Întotdeauna…

Întotdeauna ne-ai purtat
Din biruință-n biruință
Stăpâne, ne-ai binecuvântat
Cu generozitate Tu ne-ai dat
Tot ce era de trebuință.

Întotdeauna ai venit
Când Te-am chemat la încercare
Venind la timpul potrivit
O vindecare am simțit
Și iar trăit-am o splendoare.

Întotdeauna înverzești
Ce e uscat în viața noastră
Părinte, ne însuflețești
Nu cu reclame sau povești
Ci cu atingerea-Ți măiastră.

Întotdeauna ne ghidezi
Să nu ne-abatem spre pierzare
Asupra noastră priveghezi
(Sunt milioane de dovezi)
Și ștergi și falsa acuzare.

Nicicând nu ne-ai împovorat
Ci-ai ușurat dificultatea
Și zi de zi ne -ai cercetat
Și din iubire ne-ai mustrat
Când nu am apărat dreptatea.

Întotdeauna ne-ai ferit
De vreun pericol mic sau mare
În Tine ne-am adăpostit
Când vântul groaznic s-a pornit
Sau când a fost vreo frământare.

Ocrotitorul nostru ești
Zi de zi, în orice vreme
Metodele-Ți dumnezeiești
Prin care Tu ne fericești
Au anulat grele dileme.

Că-ntotdeauna noi găsim
La Tine turnul de scăpare
O, Tată, mult Te prețuim
Și pe genunchi Îți mulțumim
Cu cea mai ‘naltă adorare.

George Cornici

Întotdeauna acum

“Vă implorăm să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar” 2 Corinteni 6:1.

Harul de care ai avut parte ieri n-ajunge şi pentru astăzi. Harul este bunăvoinţa îmbelşugată a lui Dumnezeu; poţi oricând conta pe prezenţa lui, ca să beneficiezi de el. “Prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări”- aici vine examenul răbdării. Nu reuşeşti să te bazezi pe harul lui Dumnezeu în aceste situaţii? Spui tu: “O, de data asta nu contez pe harul Lui!”? Nu e vorba să te rogi şi să-I ceri lui Dumnezeu să te ajute, ci să îţi însuşeşti acum harul lui Dumnezeu.

Noi facem din rugăciune o pregătire pentru lucrare, dar în Biblie nu găsim nicăieri aşa ceva. Rugăciunea este exerciţiul de apelare la harul lui Dumnezeu. Nu spune: “Voi răbda aceasta până când voi putea merge să mă rog”. Roagă-te acum; apelează la harul lui Dumnezeu în momentul în care eşti în nevoie. Rugăciunea este cel mai practic lucru; ea nu este actul reflex de devoţiune. Rugăciunea este ultimul lucru în care învăţăm să apelăm la harul lui Dumnezeu. “In bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli” – în toate aceste arată că apelezi la harul lui Dumnezeu, har care te va face o pricină de uimire, pentru tine şi pentru alţii. Apelează acum, nu după aceea.

Cuvântul cel mai important din vocabularul spiritual este acum. Indiferent unde te vor duce împrejurările, continuă să apelezi la harul lui Dumnezeu în orice situaţie ai fi. Una dintre cele mai mari dovezi că apelezi la harul lui Dumnezeu este aceea că poţi fi umilit fără să manifeşti altceva decât harul Lui. “Neavând nimic…” Nu-ţi păstra niciodată nimic. Revarsă tot ce ai mai bun din tine; fi întotdeauna sărac. Nu fi niciodată diplomat şi grijuliu cu bogăţiile pe care ţi le dă Dumnezeu. Aceasta înseamnă sărăcie triumfătoare.

Oswald CHAMBERS

Dumnezeu te ascultă totdeauna

“Dumnezeul meu mă va asculta.” (Mica 7.7)

Prietenii ne pot fi necredincioşi, dar Domnul nu va părăsi niciodată sufletul sincer; din contra, El îi va asculta dorinţele. Prorocul ne spune: ”Nu crede niciodată pe prietenul tău cel mai intim şi păzeşte-te de a deschide gura înaintea aceluia care se odihneşte la sânul tău”.

Vrăjmaşii omului sunt aceia din casa lui. Este un lucru trist; dar chiar dacă am fi în această situaţie, Prietenul nostru ceresc rămâne credincios şi îi putem spune toate greutăţile noastre. Înţelepciunea noastră este să ne îndreptăm spre Domnul, şi nu să ne luăm la certa cu oamenii. Dacă cei aproape dintre ai noştri nu iau seama la chemările noastre, să ne aşteptăm la Dumnezeul mântuirii noastre, care ne va asculta. El ne va asculta cu atât mai mult cu cât vom întâlni mai multă rea voinţă, şi în curând vom putea striga: ”Nu te bucura, duşmana mea, de mine”.

Pentru că Dumnezeu este Dumnezeul cel viu, El poate să ne asculte; pentru că este Dumnezeul dragostei, El vrea să ne asculte; pentru că este Dumnezeul legământului, El se obligă să ne asculte. Dacă fiecare dintre noi îl putem numi ”Dumnezeul meu”, putem cu o siguranţă deplină să adăugam: ”Dumnezeul meu mă va asculta”. Deci, vino tu a cărui inimă sângerează astăzi, spune suferinţa ta Dumnezeului cel Veşnic, încredinţat că El te ascultă. Sa mergem să îngenunchem cu toţii înaintea Lui, repetând în adâncul inimii noastre: ”Dumnezeul meu mă va asculta”.

Charles Spurgeon