Învată-mă să-mi număr bine

Învată-mă să-mi număr bine
Toți pașii în umblarea mea,
Să nu mă depărtez de Tine,
Să nu fac chiar tot ce aș vrea.

Să-mi fac o dreaptă judecată
În tot ce-n viață-nfăptuiesc
Căci pentru toate-i o răsplată
La Tine Creator ceresc.

Să-mi pot păstra ființa toată
Curată până vei veni,
De pofta lumii ne-ntinată
Să seamăn cu ai Tăi copii.

Să pot să-mi țin în frâu privirea
Și gândul și vorbirea mea,
S-adun în inimă iubirea
Doar pentru sfântă voia Ta.

Să-mi număr zilele vieții
Și legea Ta s-o împlinesc,
S-ascult ce au vestit profeții,
Spre cer să mă anevoiesc.

Să-mi dai o inimă-nteleaptă
Să pot în toate a mă-nfrâna,
Să merg mereu pe calea dreapta
Oricât aceasta m-ar costa.

Puiu Chibici

Învață-mă Isus că dragostea e aur

Învață-mă Isus că dragostea e aur
Învață-mă Isus să știu cum să iubesc
E o bogăție sfântă, un minunat tezaur
Înțelepcine dă-mi, să știu s-o prețuiesc
Deschide-mi ochii minții și inima-mi deschide
Să înțeleg Cuvântul pe care mi L-ai dat
Să văd lumina Ta, să Te slujesc pe Tine
Căci Tu ești Domnul meu, cel bun și minunat!
Adu purificare în trupu-mi păcătos
Mă curățește Doamne și dă-mi puteri sporite
Să Te urmez pe cale pe Tine bun Hristos
Și lucrurile vieții să-mi fie rostuite.
Învața-mă s-ăndur și EUL meu să-l las
La cârma vieții mele să fii Tu, Domn iubit
Să Te slăvesc de-a pururi, să-Ți cânt cu al meu glas
Și glorie să-Ți dau căci Tu m-ai mântuit.
O Doamne, a Ta iubire mi-aduce mângâiere
Și am curaj să lupt cu cel viclean și rău
Chiar de-s în suferință alină a mea durere
Căci Tu ești cel puternic, esti mare Dumnezeu
Căci Tu ești unul singur și toate Le-ai creat
Mulțimi de galaxii, planete, mii de stele
Iar Universu-ntreg în față-Ți stă plecat
Glorificat prin toate, căci slavă Îți dau ele!
Invață-mă să fiu așa cum Tu dorești
Putere dă-mi O Doamne în toate să răzbesc
Chiar viața Ți-o voi da, s-o iei dacă voiești
Căci orice ar fi de acum, pe Tine Te slujesc
E aur pur, curat, iubirea pe pământ
E tot ce Tu dorești Isus ca să avem
Lumină, înțelepciune, credință Tată sfânt
Și-a Ta Împărăție, ajungem s-o vedem.

Florenta Sarmasan

Învațã-mã sã tac…

Învață-mă să tac, de vorba mea n-aduce
Nici pace, nici iubire, ci vrajbă între frați;
Tăcerea e mai scumpă ca miile de vorbe
De nu înviorează pe semenii-ntristați.

Învață-mă s-aștept, când nerăbdarea-mi oarbă
Vrea să grăbească planul de Tine întocmit;
Mai bună-i așteptarea din vremea de nevoie
Ca paguba ce-aduce, pe urm-un pas pripit.

Învață-mă să stau, smerit, la datorie,
Când îmbieri străine mă cheamă la ‘nălțări,
Căci răsplătirea nu-i o faimă, un renume,
Ci ziua-ncununării preasfintei dedicării.

Fă-mi ochii nesecați și ruga-n veci nestinsă
Când mulți caută azi cărările ce-s largi;
Nu-n judecăți grăbite, ci-n sfântă-ngenunchere
Să-mi poarte, către Tine, pe toți cei ce-Ți sunt dragi.

Învață-mă trăi o viață fără vină
Și pașii-mi fie drepți, pe cale neclintiți,
O mărturie vie-ntre pierduți, din vale
Ca toți sărmanii vremii să fie mântuiți.

Adelin