Îndemn la veghere

Cât despre ziua aceia iată,
Nu știe nimeni pe pământ
Nu știu nici îngerii, nici Fiul,
Ci doar Părintele cel sfânt

Doar Tatăl știe ziua sfântă
Când Fiul va veni pe nori
Ca să Își ducă Aleasa-Acasă
În țara veșniciilor.

Dar ni se spune-n Evanghelii
Căci,  cum era cu Noe-odat’
Așa va fi și-n ziua-n care
Domnul va reveni îndat’

Nu va fi publicat în ziare
Nu va fi timp cronometrat
Dar nu e mult și Domnul vine
Ne spun și semne neîncetat.

Viața va fi ca mai-nainte
Și cursul ei își va urma
Când dintr-o dată unul…
Și celălalt va rămânea…

Unul pleca-va-n veșnicie
Pe norul alb, acolo sus…
Și celălalt jos va rămâne
În chinul veșnic făr-Hristos…

Vegheați – zicea Isus atuncea
Căci ceasul nu-i știut jos
Dar acela ce veghează
Va fi pururi cu Hristos

Fii gata dar în orice clipă
Curând Stăpânul va veni
Și robul credincios atuncea
Cu mare har îl va primi

Dar de-i robit de nepăsare
Acela-i rob necredincios
Stăpânul când veni-va-n noapte
…’L prinde-n lucruri fără rost…

Prin slujitorii ce-i trimite
Afară îl va arunca
Și plânsul și durerea amară
Ființa îi va inunda…

Deci, haideți să veghem întruna
Și să primim cerescul sfat
Și când va răsuna chemarea
Să fim gata în orice ceas.
Amin

Sav Simona

Ce ne mai leagă de pământ?

Ce ne mai leaga de pamant?
Ca Domnul vine in curând!
Suntem noi gata, pregatiți
Să intalnim martirii sfinți
Pe ingerii ce canta-n cor
Celui ce-n veci sade pe tron?
Suntem noi gata sa intram
In ceruri sus si sa cantam
Mielului sfant ce-a biruit
Si pân’ la capăt ne-a iubit?
Ce te mai leaga de pamant?
Te-ntreaba azi prin Duhul Sfant
Mirele drag, Emanuel
Vei fi rapit sau nu la El?
Intreaga viata ai luptat
Si pân’ acum ‘napoi n-ai dat
Insa te-ntreaba dragul meu:
Sunt eu legat de Dumnezeu?..
Sau chiar acuma la sfarsit
Cand semnele s-au implinit
Ceva te leaga de pamant
Sa nu poti merge-n cerul sfant?
Te leaga poate firea ta
Sau esti legat de averea ta
Sau ti-ai facut idoli moderni
Ce te pot duce spre infern?
Oare te-nchini la banii tai
Ce te pot duce in vapai
Si-adormi mereu cu ei in gand
In loc s-adormi lin, cugetand
La ziua-n care Domnul Tau
Va coborî din cerul Sau?
Vei fi tu gata pregatit?
Ca vremea e spre asfintit!
Si eu ma-ntreb, ma cercetez
Si spre rasplata eu privesc
Caci nu as vrea nicicand s-o pierd
Ci doar spre ea as vrea sa merg
De-aceea gandul mi-l indrept
Spre Domnul meu si il intreb:
Oare sunt gata pentru cer?
Tu cum ma vezi, Mire etern?
Tu vezi mai bine haina mea;
Cum ma vezi tu si cum e ea?
O vezi curata Domnul meu
Sau e patata din cel rau?
Mai vezi pe ea ceva murdar
Orgoliu, bârfa, ură chiar
Sau vorbe cari nu Te cinstesc
Si-un duh de fire, pamantesc?
Oh, de ar fi inca ceva
Indura-te de fiinta mea
Și-n sangele pe cruce dat
Fă-mi haina mea de-un alb curat
Sa pot zbura spre vesnicii
Catre eterne bucurii.
Desprins de tot as vrea sa fiu
Sa nu ma lege de pustiu
Nimic..nimic.., nici cineva
Ci doar legat de Tine as vrea
Mereu sa fiu, Mire iubit
Gata de ceasul pregatit.
Asa as vrea iar maine-n zori
Cu fratii mei, sa fiu pe nori
As vrea, cu Tine Domnul meu
Cu toti cei dragi in cerul Tau!
Sa nu ne lege de pamant
Nimic, ci-n zbor prin Duhul Sfant
In haine albe imbracati
Sa fim de Tine-n cer luati
Uitând de tot ce-a fost candva
Și-n veci domnească Dragostea!

Emanuel Hasan

Privesc cerul

Privesc cerul împodobit cu stele,
La luna ce se ascunde printre ele,
Sclipesc în noapte răspândind lumină,
Frumos e cerul, bolta cea senină.

Privesc la cer, gândesc la veșnicie,
La Dumnezeu, la sfânta Lui solie,
Prin Duhul văd cetatea glorioasă,
Văd calea îngustă, drumul către Casă.

Privesc la cer cu bucurie sfântă,
Inima mea cu drag Domnului cântă,
M-a mântuit, mi-a dat în dar iertare,
Îl laud pe El căci n` are asemănare.

Privesc la cer, aștept a Ta venire,
Curând revii în haina cea de Mire,
Pe nori de slavă cu a Ta solie,
Cu îngerii ce cântă-n limbi o mie.

Privesc și meditez la cer întruna,
Te aștept Isuse ca să-mi dai cununa,
Te laud și Te slăvesc cu bucurie,
Pe acest pământ și odată-n veșnicie.
Amin

Ica Drăgoi

O gardă cerească

“Iată, Eu sunt cu tine; te voi păzi pretutindeni pe unde vei merge, şi te voi aduce înapoi în ţara aceasta; căci nu te voi părăsi, până nu voi împlini ce-ţi spun.” (Geneza 28.15)

Avem să plecăm la drum şi avem nevoie pentru aceasta de un har special? Iată unul foarte preţios: starea de faţă şi păzirea lui Dumnezeu. În tot locul avem nevoie şi de una şi de alta, şi le vom avea dacă suntem conduşi de datorie, şi nu doar de propria noastră fantezie. Pentru ce să privim plecarea noastră într-altă parte ca o tristă obligaţie, când voia lui Dumnezeu, este cea care ne cheamă acolo? În toate ţările, credinciosul este străin şi călător, şi în toate ţinuturile Domnul va fi adăpostul Sau, aşa cum El a fost pentru toţi sfinţii în toate timpurile. Putem fi lipsiţi de sprijinul conducătorilor noştri pământeşti, dar când Dumnezeu zice: ”te voi păzi”, n-avem de ce să ne temem de vreun pericol. Aceasta este cea mai sigură însoţire pentru un călător.

Până atunci Iacov nu părăsise casa părintească. Neavând spiritul aventuros al fratelui său, el rămăsese copilul mamei, răsfăţat. Când a trebuit să plece în străinătate, Dumnezeu l-a însoţit. El avea puţin bagaj şi nici un însoţitor; dar nici un prinţ n-a avut vreodată o aşa nobilă gardă. Chiar când dormea pe câmp, îngerii vegheau asupra lui şi Domnul Dumnezeu îi vorbea. Dacă Domnul ne spune să plecăm, să zicem cu Domnul Isus: ”Sculaţi-vă, hai să plecăm de aici!”

Charles Spurgeon

Se-apropie Întruparea

Se-apropie „Crăciunul”, tu cum o să-l primeşti ?
Ţi-e sufletul o iesle primitoare,
Ai inima deschisă să-L cinsteşti,
Şi gând curat, pe Prunc să-L preamăreşti,
Sau, nici nu-ţi pui o astfel de-ntrebare ?

Se-apropie o sărbătoare sfântă,
Eşti gata s-o serbezi după Cuvânt?
Auzi, aievea, îngerii cum cântă,
Sau pe Irod, cum jalnic se frământă,
Că Rege S-a născut pe-acest pământ ?

Poţi fi la fel de bucuros, precum păstorii,
Eşti gata daruri scumpe, smerit să Îi aduci?
Ori, pentru tine, tema sărbătorii,
E o poveste… tu nu simţi fiorii,
Şi bucuria mare de atunci?

Doreşti să fi urmat şi tu o stea ?
Cu magii ce-au pornit din răsărit ?
Sau, pentru tine-i o povară grea,
Să te închini smerit, la ieslea Sa,
Să-L ai pe El, pe veci Sărbătorit ?

Vezi tu acum, o sărbătoare a Iubirii,
Ce-ţi dăruieşte pace şi lumină?
Sau, doar tradiţii, bucuria firii,
Ce nu-ţi oferă şansa nemuririi
O sărbătoare-ascunsă în rutină ?

Dar ce-i colindul pentru tine, oare ?
Un cântec, ce-l înalţi spre „flori de măr”,
Spre „leru-i ler”, spre lucruri pieritoare ?
Adu lui Isus, laude, osanale,
Vestind pe El, şi-ntregul Adevăr.

Hai să privim  cu toţii în Scriptură,
Ea dă răspuns la orice întrebare,
Şi să ne fie sfântă-nvăţătură,
Întreg păcatul ardă, fie zgură,
Şi Domnul să Se nască-n fiecare !
Paula Szabo

Samanta buna

Motto:””Fiul omului va trimite pe îngerii Săi și ei vor smulge toate lucrurile care sunt
pricină de păcătuire și pe cei ce săvârșesc fărădelegea și-i vor arunca în cuptorul
aprins; acolo vor fi plânsul și scrâșnirea dinților. Atunci, cei neprihăniți vor străluci
ca soarele în Împărăția Tatălui lor. Cine are urechi de auzit să audă.”” Amin!
Matei 13:41-43.
Pe cînd îi îndruma Isus
Cu sfaturi și povețe sfinte,
Ucenicilor le-a pus
Altă pildă înainte.

În pilda Sa avea să spună
Că un om a semănat
În țarină-i sămânță bună
Să rodească grâu curat.

Dar pe când dormeau cu toții
Vrăjmașul avea să vină
Și nevăzut, în toiul nopții,
A semănat în grâu neghină.

Iar când grâu’ a răsărit
Și-a crescut bobul în spice,
Și neghina s-a ivit
Ca toată holda să o strice.

Stăpânului, robii i-au spus
Despre grâul cu pricina:
„Doamne, nu sămânță bun-ai pus?
De unde-a răsărit neghina?”

„Am semănat – îi lămurește –
O sămânță roditoare;
Iar dacă neghina crește,
E a vrăjmașului lucrare.

Dacă a prins rădăcină
S-o smulgeți nu veți putea;
Nu cumva smulgând neghină
Să smulgeți și grâu cu ea.

Ci lăsați holdele să crească
Cu neghina printre spice;
Și când grâu-o să se coacă,
Secerătorilor le-oi zice

Ca să smulgă întâi neghina
Și legată-n snopi, s-o ardă;
Iar grâul în grânar să-l pună,
Nici un bob să nu se piardă. ”

Apoi, ca pilda s-o-nțeleagă,
Ucenicilor le-a spus
Că țarina e lumea-ntreagă,
Iar Cel ce seamănă-i Isus.

Sămânța bună și curată
Sunt copiii lui Dumnezeu,
Iar în neghina semănată
Vedem fiii celui rău.

„Grânar” Domnul a numit
Veșnica Sa Împărăție,
Iar al veacului sfârșit
E „Secerișul” ce-o să fie.

Atunci, pe întreg pământul
Vor veni secerătorii,
Îngerii Celui Preasfânt
Să smulgă răufăcătorii.

Toate lucrurile dovedite
Ca lucruri de păcătuire,
Vor fi smulse și-azvârlite
În focul veșnic spre-osândire.

Și toți acei neprihăniți
– Sfinții, pilde-n curăție –
Străluci-vor fericiți
În cereasca Împărăție.

Doamne,grăbește-Ți venirea
Ca să-nceapă secerișul!
Nu lăsa nelegiuirea
Ca să stea de-a curmezișul.

Că răii au umplut grădina
Cu sadul lui Belzebut
Și în holda Ta, neghina,
Tot mai mare a crescut.

Au intrat răii pe-ogoare
Cu sămânță de minciună
Semănând vânt de pierzare,
Dar vor secera furtună.

Cum rodul lor e rătăcirea
Ca lucrare a urâciunii,
Vor secera nelegiuirea
Și-or mânca rodul minciunii.

Doamne!
În nesfârșita-Ți îndurare,
Fă-ne Tu să fim lumină!
Iar în holda Ta cea mare
Să fim grâu și nu neghină.

Ioan Vasiu

Nădejdea ologului

Ologul, viața își târășțe
Cu greu s-ajungă la lumină,
De starea-n care se găsește,
Ar vrea să scape și suspină.

Îi este greu la mers, urcuș…
Picioarele nu îl ascultă,
E întristat și amărât, îi este  greu
De tot ce vede-n jurul său;
A adunat tristețe multă, multă…

Și-a adunat în pieptu-i plâns,
Atâta suferință… multă;
Se culcă-n „off”, iar la trezire,
Nefericit, suspinul și-l ascultă.

Ar vrea să zboare ca albina,
S-adune – dulce-n ființa sa;
Ar vrea să-nnoate-n bucurie;
Un gând frumos îi dă târcoale:
– Ce-aș mai zbura…!

…să simtă dulce-n cerul gurii…
Să nu mai vadă-n omenire,
Dezlănțuită fapta-urii și
Sabia, fapta securii.

Atât de plâns în duhul său
Și ologit de tot ce vede,
‘Și trăiește-n greu suspin viața,
‘N treziri din noapte, până dimineața.

Ar vrea s-atingă-n Duhul Sfânt,
Să prindă stele – lunei în cosiță,
Să mângâie raze de soare,
S-atingă Locu-n care, fericiri există.

Ar vrea s-ajungă-n coru-n care,
E înălțat Păstorul cel Iubit,
Să cânte-n ceata îngerimii,
Cum Duhul Sfânt a profețit.

E amintirea-aniversară,
Ce-n Duhul Sfânt sărbătorit-a…
Mulțimi de lacrimi-i se preling,
Pentru ai săi și omenire-a câta oară?

Se-așează trist adesea la izvor,
‘Și-așteaptă izbăvirea,
Să fie înverzit, udat,
Să-i fie -nviorată și udată: moștenirea.

Doar S-o-ndura Păstorul Sfânt și Bun,
Să Se oprească-n dreptu-i,
Ca altă dat’ în fața-ologului adus,
Cu-atâtea doruri-n pieptu-i.

Poate Se-ndură Sfântul Împărat,
S-aducă izăvirea,
Să îl atingă-n Duh curat,
Să își primească mersul, fericirea.

Sanda Tulics

Din pomul vietii

Din pomul vietii ne-om hrani
Si apa vie o vom bea,
Cu Domnul Isus noi vom fi
Iar viata noastra, s-a schimba

Putere iar iar vom capata
Durerea, ne va ocoli
Din fericre vom gusta
O lacrima, nu va mai fii

Vom fii cum Domnul ne-a creat
Cand inca n-am pacatuit
Cu cugetul neintinat
Asa cum Tatal ne-a dorit

Cu ingerii Ii vom canta
Il vom slavi pe Dumnezeu
Si cea fost jos, noi vom uita
Deloc, n-o  sa ne para rau

La ceruri casa ne va fi
Si pacea ne va-nconjura
Pe Salvator Il vom sluji
Si-o sa simtim prezenta Sa

Clipe frumoase vom trai
In locul ce e pregatit
Ai Domnului copiii vom fi
El, pentru asta s-a jertfit

Al Sau sfant sange L-a varsat
Ca noi, sa fim mostenitori
Ocari si chinuri a-ndurat
Prin El, vom fi invingatori

Sa-i dam in veci de veci marire
E Salvatorul cel iubit
El ne-a scapata de la pieire
Noi, drept la viata, am primit.

Florenta Sarmasan