Invata sa asculti

Text: Iacov 1:21-27

Fiţi împlinitori ai Cuvantului, nu numai nişte ascultători, înşelandu-vă singuri.‘ Iacov 1:22

Într-o misiune de evanghelizare din New York, un vagabond îmbrăcat murdar obişnuia să stea tolănit pe bancă, în timp ce se predica Evanghelia, pană în momentul în care predicatorul făcea o mică eroare în citarea unui verset din Biblie. In acel moment se ridica în picioare şi dădea referinţa exactă şi conţinutul versetului. Muncitorii îl strigau: „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Ştia foarte bine o mulţime de versete biblice. Auzise atat de multe predici, dar nu şi-a schimbat niciodată felul de viaţă. Au trecut mulţi ani de cand am citit despre această întamplare cu „Charlie, Capitolul şi Versetul”. Mi-am adus aminte de ea recent cand un tanăr ce purta o Biblie mare la el mi-a spus că nu predic „destul de tare”. Mi-a spus: „Predicatorul nostru ne-o zice pe şleau!” Se părea că-i place ca adevărul să fie strigat cu voce tare, dar, oare, acest adevăr i-a schimbat viaţa? Mă tem că nu. Omul îi făcuse soţiei o viaţă atat de mizerabilă, că aceasta l-a părăsit. Tovarăşii lui de lucru îşi pierduseră respectul pentru el, deoarece se dădea mare pios.


Cand Isus a ţinut predica de pe munte (Matei 5-7), viaţa Sa era o confirmare a celor spuse. Şi El aşteaptă de la noi să ne punem cuvintele în acţiune în acelaşi fel. Nu este suficient să ştim cele ce a învăţat Isus; intenţia Sa a fost ca aceste cuvinte să producă schimbări majore în vieţile noastre. Este bine dacă ne exprimăm părerea de rău pentru păcate după ce am citit Biblia. Dar dacă totul se reduce numai la atat, atunci suntem numai „nişte ascultători”, înşelandu-ne singuri. Scopul primordial al adevărului biblic este împlinirea lui. împlinirea lui face ca Dumnezeu să fie mulţumit. – H.V.L.

Te iubim, Isuse! Adesea declarăm.
Dar suntem gata voia-Ţi sfantă s-ascultăm?
Cei ce-ascultă-n Duhul, fără să se-abată
Arăta-vor dragostea adevărată.” – D.J.D.

Un pas spre împlinirea Cuvântului valorează cat ani întregi de studiu asupra Cuvântului

Painea zilnica

Cunoasterea cailor Lui

“După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lor” Matei 11:1

El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus “Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea Lui Isus Cristos Însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama Lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. “Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici”, înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.

El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.

“Doamne…. să facem trei colibe...” (Luca 9:33).

Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în “munţi ai Transfigurării”, dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.

El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.

Rămâneţi… până când .” (Luca 24:29).

Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!

Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să Îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a
sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.

Oswald CHAMBERS

Iubeşte!

Când lacrimi reci ţi se rotesc pe faţă
Şi când în cale ura te izbeşte
Străpunge-ţi tare inima de gheaţă
Topeşte-o! Arde-o! Şi…iubeşte!

Iubeşte tot ce-ar trebui să doară,
Iar ura leagăn-o la pieptul tău
Ascunde-o în uitare: să adoarmă,
Iar tu iubind să înfloreşti mereu!

Să naşti în alţii mugurii din tine
Din tot ce ai mai bun, să dăruieşti –
Când dai un strop, o mie o să vină
Când dai iubire, tot iubire-o să primeşti!

Ştiu, nu-i uşor să lupţi, dar tu învaţă
Ridică ancora spre El, vâsleşte!
Când lacrimi reci ţi se topesc pe faţă,
Şi când în cale ura te loveşte…

Tatiana Tarlev 

Iubeşte!

Când lacrimi reci ţi se rotesc pe faţă
Şi când în cale ura te izbeşte
Străpunge-ţi tare inima de gheaţă
Topeşte-o! Arde-o! Şi…iubeşte!

Iubeşte tot ce-ar trebui să doară,
Iar ura leagăn-o la pieptul tău
Ascunde-o în uitare: să adoarmă,
Iar tu iubind să înfloreşti mereu!

Să naşti în alţii mugurii din tine
Din tot ce ai mai bun, să dăruieşti –
Când dai un strop, o mie o să vină
Când dai iubire, tot iubire-o să primeşti!

Ştiu, nu-i uşor să lupţi, dar tu învaţă
Ridică ancora spre El, vâsleşte!
Când lacrimi reci ţi se topesc pe faţă,
Şi când în cale ura te loveşte…

Binecuvântă copilașul

Și Tu ai fost copil, Isuse,
Și Tu venit-ai pe Pământ.
Ca flori de-argint pe haină puse
Vin toți copiii, rând pe rând.

Trimiți din slavă daruri pure
La toți cei care le doresc,
Deși cel rău ar vrea să-i fure
Când ei, ca pomi, în casă cresc.

Cunoști cărarea și vrăjmașul,
Căci Ești a toate Creator!
Fii Tu, ceresc, divin, Ostașul
Pe veci, al său Ocrotitor!

O zi cunoaște-va copilul
Când, precum toți ceilalți copii,
Va învăța ce e căminul,
Despre cei morți și despre vii,

Despre scrisoarea de nădejde,
Și îndicații ce ne-ai dat.
Și cum pe-acei pescari de pește,
Pescari de om i-ai transformat.

Și ne-ai lăsat în pagini sfinte
Dreptarul vieții pentru rai.
Va învăța de legăminte
Și Legământul ce ni-l dai.

Și va porni încet în viață,
Ca tânar făcând primii pași.
În zori de zi, în dimineață,
Chemat de rai, de pătimași,

Cu șoapte-n jur din vânt și vale,
Cu ispitiri de șerpi șireți,
Atras ca toți, pândit de zale
Și condamnat de cei răzleți.

Cunoaștem drumul, îl știm bine,
Iar Tu îl ști de la-nceput.
Căci om ai fost iar din vechime,
Cu Tatăl, omul ai facut.

De-aceea astăzi vrem, Părinte,
Să ne plecăm în fața Ta
Și să primești o rugăminte
Ce doar spre cer vom îndrepta!

Ne-ajută partea a ne face:
Sămânța sfântului Cuvant
Să o sădim în prunc cu pace,
Să-l îndreptăm spre Legământ!

Dar, doar atât putem noi face,
Căci și noi suntem pruncii Tăi.
În al Tău nume vântul tace
Și pier din cale demoni răi!

Să crești în el, spre cer, dorința,
Să-l porți pe braț de Dumnezeu!
Să vrea cu Tine biruința,
Să nu cedeze când e greu!

Veghează-L Tu, de-acum, din fașă,
Și crește-l bun și luminat!
Să vadă cer în a Ta casă,
Să vadă-n Tine Împărat!

Păzește-l de nenorocire
Și nu-l lăsa lovit de vânt!
Învață-l calea cu iubire,
Hrănește-l, Doamne, din Cuvânt!

Mai mult decât noi toți cunoaștem
Ca oameni, azi, creația Ta,
De când în lume mici ne naștem
Și zeci de ani de-am învăța,

Tu ai în palma Ta misterul,
Văzut, cuprins și necuprins!
Deci grijă nu avem când Mielul
De viața noastră S-a atins!

Mai mult, când pruncul va fi mare,
Am vrea să Te rugăm, Isus:
Veghează-l Tu în adunare,
Să vadă clar, spre ceruri, sus!

Ferește-i mintea de ispite
Ce poartă diavolul mascat!
De-a tălmăci și-a lua cuvinte
Ca să se-apropie de păcat!

Păstrează pur în el Cuvântul,
Ferește-l de aluat stricat!
Să aibă-n Tine doar avântul,
Lumină vie, drum curat!

Și-n jurul lui să vadă lumea
Că Ești al său cârmaci, mereu!
Iar de va fi să urce culmea,
Să meargă sus, ca Mardoheu,

Să fii văzut prin el, Părinte,
Și de mândrie să-l ferești!
Și-am vrea, a noastre legăminte,
Acum, Tu, să le înnoiești!

Să fim cu toți armata sfântă,
Să ducem Numele-Ți slăvit!
Un neam ce viu binecuvântă
Mărirea Ta, Domn preaiubit!

În mâna Ta dar ia-ne viața,
Să fim un neam și un cămin!
Și toți să prindem dimineața
Când vei veni pe nori! Amin!

Emanuel Adrian Vlaicu 

Invata!

Invata ca un zambet, iubind, poti sa oferi,
Si lacrima tristetii, invata cum s-o stergi,
Invata sa cresti nuferi si sa alini poveri,
Invata cum in viata doar catre Cer sa mergi.

Invata sa asculti, pe cel ce-si vars-amarul,
Dar si sa-nchizi urechea la barfa si pacat,
Priveste prin credinta intotdeauna… Harul,
Alege frumusetea din tot ce-i bun, curat.

Invata din putinu-ti cum sa hranesti flamanzii
Invata ca slujirea e…. binecuvantare
In timp vei intelege, secretele izbanzii
Invata; cand esti mic atunci tu vei fi mare.

Invata sa dai apa celui ce e setos,
O haina sau un pat, strainului din strada,
Invata cum se poate chiar pe Isus Hristos
Sa Il arati, si-n tine toti sa-L vada.

Invata mijlocirea in nopti, in rugaciune
Si lasa-te in taina pentru ai tai, arzand,
Asteapta cu rabdare si crede in “minune”
Asculta vorba-I dulce din Sfantul Sau Cuvant.

Invata multumirea, in zile fara soare
Cand nu mai poti zbura, cand aripile-s frante
Invata bucuria de la caisu-n floare,
Invata inc-o data cum sufletul sa-ti cante!

Invata prieten drag, sa-ti numeri ziua bine
Invata cum sa capeti, o inima-nteleapta,
Invata, invata… caci in curand El vine,
Si-atunci in vesnicie rasplata te asteapta.

Alexandru Marius

Putea-veți zice!

Putea-veți zice: ești tăcut!
Vorbind cu da sau nu,
Dar Domnul mă va îndruma
Cui să-i vorbesc, sau nu!         Matei 5:37

Putea-veți zice:
Tu nu ești destul de pregătit!
Dar Domnul mă va învăța
Și-mi spune ucenic!                Isaia 8:16

Putea-veți zice:
Nu dai rod și nu te poți urca!
Dar toate vin la timpul lor,
Chiar și rodirea mea.              Psalmul 1:3

Putea-veți zice:
Tu nu poți să fii ca Ghedeon!
Dar sunt ales de Dumnezeu
Să fiu copilul Său.                  1 Ioan 3:1

Putea-veți zice:
Tu nu ești printre acei trei-sute!
Dar Domnul știe că-L iubesc,
Căci Domnul știe multe.         Judecători 7:7

Putea-veți zice:
Zece-mii, au fost mai pricepuți!
Dar Domnul mă va învăța
Să beau ținând căuș.             Judecători 7:3

Putea-veți zice:
Tu nu poți să fii la fel ca alții!
Dar sunt moștenitorul Său,
Căci nu-mi îngrop talanții.      Matei 25:18

Putea-veți zice:
Ești sărac, în duh și în purtare!
Dar Duhul Sfânt îmi e deajuns
Să-mi fie îndrumare!              Matei 5:3

Putea-veți zice:
Tu n-ai har, privindu-mă de sus,
Dar am un dar nemeritat
Prin jertfa lui ISUS!                Evrei 9:14

Gigi Stanciu

Când te-nconjoară răul

Când te-nconjoară răul
N-ai pace-n cortul tău,
Nu-mpărtăși cu-oricine,
Nu vinde sfatul tău.

Nu da mărgăritarul
Porcilor din Gadara
Ca să-și întoarcă calea
Și să-ți găsești pierzarea.

Nu-nainta la vorbe cu cei ce nu cunoști,
Chiar prostul când tăcut-a, mai înțelept a fost.
Nu spune: ”Am de toate, hangarele-mi sunt pline
Ce-am strâns anul acesta am și în cel ce vine”.

Căci la ferestre zboară un sol înaripat
Ce vorba ți-o va duce la alții, necurmat.
De ce să ți se verse izvoarele-n piețe
De-ți știe altul casa chiar crezi că o să-i pese?

Te sfătuiesc la Domnul să-i spui suspinul tău
El nu îți va întoarce pentru bine un rău.
Hristos nu dă pe față păcatul tău ascuns.
De-l recunoști, chiar astăzi iertare ai de sus.

El a iertat pe curve, vameși și farisei,
Dar pe când preoțimea… e vai-și-amar de ei.
Căci caută doar cinste, pe sine se slăvesc,
Ei cu păcate-n sân, pe sfinți îi osândesc.

De mergi să-ți plângi amarul, de tine nu mai pot.
Ei spun: ”Mărturisește și zi-ne acum tot”!
Și-apoi cu viclenie la alții te vorbesc
Căci oricând au prilejul, chiar tot destăinuiesc.

Iubește dar tăcerea și învață răbdarea,
Caută odăița și în Domnul fă-ți scăparea!
Căci, cum închis-a Domnul chiar gurile de leu,
Pe Daniel să-l scape, vorbind fiind de rău,

Închide-va și gura pârâșului Satan.
El va mustra mândria, smerirea nu-i în van.

Va-nchide Domnul gura celor ce te vorbesc
Ce cu atâta trufie pe frați îi asupresc.
Adu-ți aminte Doamne rogu-Te și de mine
Că-s un nenorocit, dar mă încred în Tine!

Mateas Teodor

Elibereaza-te de perfectionism (1)

„Vreti acum sa sfârsiti prin firea pamânteasca?” (Galateni 3:3)

Jurnalista americana Ann Landers a scris: „Ochelarii cu lentile trandafirii nu sunt niciodata facuti sa fie bifocali. Nimeni nu doreste sa citeasca scrisul marunt visând”. Scrisul marunt din toate visele reprezinta realitatea. Poate ti-ai împlinit visul, dar nu în totalitate. Privind în urma, poate spui: „Ce bine ar fi fost sa stiu atunci ce stiu acum”. Dar daca ai putea lua viata de la capat probabil ai spune acelasi lucru. Adevarul este ca aceasta calatorie va dura mai mult decât ai sperat. Obstacolele vor fi mai numeroase decât ai crezut. Dezamagirile vor fi mai adânci decât te-ai asteptat.

Caderile vor fi mai mari decât ti-ai imaginat. Pretul va fi mai mare decât ai anticipat. înceteaza sa te astepti la mai mult decât este rezonabil. înceteaza sa mai vezi greselile minore ca pe niste catastrofe majore. Pentru a te elibera de perfectionism, Dr Chris Thurman spune: „Smereste-te; pocaieste-te de faptul ca esti atât de plin de mândrie încât crezi sa esti egal cu Dumnezeu. Concentreaza-te pe realitate: accepta viata asa cum este, nu cum crezi ca ar trebui sa fie. Stabileste-ti scopuri care se pot atinge: fa-le sa fie realiste si usor de atins acum si aici. Stabileste limite de timp rezonabile: în loc sa petreci timp zbatându-te sa faci un lucru perfect, stabileste-ti prioritati si dedica timp suficient pentru fiecare activitate.

În domeniile mai putin importante, accepta calificativul de suficient de bun; nu fiecare lucru trebuie facut (sau poate fi facut) exceptional de bine. Scapa de gândirea totul sau nimic: nu toate situatiile sunt alb sau negru -majoritatea contin tonuri de gri. învata din greseli si apoi mergi mai departe. Marturiseste-ti greselile: recunoasterea slabiciunilor te elibereaza de atractia spre perfectionism. Gaseste-ti valoarea în Dumnezeu: nu în „propria ta fire pamânteasca”, în ceea ce faci si în cât de bine faci lucrul acela”.

Meditatii crestine