşirii. “Doamne, îmi voi curăţa inima dacă-mi vei răspunde la rugăciune; voi umbla drept dacă mă vei ajuta!” Eu nu pot să mă fac drept înaintea lui Dumnezeu, nu pot să-mi fac viaţa perfectă; pot fi drept înaintea lui Dumnezeu numai dacă accept Ispăşirea făcută de Domnul Isus Cristos ca pe un dar absolut.

Sunt eu destul de umil să accept aceasta? Trebuie să renunţ la orice pretenţie, să încetez orice efort şi să mă las cu totul in mâinile Lui, iar apoi să încep să mă dedic lucrări preoţeşti de mijlocire. Sunt multe rugăciuni care izvorăsc dintr-o adevărată necredinţă în Ispăşire. Isus nu începe acum să ne mântuiască. El ne-a mântuit deja, totul este făcut şi este o insultă să-I mai cerem să facă ceea ce a făcut deja.

Dacă nu primeşti acum însutit, dacă nu primeşti revelaţie din Cuvântul lui Dumnezeu, atunci începe să te rogi pentru prietenii tăi. Intră în lucrarea ascunsă. “Domnul a schimbat captivitatea lui Iov, când s-a rugat pentru prietenii săi.” Lucrarea reală a vieţii tale ca suflet mântuit este rugăciunea de mijlocire. În orice situaţie te pune Dumnezeu, roagă-te imediat, roagă-te ca Ispăşirea Lui să poată fi realizată in viaţa altora, aşa cum a fost în viaţa ta. Roagă-te acum pentru prietenii tăi; roagă-te acum pentru cei cu care vii în contact!

Oswald CHAMBERS

Bogat sau sarac

Un batranel mergea spre Adunare
Trecea usor prin lanurile-aurii
Si tot citea cu-n fel de-nfiorare
Scriptura Sfanta, Cartea din Vechimi.

Si cum mergea si se oprea deodata
Tot rasfoind prin Psalmi si prin Profeti
Un om bogat cu minte-n destulata
Il infrunta razand cu ochi sireti,

Batrane vad ca esti un om cu carte
Esti plin de-nvatatura pana-n dinti
Si tot citind, gandesti ca dupa moarte
Te-or aseza ispravnic langa sfinti.

Mai omule zadarnica-ti truda
Cum tu in rai? tu rob din neam in neam?
Nu intra in oare-n slava imparatul
Si cei bogati, un Iov, un Avraam?

Tu daca mori te-or pune pe trei scanduri
Fara slujire, fara lumanari.
Eu, pun alai de preoti, randuri, randuri
Si rugaciuni spre sfintele-ndurari

Ce poti tu da pentru pomeni?
Raspunde, sau pentru parastasul tau, cat dai?
Eu, uite dau oricat, ca am de unde
Si atuncea, tu sau eu ajung in rai?

Stapane sa ma ierti de indrazneala
Dar dumneata cunosti mai mult ca noi
Dar raiul nu-i pe bani, nici pe tocmeala
Si bani-n rai n-or fi decat gunoi,

Si nu s-a dat sub cer decat un nume
Numai o slova si numai un vad
Fara iertarea lui Hristos anume
Nu poti intra sa stii decat in iad.

Mai pui de rob ti-ai intrecut masura!
Te crezi om intelept si carturar
C-ai buchisit si tu pe branci Scriptura
Si te-ai facut duhovnic din plugar?

Ia cugeta batrane, cum vrei adica
Vrei sa ma legi cu prostii-ntr-un manunchi
Eu muntele sa-nvat de la furnica?
Eu leul sa ma tarai pe genunchi?

Priveste-n jur, la rasarit si la apus
La miaza noapte si la miaza zi
Pamant si mare, ale cui sunt?
Spune sunt ale tale sau ale cui or fi?

Stapane, cat privesc in jur departe
Nimica nu-i al meu dar nici n-as vrea
Caci uite mie imi spune aceasta Carte, Biblia
Caci eu am mult mai mult ca dumneata…

A dumneata e valea asta multa,
A dumneata e campul inverzit,
A dumneata e brazda, dar asculta,
Priveste cerul, ceru-ntreg e-al meu!

Amin

Onisim Botezatu