Lumini in intuneric

Text: Matei 5:13-16  

Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei… să slăvească pe Tatăl vostru, care este in ceruri.” Matei 5:16

Povestirea de mai jos o avem din cartea „Daily Gems” (Nestemate zilnice), de D. L. Moody. „Un orb dintr-un oraş mare a fost găsit stand la colţul unei străzi cu un felinar alături. Cineva a venit la el şi l-a întrebat de ce avea felinarul langă el aprins din moment ce era orb, iar lumina pentru el era tot la fel ca şi întunericul. Orbul a răspuns simplu: „Ca nimeni să nu se poticnească în mine”.
Noi cei care-L cunoaştem pe Cristos nu suntem orbi, desigur. Dar ca şi omul acela, trebuie să avem lumina pentru ca acei ce sunt pierduţi sâ poată găsi calea către cer. Fără lumina lui Cristos strălucind prin noi, cei ce-L urmăm, oamenii se vor poticni în căutarea lor după pace şi mulţumire.


Lumea noastră de azi este întunecoasă, caracterizată prin pesimism şi o beznă spirituală adancă. De aceea, este de cea mai mare importanţă, ca noi credincioşii să reflectăm ceea ce a spus Domnul Isus: „Eu sunt lumina lumii; cine Mă urmează pe Mine, nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii” (Ioan 8:12). Mantuitorul a mai spus: „Cat sunt în lume, sunt Lumina lumii” (Ioan 9:5). Acum, dacă Domnul nostru S-a reantors în slavă, totuşi, noi suntem oglinzi ale Sale după modul cum ne trăim vieţile, astfel ca alţii să fie atraşi la Lumină. Cand facem astfel, glorificăm pe Tatăl nostru cel ceresc. Aşadar, să fim aşa cum ne-a poruncit Domnul: „să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune, şi să slăvească pe Tatăl vostru, care este în ceruri” (Matei 5:16). Să ne încredinţăm că suntem lumini în întuneric.    – R.W.D.

Ajută-mi, lumina Ta s-o răspandesc
Unde răul e în abundenţă,
S-ajut măcar un suflet păcătos
Să găsească în Tine o nouă viaţă. „- D.J.D.

Dacă vom arde pentru Dumnezeu, păcătoşii vor fi atraşi la Lumină

Painea zilnica

Va fi bine!

Nu v-am spus că n-o să doară
Dacă vreți să fiți cu Mine,
Sau că trupul n-o să moară,
Ci v-am spus că „Va fi bine!”

Când v-am smuls din întuneric
Și din locuri de ruine,
Când Satan urla isteric
V-am promis că va fi bine.

Nu v-am dat nădejdi deșarte
De belșug și conturi pline,
Sau că drumul nu se-mparte,
Dar v-am spus că va fi bine. ,

Când talazuri de mânie
Vor să-nghită, să domine,
Stăpânind cu viclenie,
Fiți pe pace, va fi bine!

Nu vor vrea creștini în viață,
Promovând valori creștine,
Ci creștini de suprafață.
Nu vă temeți, va fi bine!

Dacă gândul vă trădează,
Alergând pe căi străine,
Mi-l aduceți, căci contează,
Când domnesc Eu, va fi bine!

Eu Păstorul, iar voi turma,
Vom umbla printre coline,
Iar de-Mi țineți zilnic urma,
Vă asigur, va fi bine!

Și când timpu-și pierde graiul
Înghițit de zări divine,
Veți intra cu Mine-n raiul
Unde totul va fi bine!

Lucian Cazacu 

Ioan 16,33 „V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.”

Întuneric și lumină

Cerul strălucește cu stele
Strigă toate cuvântul iubire.
Aș naviga printre ele încet
Nu pot, mai trebuie s-aștept.

Și luna semeață ca și-o regină
Mă încântă zâmbind în lumină.
Aș merge degrabă până la ea
Nu pot, o îmbrățișez cu privirea.

Noaptea inspiră durere și moarte
Întunericul aduce frică și-i rece.
Dar acolo în noapte este o șansă
Privind cerul, ce-i plin de lumină.

Durerea naște în noi o speranță
Atunci când sufletu-i plin de lumină.
Necazul e dalta lovind fără milă
Ne-apropie însă de lumea divină.

Toate, să știi, lucrează împreună
Într-o zi, tu să poți trăi în lumină.
Crede, după noapte vine iar soare
Lumina va fi pe veci biruitoare.
Simion Ioanăș

Teologia trăită în viaţa de zi cu zi

“Umblaţi câtă vreme aveţi lumina, ca să nu vă cuprindă întunericul.”loan 12:35

Ai grijă să pui în practică ceea ce ai văzul în momentele petrecute cu Dumnezeu pe munte. Dacă nu asculţi de lumină, ea se va transforma în întuneric. “Dacă lumina din tine este întuneric, cât de mare e întunericul acesta!” Din momentul în care abandonezi problema sfinţirii sau orice alt lucru asupra căruia te-a luminat Dumnezeu, viaţa ta spirituală începe să putrezească. Pune continuu adevărul în practică; pune-l în practică în orice domeniu, altfel chiar lumina pe care o ai se va dovedi a fi un blestem.

Persoana cu care este cel mai dificil de lucrat este cea care are satisfacţia îngâmfată a unei experienţe trecute la care poate face referire, dar pe care nu o aplică în viaţa de zi cu zi. Dacă spui că eşti sfinţit, arat-o. Experienţa trebuie să fie atât de reală, încât să se vadă în viaţa ta. Fereşte-te de orice credinţă care te face indulgent cu tine însuţi; ea este venită din iad, indiferent cât pare de frumoasă.

Teologia ta trebuie să se dovedească în relaţiile cotidiene cele mai obişnuite. “Dacă dreptatea voastră nu va întrece dreptatea cărturarilor şi a fariseilor…”, a spus Domnul nostru, adică trebuie să fii mai moral decât cea mai morală fiinţă pe care o cunoşti. Poate că ştii totul despre doctrina sfinţirii, dar o aplici tu în problemele practice ale vieţii? Fiecare detaliu al vieţii tale fizice, morale şi spirituale trebuie judecat după standardul Ispăşirii.

Oswald CHAMBERS

Disciplina atenţiei

„Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişurile caselor.” Matei 10:27

Uneori Dumnezeu ne trece prin disciplina întunericului pentru a ne învăţa să-I acordăm atenţie. Păsările cântătoare învaţă să cânte în întuneric, iar noi suntem puşi în „umbra mâinii” lui Dumnezeu până când învăţăm să-L auzim. „Ce vă spun la întuneric” – fii atent când Dumnezeu te pune în întuneric şi cât timp eşti acolo, ţine-ţi gura închisă. Te afli în întuneric acum în împrejurările în care eşti sau în viaţa ta cu Dumnezeu? Atunci rămâi tăcut.

Dacă-ţi deschizi gura când eşti în întuneric, vorbeşti dintr-o stare de spirit rea; întunericul este timpul când trebuie să asculţi. Nu vorbi cu alţi oameni despre aceasta, nu citi cărţi pentru a descoperi motivul întunericului, ci ascultă şi ia aminte. Dacă vorbeşti cu alţi oameni, nu poţi auzi ce spune Dumnezeu. Când eşti în întuneric, ascultă şi Dumnezeu iţi va da un mesaj care va fi foarte preţios pentru altcineva atunci când vei fi din nou în lumină.

După fiecare perioadă de întuneric, vine un amestec de plăcere şi umilinţă (dacă este numai plăcere, mă întreb dacă L-am auzit într-adevăr pe Dumnezeu) – plăcerea de a-L fi auzit pe Dumnezeu, dar în special umilinţă: „Cât de încet şi de greu am priceput ce-mi spune Dumnezeu! Şi totuşi, Dumnezeu mi-a spus aceste lucruri tot timpul în aceste zile şi săptămâni.” Acum El îţi dă darul umilinţei ce-ţi înmoaie inima, un dar care te va face întotdeauna să-L asculţi pe Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS

Disciplina atenţiei

„Ce vă spun Eu la întuneric, voi să spuneţi la lumină; şi ce auziţi şoptindu-se la ureche, să propovăduiţi de pe acoperişurile caselor.” Matei 10:27

Uneori Dumnezeu ne trece prin disciplina întunericului pentru a ne învăţa să-I acordăm atenţie. Păsările cântătoare învaţă să cânte în întuneric, iar noi suntem puşi în „umbra mâinii” lui Dumnezeu până când învăţăm să-L auzim. „Ce vă spun la întuneric” – fii atent când Dumnezeu te pune în întuneric şi cât timp eşti acolo, ţine-ţi gura închisă. Te afli în întuneric acum în împrejurările în care eşti sau în viaţa ta cu Dumnezeu? Atunci rămâi tăcut.

Dacă-ţi deschizi gura când eşti în întuneric, vorbeşti dintr-o stare de spirit rea; întunericul este timpul când trebuie să asculţi. Nu vorbi cu alţi oameni despre aceasta, nu citi cărţi pentru a descoperi motivul întunericului, ci ascultă şi ia aminte. Dacă vorbeşti cu alţi oameni, nu poţi auzi ce spune Dumnezeu. Când eşti în întuneric, ascultă şi Dumnezeu iţi va da un mesaj care va fi foarte preţios pentru altcineva atunci când vei fi din nou în lumină.

După fiecare perioadă de întuneric, vine un amestec de plăcere şi umilinţă (dacă este numai plăcere, mă întreb dacă L-am auzit într-adevăr pe Dumnezeu) – plăcerea de a-L fi auzit pe Dumnezeu, dar în special umilinţă: „Cât de încet şi de greu am priceput ce-mi spune Dumnezeu! Şi totuşi, Dumnezeu mi-a spus aceste lucruri tot timpul în aceste zile şi săptămâni.” Acum El îţi dă darul umilinţei ce-ţi înmoaie inima, un dar care te va face întotdeauna să-L asculţi pe Dumnezeu.

OSWALD CHAMBERS

Portretul creștinului modern

Prăpăstii de lumină,
Hău de întuneric dur,
Porți deschise în semiobscur,
Chemare divină.

Îngeri ai cerului
Solii ai Domnului,
protectori,
deschizători de Rai,
dovezi ai veșnicului trai.

Omul-ființă muritoare,
Capabil de păcate,
Lipsit de virtuți,
Nesăvărșitor de bune fapte.
Adept al bogației,
Al ispitei și idolatriei,
Nedoritor al mântuirii,
Sclav în patima beției,
cunoscător al tainelor hoției.

Omul, purtător de cruce
În necazuri și momente de răscruce.
Fiecare treaptă,
O treaptă spre mântuire
O șansă de a tinde spre veșnicie.
Trăiește în iubire de aproape,
Fii fără de păcate.
Trăiește în armonie și întelegere,
Dăruiește bunătate și binefacere.

Ajută-ți semenii,
Lasă deoparte
Invidia și ura,
Din sufletul tău
Scoate ranchiuna.
Ocolește minciuna,
Sădește bunătate,
Împarte și cu cel ce nu ți-e frate.

Diana Niță

Viziune şi întuneric

L-a apucat o groază și un mare întuneric. Genesa 15:12

Ori de câte ori Dumnezeu dă o viziune unui credincios, El îl pune, cum ar veni, în umbra mâinii Lui şi datoria credinciosului este să rămână liniştit şi să asculte. Exisită un întuneric care vine din prea multă lumină şi atunci este timpul să ascultăm. Genesa 16 este un exemplu de ascultare de un sfat bun atunci când este întuneric, în loc de a aştepta ca Dumnezeu să trimită lumina. Când Dumnezeu îţi dă o viziune, iar apoi urmează întunericul, aşteaptă.

Dumnezeu te va transforma conform viziunii pe care ţi-a dat-o, dacă vei aştepta timpul hotărât de El. Nu încerca niciodată să-L ajuţi pe Dumnezeu să-Şi împlinească cuvântul. Avraam a trecut prin treisprezece ani de tăcere, dar în acei ani toată încrederea lui în sine a fost distrusă; nu i-a mai rămas nici o posibilitate de încredere în căile naturale. Acei ani de tăcere au fost ani de disciplinare, nu de dizgraţie. Nu te forţa niciodată să arăţi că eşti plin de bucurie şi încredere, ci rămâi lângă Dumnezeu (vezi Isaia 50:10-11).

Mă încred eu în carne? Sau am trecut dincolo de orice încredere în mine, în oameni ai lui Dumnezeu, în cărţi, în rugăciuni sau în stări de extaz şi acum încrederea mea este pusă în Dumnezeu însuşi, nu în binecuvântările Lui? „Eu sunt Dumnezeul cel Atotputernic” -El Shaddai, Dumnezeul Tată-Mamă. Motivul pentru care noi toţi avem parte de disciplină este acela de a cunoaşte că Dumnezeu e real. De îndată ce Dumnezeu devine real pentru noi, ceilalţi oameni devin nişte umbre. Nimic din ceea ce fac sau spun ceilalţi sfinţi nu poate tulbura pe cel care este înrădăcinat în Dumnezeu.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS