29 Iunie

„Dimineța Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Isus pe cei ce au adormit în EL.” 1 Tesaloniceni 4:14

Să ne imaginăm că sufletul doarme complet anesteziat. Astăzi vei fi cu Mine în rai” (Luca 23:43), şopteşte Isus fiecărui sfânt pe moarte. Ei „dorm în Isus”, dar sufletele lor sunt în faţa tronului lui Dumnezeu, lăudându-L zi şi noapte în templul Său, cântând aleluia Celui care le-a spălat păcatele cu sângele Său. Trupul doarme în patul său singuratic de ţărână, sub acoperământul de iarbă. Dar ce este acest somn? Ideea legată de somn este „odihnă”, şi acesta este şi gândul pe care vrea să ni-l transmită Duhul lui Dumnezeu.

Somnul face din fiecare noapte un sabat al zilei. Domnul închide uşa sufletului şi îi face pe intruşi să întârzie o vreme, cât timp viaţa intră în grădina alinării. Credinciosul chinuit doarme liniştit, ca un copil obosit la sânul mamei. O, fericiţi sunt „morţii, care mor în Domnul… ei se vor odihni de ostenelile lor, căci faptele lor îi urmează” (Apocalipsa 14:13). Odihna lor liniştită nu va fi întreruptă, până când Dumnezeu nu-i va învia ca să el dea răsplata. Păziţi de îngerii grijulii, ascunşi de tainele veşnice, moştenitorii slavei dorm, aşteptând împlinirea timpului care le aduce împlinirea învierii. Ce trezire vor avea! Obosiţi şi marcaţi de vreme, ei au fost aşezaţi în morminte, dar nu la fel vor fi la înviere.

Ei au trecut la odihnă cu frunţile brăzdate şi feţele îmbătrânite, dar se vor trezi în frumuseţe şi slavă. Sămânţa ofilită, lipsită de formă şi frumuseţe, se va transforma într-o floare minunată. Iarna mormântului va fi înlocuită de primăvara învierii şi de vara gloriei. Binecuvântată fie moartea care, prin putere divină, ne dezbracă de hainele de lucru ca să ne îmbrace cu hainele de nuntă ale neputrezirii. Binecuvântaţi sunt cei care „dorm în Isus”.

Meditatii zilnice C.H. Spurgeon

Minunată Înălțare

Referințe

Faptele apostolilor 1:9

S-a auzit în lume de propulsări în zare,
Rachete, avioane și nave spațiale,
De când Icar privise o pasăre cum zboară
De când plană și omul pentru întâia oară.

Și până azi, tot caută să prindă vreo idee
Cum să își poarte trupul peste Calea Lactee;
Ar vrea cu-a lui știință prin galaxii să treacă
Își tot frământă mintea… cum… ce să construiască?”…

Aplaudă cu fală când luna vizitase
Când înspre Marte pasul eroic îl ‘nălțase
Iar sateliți-alergă neobosiți prin spații
Non-stop să ne transmită
Atâtea informații…

Se-adună înțelepții și doctori-n știință
Dar Challenger rămâne un semn de neputință,
Oricum măsoară omul viteza ce atinge,
Orice putere-ar face spre stele a-l împinge.

E doar o nebunie a lui înțelepciune…
Isus Hristos prin Duhul s-au înălțat din lume
Nu se-auzi explozii… , nu fum… , nu reactoare,
Că Duhul Sfânt – Puterea, Îl propulsă în zare,

Frumos și în liniște Îl ridică-nspre stele
Mirați sunt ucenicii: „- De unde? ! … Ce putere? ! … „
Că tot mai sus se nalță și în zenit se pierde
Un nor îl înfășoară și… nimenea nu-L vede…

Fiindcă exist-o forță în calcul neluată,
E Duhul ce te zboară-nspre țara minunată,
E forța întreită ce omul nu-nțelege
E o putere sfântă, nepământească lege…

Dar ce-i frumos în toate, ce Biblia ne spune,
E că aproape-i ziua când iar Hristos revine
Să îi ridice-n slavă cu-a Duhului putere
Pe cei de Duh Sfânt plini, ce cred în înviere.

Dacă te lupți acuma să părăsești păcatul
Hristos te curățește și-n dar îți dă și Duhul
Ce te-a ‘nălța-nspre stele în ziua glorioasă
De mână cu-Împăratul zbura-vei către casă.

 Cornelia Sărac  

Mântuitorul și Toma

Pune-ți mâna, Toma, în coasta Mea
Să știi că sunt Eu, neprihănirea Ta.

Adevărul, Toma, ai vrut să-l știi
Iată-mă aici, de-acum credincios să fii.

Fii credincios, vestește despre Mine
La Neamuri, la Evrei și la oricine.

Ai fost nedumerit, dar azi mă vezi
Revelația de azi să o păstrezi.

Azi, Toma, cunoști clarificare
A urmat Înviere după crucificare.

Unda necredinței vine uneori
Cheamă-mă și-amăndoi vom fi biruitori!

Trăiesc, Toma, oriunde Te-nsoțesc
Cinstește-Mă cu-n trai dumnezeiesc…

C-așa vei vedea cerească-mplinire
Și vei merge spre-a ta moștenire…

Și nu uita: crezând fără să vezi
Prin harul ceresc te orientezi.

George Cornici

Domnul este viu, mărire!

Domnul este viu, mărire
El, din morți a înviat
Să ne aducă mântuire
De la moarte ne-a salvat.

A învins iadul cel rău
Moartea pe veci a zdrobit-o
El, Fiul lui Dumnezeu
Și viața ne-a dăruit-o.

Totul s-a cutremurat
Când ai Săi ochi s-au închis
Dar apoi a înviat
Boldul morții l-a învins.

Dar de viață am primit,
Izbăvirea ne-a adus,
Mielul care s-a jertfit
A împlinit tot ce s-a spus.

A Sa cale să urmăm
Fericiți în veci vom fi
Și credință să avem
Să trăim în veșnicii.

Slavă Fiului iubit
El e viu la al Său Tată
Și ne așteaptă negreșit
La Cer să-L urmăm, o dată.

Să cântăm cu bucurie
Suntem slobozi, să trăim
Și a Sa Împărăție
Cu El să o stăpânim.

O cântare minunată
Fiului, să Îi cântăm
Dragostea Lui, ne arată
Pe-a Sa cale să urmăm.

Florența Sărmășan 

Gândind la înviere…

De înviere: câtă trebuință
Cu-atâta moarte-n noi și nerodire!
Și ce folos s-avem dreapta credință
Cât timp cu fapta nu e în unire?

De înviere și de-nflăcărare
Atâta lipsă-n jurul nostru este!
Cui folosește o credință mare
De nu urcăm ale iubirii creste?

De înviere și de înnoire
Nevoie-i cât cuprinde largul zării,
Ce tristă-i viața fără de iubire!
Cât întinează zgura neiertării!

De duhul învierii-i trebuință
Când drumul nostru trece pe la cruce,
Nu-i cale-ngustă fără sârguință;
Dacă-i ușoară nu la ceruri duce!

De înviere și de viața nouă
Au parte cei care-au trăit credința,
Ei lasă-n urmă a iubirii rouă
Și-a lor mireasmă sfântă-i pocăința!

 Olivia Pocol  

Daca ai fi fost aici

Daca-ai fi fost aici, n-ar fi murit
Acel pe care il iubeai;
Era bolnav, de ce ai zabovit,
De ce-ai ales ca sa mai stai?

Oare nu stii ce mult Te-am asteptat?
Doar vorba Ti-am trimis sa vii;
Pe-atatia alti bolnavi i-ai vindecat,
Lui viata n-ai putut sa-i tii?

Acuma ai venit, dar e tarziu,
De patru zile e-n mormant,
Si fara el e-atata de pustiu,
Imi este sufletul infrant.

Ai intrebat unde l-am pus, si plangi
Vazandu-ma ca plang si eu,
Si lacrimile-n ochii Tai le frangi,
Si Te-nfiori in duhul Tau.

Apoi,”dati piatra la o parte” zici,
„Doamne, miroase greu”, spun eu,
Privindu-ma, incepi sa imi explici
Ca esti al vietii Dumnezeu.

Si-al invierii. Nu Te-am cunoscut,
Credeam ca esti invatator,
Ca multe lucruri bune ai facut
Si vindecari printre popor.

Ca si Stapan insa ai poruncit
Sa iasa Lazar din mormant,
Si-nfasurat in panze a iesit
Afara, la al Tau cuvant.

O, Doamne, cum, chiar nu e prea tarziu?
Tu ma privesti adanc, si taci.
Mantuitorul meu, acuma stiu
Ce lucruri minunate faci.

Ai zabovit in mod intentionat
Ca slava sa Ti-o pot vedea;
Eu doar l-am vrut pe Lazar vindecat,
Tu insa-ai vrut a-l invia.

Si nu e niciodata prea tarziu
In planul Tau desavarsit,
Caci cine crede-n Tine este viu
Si chiar daca ar fi murit.

Inspirata din Ioan 11:1-45.

Anca Winter 

Si lui Petru

Ziua-ntai a saptamanii. Merg femeile grabite
Lui Isus sa-I unga trupul cu miresme pregatite.
Spre mormant, pe cand sa-nceapa soarele a rasari,
Se-ntrebau: ‘Dar oare piatra cine ne-o va pravali? ‘

Cand si-au ridicat privirea, au vazut atunci mirate
Ca deschis era mormantul, piatra data la o parte,
Si un tinerel, in straie de un alb imaculat,
Le-a zis: ‘Nu va fie teama, caci Isus a inviat.

Nu-i aici, priviti la locul unde trupul I-a fost pus;
Merge inaintea voastra, asa dupa cum v-a spus,
Deci duceti-va de spuneti ucenicilor asa:
Va asteapta-n Galilea, si acolo-L veti vedea. ‘

„Si lui Petru”, sa ii spuneti si lui Petru neaparat
Ca Isus Invatatorul dintre morti a inviat,
Si, cu mainile strapunse, sa-i ofere-n dar iertarea,
Il asteapta pe acela care-a savarsit tradarea.

O, Isuse, Imparatul si Mantuitorul meu,
Tradator n-a fost doar Petru, tradator am fost si eu,
Dar in ziua invierii Tu la mine Te-ai gandit,
Si-onorand promisiunea, inainte mi-ai iesit.

N-am sa uit sublima clipa cand m-ai reabilitat,
Cu o singura privire m-ai primit si m-ai iertat.
Ma inchin cu reverenta prosternut ‘naintea Ta,
Tu esti Domnul Invierii, si esti Domn in viata mea.

„Dar duceti-va de spuneti ucenicilor Lui, si lui Petru, ca merge inaintea voastra in Galilea: acolo Il veti vedea, cum v-a spus.” Marcu 16:7.

 Anca Winter 

Colecție de comori

Am strâns în visterie atâtea perle rare
Urmându-L pe Mesia oriunde m-a condus
În tot ce îmi aduce există o valoare
Și tot ce-nfăptuiește e fără de apus.

Din Cartea vieții strâns-am sfinte mărgăritare
Și-am fost umplut cu tihna ce prinde rădăcini
Să pot gusta frum’sețea ascunsă într-o floare,
Să spun despre salvare la prieteni și vecini.

M-a cucerit Lumina cea tainică și blândă
Să pot să deslușesc povețe și minuni
Mi-e dragă-nseninarea, mi-e dragă o izbândă
Îmi dau imbold în munca sublimei misiuni.

A fost un timp nerodnic când am cules himere
Când spre tenebre-adânci țărâna m-atrăgea,
Când am respins chemarea ascunsă-n Înviere
Și când splendori cerești nu le puteam vedea…

Dar Dragostea supremă m-a scos din letargie
Și-a insuflat în mine un dor de Paradis
Și-am început să strâng comori din veșnicie
Și spre albastra zare fereastră am deschis.

O, câte satisfacții produce-ncredințarea
Ce-n toată ființa, duios, s-a așezat!
Nu mă doboară valul ce naște frământarea
Căci Sfântul Duh tărie, să-nving, a furnizat.

Deschis sunt ca să intre divine revelații
C-așa pot încercarea, mereu, s-o cuceresc
Nu mai doresc descrieri cu iz de imitații
Ci numai meditații de soi dumnezeiesc.

Am strâns în visterie atâtea perle rare
Și le păstrez să-mi fie merinde pentru drum
M-a învățat Iubitul ce-nseamnă renunțare
Și care e ofranda ornată cu parfum.

Comori nepieritoare trimise sunt în Slavă
Le vom găsi acolo, vom fi moștenitori
Căci vom lăsa pământul cu zgură și cu pleavă
Să stăm cu sfinți în Plaiul eternelor splendori.

George Cornici

27 Ianuarie

Şi noi toţi am primit din plinătatea Lui.” Ioan 1:16

Aceste cuvinte ne spun că în Christos se află plinătatea. Este o plinătate de Dumnezeire esenţială şi de umanitate perfectă, fiindcă „în El locuieşte toată plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9). În sângele Său se află o plinătate de îndurare fiindcă „sângele lui Isus Christos Fiul Său ne curăţă de orice păcat” (1 Ioan 1:7). Există o plinătate de dreptate în viaţa Sa, fiindcă „acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Christos Isus” (Romani 8:1). Există o plinătate de divinitate în pledoaria Sa, fiindcă „de aceea și poate să mântuiască în chip desăvârşit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El” (Evrei 7:25). Există o plinătate de victorie în moartea Sa, fiindcă prin moarte El a distrus „pe cel ce are puterea morţii, adică pe diavolul” (Evrei 2:14). Există o plinătate de eficienţă în învierea Sa din morţi, fiindcă prin ea suntem „născuți din nou… la o nădejde vie” (1 Petru 1:3). Există o plinătate de victorie în înălţarea Sa, fiindcă atunci când El „s-a suit pe înălţime, a luat prinși de război… a luat în dar oameni” (Psalmi 68:18 — vezi şi Efeseni 4:8).

Există o plinătate de binecuvântări de toate felurile: o plinătate a harului de a ierta, de a te naşte din nou, de a te sfinţi, de a moşteni şi de a ajunge la desăvârşire. Există plinătate pentru toate timpurile: plinătate de alinare în necaz şi plinătate de călăuzire în bunăstare. Există o plinătate de atribute divine: înţelepciune, şi putere, şi dragoste. Această plinătate de binecuvântări este imposibil de cercetat, darmite de explorat.

„Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El” Coloseni 1:19). O, ce plinătate este cea de la care primim totul! Plinătate, într-adevăr, fiindcă este ca un râu care curge mereu, la fel de îmbelşugat acum şi în veşnicie. Vino, credinciosule, şi adapă-ţi nevoile. Cere mult, şi vei primi şi mai mult, fiindcă această plinătate este nesfârşită; este depozitată într-un loc la care orice nevoiaş poate ajunge — în Isus Emanuel, „Dumnezeu cu noi”(Matei 1:23).

Meditaţii C. H. Spurgeon

Sensul existenței

Nu trăim pentru avere
Nici pentru faimă sau succes
Ci credem în Înviere
Și-n a Tatălui putere
Căci El Însuși ne-a ales.

Ale noastre aspirații
Sunt dincolo de mormânt
Ne-au atins și revelații
Și divinele vibrații
Stăm în crez și-n Legământ.

Existența nu ne poartă
Prin pustiul lumii reci
C-ar putea să ne despartă
De Stăpânul care iartă
Să fim sfinți în veci de veci.

Nu trăim pentru mâncare
(Deși, El o dă din plin)
Ci există o lucrare
Care dă răscumpărare
Pentru veșnicul destin.

Nu ne trebuie comoara
Ce va rugini-n curând
CEL ce-a ușurat povara
Și-a îndepărtat ocara
Ne-a trimis al Lui Cuvânt.

Traiul nostru e -n unire
Cu făpturile cerești
Vrem în noi neprihănire
Și-așteptăm o moștenire
Nu terestrele povești.

Nu reclama ne ghidează
Ci Lumina din Etern
Și Acel care veghează
Să primim curaj și pază
Și-alte daruri ce se cern.

Moartea nu e obiectivul
Celor ce-au ieșit din vid
Să ne știe toți motivul:
Ne-atașăm de colectivul
Care-nvinge-un val perfid.

N-avem interes în glie
Existența noastră-i crez
Stăm pe sfânta temelie
Să-mplinim sfânta solie
C-asta are sens și miez.

George Cornici