Esti pacatos?

Text: 1 Timotei 1:12-17

Inima este nespus de înşelătoare şi desnădăjduit de rea; cine poate s-o cunoască?” Ieremia 17:9

Numai păcătoşii se califică pentru mantuire. In cartea sa: „Transformarea omului dinăuntru”, Paula Sanford spune despre felul neobişnuit prin care a învăţat ea acest lucru. La varsta de 11 ani s-a predat lui Cristos pentru că predicatorul a prezentat un Isus iubitor.
Peste caţiva ani, cand Paula a ajuns la varsta de adult, o prietenă a înfruntat-o: „Paula, a spus ea, tu nu-L cunoşti pe Isus ca Mantuitor. Tu nu te-ai văzut niciodată ca păcătoasă. Numai păcătoşii pot cunoaşte un Mantuitor”. Profund tulburată, ea I-a cerut lui Dumnezeu să-i descopere natura păcatului ei. Curand după aceea, a ascultat mărturia unui pastor care spunea că înainte de a-L cunoaşte pe Cristos, fusese împlicat în prostituţie. Paula abia dacă putea să creadă ceea ce auzise. Pastorul se pocăise cu adevărat, dar oare de ce mărturisise aceste lucruri groaznice? După ce a plecat, Paula s-a simţit îngrozită şi ameninţată. Nu cumva Duhul Sfant îi revela aceeaşi capacitate de-a păcătui, faptul că ea există în fiecare – şi de aceea o avea şi ea? Pentru prima dată, a recunoscut că, prin harul lui Dumnezeu, famila ei, felul în care fusese crescută şi împrejurările vieţii au fost de aşa natură că au împiedicat răul să se manifeste. Dar că avand aceleaşi circumstanţe ca şi pastorul, şi ea ar fi făcut la fel, dacă nu şi mai rău.


Poate că tu L-ai iubit întotdeauna pe Isus şi ai trăit o viaţă corectă, dar nu te-ai văzut niciodată un păcătos. Cere-i lui Dumnezeu să-ţi arate ce este cu adevărat în inima ta. Curand te vei ruga: „Doamne, ai milă de mine, păcătosul”. Apoi Îl vei iubi pe Isus pentru ceea ce este El – Mantuitorul tău.     – D.J.D.

Nu-i nimeni să n-aibă nevoie
Să fie iertat de păcat.
El poate la Isus prin credinţă
Să vină, să fie schimbat.”           – Branon.

Dacă vrei să fii bun, trebuie mai îtâi să admiţi că eşti rău

Painea zilnica

La cruce

Mulțime de drumuri se-ntretaie
Care-ncotro
Printre ele drumul fericirii căutăm
Cineva tot aruncă îndoieli și întuneric
Să renunțăm
Cineva tot ne îmbie
Pe cărări plăcute, ușoare
Spre-a ne rătăci pașii
Prin locuri înșelătoare
Și totuși
Prin beznă căutând adevărul
Chiar în teama zilei de mâine
Înfometați de-a vieții pline
Nu stăm pe loc
O lumină cerească ne risipește jalea
Pe cruce
Săpat în aur și-n vreme și-n foc
E scris:
PE AICI ESTE CALEA!

Prea adesea simțim inima mult răvășită
Și-o vedem cum încearcă
Urmele păcatului să șteargă
Ascunzându-și chipul de rușine
Sub o mască de bine
Crezând că astfel se uită trecutul
Dar vine-o zi
Când în durere sufletul
Îți leapădă nevrednicia sa
Și chiar în marele foc
În care ne arde ‘cercarea
Zărim strălucind sus pe cruce
AICI ESTE RĂBDAREA

De multe ori Legea
Prea aspra ne pare
Mai dură decât o chemare la bine
Și-adesea bem o cupă de lacrimi amare
Prea multe bucurii și plăceri
Inima ne-o prefac în ruine
Și totuși
Chiar și in zbaterea nopții
Când în noi se agită
Neliniștea-nțelegerii cumplită
Printre presimțirile sumbre-ale morții
Ca pe un țărm de lumină
O cărare spre cruce se face
AICI ESTE PACE!

Benone Burtescu