Botezul Domnului Isus

Ce minunata zi de sarbatoare
Cand Dumnezeu din ceruri a vorbit.
Si ne-a lasat o pilda minunata
Prin Fiul Sau cel scump si mult iubit.

El a venit sa ne arate calea
Pe care cei iubiti de El o vor urma.
Sa ne invete care e cararea
Si drumul care duce-n slava Sa.

Linga Iordan Ioan vorbeste si boteaza
Si spune plin de rivna de pacat,…
Despre minia care va sa vie
Pentru acei ce nu vor asculta.

“Pui de napirci, cum stiti voi oare,
De viitoarea Sa manie sa fugiti?
Doar sufletele voastre va sunt goale
Si inimile voastre neschimbate sunt..

Caci Dumnezeu cunoaste inimile voastre
Ca-s rele, neinduplecate si pustii…
Dar voi veniti, veniti la cel care boteaza
Crezand ca apa va va curati…”.

“ Va veni insa Unul mai presus de mine
El are puterea de a cufunda
Dar nu in apa asta curgatoare
Cu Duhul Sfant si Foc va boteza.

A Sale-ncaltaminte nu sunt vrednic
Sa le ating macar sau sa dezleg…
El este-un Sfint, e Dumnezeu din Ceruri
De El va trebui sa fiti voi preschimbati…”

Si deodata gloata se opreste :
Caci din mijlocul ei apare CINEVA!
Si e chiar El, Fiul lui Dumnezeu din ceruri
Veni si El sa fie botezat.

“ O, Domnul meu, eu nu sunt vrednic…
Eu trebuia la Tin’ sa fi venit…”
“ Da, Ioane, Tatal cel din ceruri
A dat porunca… si trebuie –mplinit!”

Si-ndata dupa aceasta-nfaptuire
Duhul cel Sfint a coborit din Cer
In chip de porumbel s-a asezat pe umar
Si glasul Tatalui s-a auzit din Cer:

“Acesta-I Fiul meu cel preaiubit !
In El gasesc toata placerea Mea!
De El sa ascultati necontenit!”
Caci cei ce cred – vor merge-n slava Sa!”

Ce armoie! Si ce legatura s-a simtit
Cand pe pamant Sfinta Treime s-a unit.
Ce completare, si ce integrare…
Ne-a dat dovada noua de-ascultare!…

Isus ne-a dat modelul ce trebuie urmat
E-un ordin, o porunca, ce trebuie-mplinit.
C-acei ce cred si se boteaza, sa fie mantuiti
Si-apoi cu Domnul o viata-or fi nedespartiti.

Caci nu vor fi salvati aceia
Ce se boteaza-n apa doar…
Ci cei ce se-nnoiesc in Duhul,
Ce-si schimba viata, mintea lor…

Sa-I multumim fierbinte Celui
Ce ne-a dat sansa de salvare
Sa-L iubim cu credinciosie
Si sa venim la –a Sa chemare.

Caci cine crede – se boteaza,
Primeste- aceasta marturie,
Si are-n el o viata-ntreaga
Pe Fiul cel din vesnicie.

O, vino scumpul meu prieten,
Azi inca ai a Sa chemare
Si lasa EU-l si pacatul
Primeste azi a Sa iertare!

Si implineste a Sa porunca
Si mergi la apa, te boteaza.
Si-astfel iti asiguri viata
Si fericirea ta eterna.

 Natalia P 

Pierderea unei viziuni

26 noiembrie

Text: Judecatori 1:27-36

Manase n-a izgonit nici el pe locuitorii din Bet-Sean…
Judecatori 1:27

Intr-un articol publicat de catre Lynn Anderson in revista Leader-
ship, descrie ceea ce se petrece cand oamenii isi pierd viziunea.
Un grup de pelerini au coborat pe tarmul Americii cu aproximativ
350 de ani in urma. Cu o viziune mareata si cu mult curaj au venit
sa se aseze in noua tara. In primul an au pus bazele unui oras. In
al doilea an, au ales un consiliu orasenesc. In al treilea, guvernul
a propus construirea unui drum de vreo opt kilometri spre vest, in
desert. Dar in al patrulea an, oamenii au inceput sa condamne
consiliul orasenesc, deoarece li se parea ca a construi un drum prin
padure era numai o risipa a fondurilor publice. Intr-un fel sau
altul, acesti oameni vizionari isi pierdusera viziunea. Odata erau
in stare sa vada dincolo de ocean, dar acum nu mai vedeau nici
macar 8 kilometri in pustie.

Acest lucru imi reaminteste textul nostru de azi. Sub conducerea
inteleapta a lui Iosua, israelitii au traversat prin credinta Iordanul
si au inceput cucerirea Palestinei. Dar dupa cateva victorii ra-
sunatoare, hotararea lor a inceput treptat sa slabeasca si viziunea
li s-a sters. Au incetat sa se mai lupte si, in schimb, au facut tratate
de pace in schimb cu locuitorii tarii.

Aceeasi atitudine poate stanjeni vietile noastre spirituale. Fericiti
cu cateva succese initiale ca crestini, putem deveni automultumiti
si incetam sa mai inaintam. Refuzam sa ne mai confruntam cu
urmatorul dusman spiritual. Pentru a porni din nou, trebuie sa ne
rededicam urmaririi scopurilor pe care Dumnezeu le are pentru
vietile noastre. Trebuie sa-I cerem lui Dumnezeu sa ne reannoiasca
viziunea.- D.C.E.

Cand viata imi devine o povara grea
Si calea urcatoare mai greu de mers pe ea,
In jugul vietii, ajuta-ma sa pot vedea
Viziunea ce o ai pentru viata mea.” – D.J.D.

Pericolul nu este ca tinta ne este prea sus

Si-o vom gresi, ci ca este prea jos

si putem ajunge la ea.

Painea zilnica

Este scris !

Din ceruri Sfântul Tată glăsuise
” Acesta-mi este Fiul preaiubit!”
Iar Sfântul Duh ca porumbel venise
Treimea la Iordan se întâlnise
Inedit.

De la Iordan, din Sfânta părtășie…
De Tatăl și de Duhul dovedit,
Același Duh Îl duse în pustie
Unde Isus Hristos avea să fie
Ispitit.

Acolo a trăit fără mâncare
Și patruzeci de zile a postit
Răbdând ca om această încercare
Nu s-a ferit de prețul foarte mare
De plătit.

Chiar după părtășia minunată
După un timp de Har de nedescris
Isus avea să-nfrunte dintr-o dată
Pe Diavolul, pezent cu neagra-i gloată
Din abis.

Și chiar atunci, când Domnul flămânzise
Ispititorul sa și arătat:
”De ce nu-ți faci din pietre pâini? . . îi zise
S-ajungi flămând? . . Nu ți se cuvenise
Îți dau sfat”.

”Nu doar cu pâine orice om trăiește”
Mântuitorul i-a răspuns precis
”Ci cu orice cuvânt ce îl rostește
Chiar Dumnezeu, iar omul îl primește
Este scris!”

Ispititorul L-a suit deodată
Pe-un munte ‘nalt să-i poată arăta. .
” De mi te-închini și te supui îndată
Împărăția, slava lumii, toată
Ți-o voi da!”

” ‘Napoia mea Satano blestemată!
Tu știi că ce îmi ceri nu ți-e permis
Slujirea și-nchinarea-adevărată
E doar lui Dumnezeu! , și-i neschimbată
Este scris!”

Apoi chiar sus pe templu cu iuțime
Pe Domnul nostru, Diavolu-L sui. .
”Aruncă-Te de-aici din inălțime!
Nu-i scris că. . îngerii cu repezime
Te-or păzi?”

Iar Domnul i-a răspuns ultima dată
Cu autoritate și concis:
” S-asculți și tu porunca ce-i lăsată
Nu ispiti pe Domnul niciodată!
Este scris!”

Și-a biruit întreaga încercare
Mântuitorul nostru minunat,
În El avem exemplu fiecare
Modelul de credință și răbdare
De urmat.

Cărarea Lui e-ngustă dar e dreaptă
Și doar mergând pe ea ajungem sus
Ispita-i grea și lupta e nedreaptă
Însă Acel ce-n Ceruri ne așteaptă
E Isus.

Ispite multe-au fost și-or să mai fie
În drumul nostru înspre Paradis
Dar Domnul ne-a promis că o să fie
Cu noi și-atunci când suntem în pustie
Este scris!

Daniel Hozan

Trebuie să treci prin această experienţă

„…si nu l-a mai văzut.” 1 Împăraţi 2:11-12

Nu este rău să depinzi de Ilie câtă vreme ţi-l dă Dumnezeu, dar aminteşte-ţi că va veni un timp când el va trebui să plece, atunci când el nu va mai fi călăuzitorul şi liderul tău, deoarece Dumnezeu nu vrea ca el să mai rămână. Tu spui: “Nu pot merge fără Ilie”. Dumnezeu îţi spune însă că trebuie.

Singur la Iordanul tău (2:14). Iordanul este simbolul despărţirii, unde nu mai ai partăşie cu nimeni altcineva şi unde nimeni nu poale lua responsabilitatea în locul tău. Trebuie să pui în practică ceea ce ai învăţat atunci când erai cu Ilie al tău. Ai fost în repetate rânduri la Iordan cu Ilie, dar acum eşti singur în faţa lui. Nu-ţi foloseşte la nimic să spui că nu poţi merge înainte; această experienţă a venit, iar tu trebuie să mergi înainte. Dacă vrei să afli dacă Dumnezeu este cu adevărat Dumnezeul care crezi că este, atunci treci singur prin Iordanul tău.

Singur la lerihonul tău (2:15). Ierihonul este locul unde l-ai văzut pe Ilie al tău făcând lucruri mari. Când ajungi la Ierihonul tău, ai o reţinere puternică de a lua iniţiativa şi de a te încrede în Dumnezeu, vrând în schimb ca altcineva să facă aceasta în locul tău. Dacă rămâi credincios lucrurilor pe care le-ai învăţat cu Ilie, vei primi semnul că Dumnezeu este cu tine.

Singur la Betelul tău (2:23). La Betelul tău se termină înţelepciunea ta şi începe înţelepciunea lui Dumnezeu. Când nu mai ştii ce să faci şi eşti gata să intri în panică, nu te teme; bazează-te pe Dumnezeu, iar El va aduce la lumină adevărul Său într-un mod care va sfinţi viaţa ta. Pune în practică ce ai învăţat când erai cu Ilie al tău, foloseşte mantaua lui şi roagă-te. Hotărăşte-te să te încrezi în Dumnezeu şi nu-l mai căuta pe Ilie!

Oswald Chambers

Pe ţărmuri la Iordan

Citeşte-ne, Tu, zelul
Ce-n cântec stă ascuns,
Şi gândul ce ia zborul
Spre Patria de Sus

De tine, nouă lume,
0 sferă ne desparte
Ah, trece prea-ncet vremea
Şi Tu eşti prea departe!

Luat-au secoli zborul,
Milenii au apus,
De când ne arde dorul
Ca să pornim în Sus,

O ţară fără soare
Şi totuşi, cu lumină
O lume-n sărbătoare
Şi-n veşnică odihnă!

O, Tară strălucită,
O, loc de mângăiere,
În tine nu-i nici noapte,
Nici chin şi nici durere.

De douăzeci de veacuri
Te cerem cu suspine,
Ah, când sosi-va ceasul
Ca să intrăm în Tine?

Deschide-ne hotarul
Părinte-n Canaan,
Că prea ne arde dorul
S-ajungem la Iordan,

Sus pe ţărmurile Tale,
La Iordanul Tău Ceresc,
Îţi aducem osanale,
Tronule Dumnezeiesc!

Printre miile de coruri
Care-Ţi vor cânta cu har,
Fă să fim şi noi acolo
La un colţ lângă Altar,

Căci de-atâtea mii de veacuri
Aşteptăm să Te vedem,
Şi câţi azi, din câte locuri
Către Tine suspinăm!

Doamne, urcă-ne degrabă
Sus pe ţărmuri, la Iordan,
Să vedem ale Tale plaiuri
Din Cerescul Canaan!

Pe-ale Tale Plaiuri Sfinte,
Unde noapte nu-i nicicând,
Tot poporul vrea să-Ti cânte,
Dumnezeule Preasfânt!

Teodor Codreanu