A venit harul

Referințe: Ioan 1:15-18


În trecutul veșnic unde gândul zboară,
Nimic nu era, nici picătura de rouă,
Nici univers nu era, doar absolutul vid,
Nici lună, nici stele, doar golul pustiu și arid…

De acolo, unde era doar El în Sine,
În El era Cuvântul-din etern-lumină
Și viață, nedezghiocate încă, iar Duhul
Nu purcese în spațiu, să umple văzduhul.

Din neunde, netimp Triunic existent,
Se dezveli în Logos, Cuvântul imanent,
Prima rostire-faptă, izvor a tot ce este,
Și se porni rotire în sferele celeste…

Apar lumina, cerul, apa și uscatul,
Apare iarba, pomii, soare, lună, stele,
Pești și păsări, vite, târâtoare…
Și mai presus de toate,
Coroană și splendoare:
Omul și femeia, stăpâni a tot și toate,
Venea de sus lumina în mii de nestemate.

Și se-nșirară veacuri de trudă și sudoare,
Timpul se zbate-n sine și spațiul se-ncovoaie…
Apasă greu păcatul ce Legea-l înnegreste,
Din haosul din oameni genune se ivește,
Părea că totul piere, absentă orice zare…

Veni-va oare vremea, veni-va oare ceasul?
Așteaptă omenirea să-I audă glasul…
Deodată apare steaua și magii văd in spațiu,
O nouă stea aleargă, iar magii cu nesațiu
Sorb în ochi lumina și o iau pe urma ei…

Pe când păstorii-n noapte păzesc a lor turmă,
Cerul se deschide și cor de îngeri sună,
Aleargă și păstorii la locul cel promis,
Căutând să vadă, realitatea unui vis…

Magii vin cu daruri: aur, smirnă și tămâie,
Păstorii dau de știre, cu toții, ca să știe
S-a născut Mesia, al lumii Împărat.
Puteau vedea cu ochii Cuvântul Întrupat.

Iosif și Maria – Fecioara Preacurată,
Privesc la Prunc și sunt preafericiți
Că Domnul, Ziditorul, din ceruri a privit
Spre starea lor smerită. Din spița lui David

Le dărui Copilul, Cel Sfânt din veșnicii,
Să vină pe pământul înnegrit de vină,
S- aprindă-n mii de inimi lumină din Lumină.
Slavă-n ceruri, îngerii cântă, și pace
Pe pământ intre oamenii plăcuți Lui.

Acum și pentru tine, ce ești înstrăinat
Și umbli pe-ale lumii cărări insingurat,
Și pentru tine-i ziua, e ceasul chiar acum,
Să vii azi la lumină croindu-ți un alt drum,

El te cheamă: Vino! E ceasul cel dim urmă,
E ultima strigare, să vii în a Sa turmă,
Să simți cum se revarsă roua cea de sus,
Cum se revarsă harul prin crucea lui Isus.

Primește-n suflet pacea, păcatele-s iertate,
Plătitu-s-a cu sânge, sfânt, neprihănit,
Vino cu pocăință, vino mai aproape,
Iată, pentru tine harul a venit.

Culda Stefan  

Betleem, cetate sfântă

Betleem, cetate sfântă,
Mica-n cartea lui cuvântă,
C-ai obârşie străveche,
Eşti prea mic, dar n-ai pereche.

‎Betleem, cetate sfântă,
În strai nou te înveşmântă,
Din tine-i Stăpânitorul
Care mântuie poporul.

Betleem, cetate sfântă,
‎Auzi îngerii cum cântă,
Vers duios în armonie
Proclamând a Lui domnie.

Betleem, cetate sfântă,
Glas ceresc binecuvântă,
Îngerii ţi-aduc solie,
Pace pe pământ să fie!

Betleem, cetate sfântă,
Neamurile se frământă,
Mulţi ar vrea să te împartă,
De aleşi să te despartă.

Betleem, cetate sfântă,
Peste vremi stai neînfrântă,
Să nu-ti piară mărturia,
Mare-ţi fie bucuria!

Olivia Pocol

Răscumpărare

Atât de lungă-i umbra,
Și-atât e de tăcută,
Încât pământul, glezna,
Spre seară și-o sărută.

Și îngerii din ceruri
Aduc în lume veste,
Că vom pluti pe marea
Luminilor celeste.

Că mielul Cel de jertfă,
S-a prefăcut în leu
Și sângele Lui curge
În noi, din Dumnezeu.

La Cina Sa de Taină,
Și-adună turmă mică,
Și trupul sfânt din lume,
Spre ceruri îl ridică.

Nici aripă n-ar fi,
De nu ar fi fost zbor;
Nici vis de înălțare,
În trupul muritor.

Din stâncă, în pustie,
El scoate apă vie,
Și sângele său curge
Din trup, în veșnicie.

De-a pururea în toate,
De slavă luminos,
E omul care învie,
Sub crucea lui Hristos.

Marin Mihalache 

Aș vrea să nu mai fie dor

Aș vrea să nu mai fie dor
Nici timp de așteptare.
Să cânt cu îngerii in cor
Doar Ție “Osanale!”.

Aș vrea să scap de-acest pământ
Plin de ocări și trudă,
Să trec dincolo de mormânt,
Din lumea asta cruda.

Aș vrea s-ajung, Isuse drag,
Pe străzile de aur,
Să mă primești chiar Tu în prag
Și să îmi fii tezaur.

Aș vrea sa-ti cânt, să te slăvesc
Cu cerul împreună,
C-aici, pe plaiul pământesc
Ai fost a mea arvună!

Dar pana atunci, oricât va sta
Necazul, suferința, …
Ca să ajung în slava Ta
Eu îmi voi da silința!

Carmen-Anastasia Ciurbe

E noapte sfântă-n Betleem

E noapte sfântă-n Betleem
Și îngerii coboară,
Se aude al cerului poem,
Se naște un Rege din fecioară.

Oștirea sfântă e-n extaz
Cântându-I plini de fericire,
Se naște un Rege, un Viteaz
Un Împărat, numit IUBIRE! ! !

Se naște un Soare Minunat,
A lumii mântuire,
O izbăvire de păcat
Și un drum frumos spre nemurire.

Păstorii Îl privesc uimiți
Cu dragoste nespusă,
Au alergat cu toți grăbiți
La vestea de îngeri adusă.

Smeriți și umiliți se pleacă
Cu dragoste și adorare,
La ieslea mică și săracă
Să vadă a cerului splendoare.

În paie-n staul era pus
N-aveau loc pentru El în casă,
Pe Mesia, pruncul Isus,
În grajd de vite să se nască.

Trei magi venind din depărtare
Scrutând la bolta cea senină,
Văzură o stea foarte mare
Și o sfântă tainică lumină.

Cu aur, smirnă și tămâie,
Să se închine au venit,
La Cel ce avea din veci să fie
Mesia, Salvatorul profețit.

E sărbătoare la creștini,
Cu drag și dor ne amintim.
De bucurie suntem plini,
Cu El, pe veci, în cer vrem toți să fim.

Călăuziți de steaua sfântă
Ce-n veci de veci nu are apus,
Cântăm cu acei ce astăzi cântă,
Glorie Pruncului Isus.

Era ființa cea firavă
Demult în iesle-nfrigurat.
Azi este Domn, e sus în slavă,
E cel mai mare Împărat!

E noapte tainică în lume,
Oamenii-și cântă bucuria,
În gura tuturor e un Nume,
Emanuel, Isus Mesia!

Puiu Chibici

În adânc

De ce te-ndoieşti aşa de tare
Cånd lacrima spală a ta faţă iar?
Deasupra norului e o Salvare,
E Dragostea dăruită la Calvar.

Ce adânc te-nvăluie în joc
Sub albastrul cerului de Voroneţ?
În tremurânda undă dacă-nnoţi,
Te îneacă fiorii de îngheţ.

Vrei s-ademeneşti adânc necunoscut
Cu vâlvătaia ta năucitoare,
Dar chemarea ta e rece, e de lut!
Deasupra cântă ceru-n sărbătoare!

Vin îngerii din cer şi coboară,
Îmbrăcaţi în haine albe de Lumină,
Te împletesc în cununa astrală,
A Domnului din grădina divină!

Isus te cheamă-n susur blând, liniştit,
La veşnicia născută-n Iubire!
Alege Golgota, pe El, Cel jertfit,
Izvorul curat spre Împărăţie!

Maria Șopț 

Cântec sfânt

Albastrul cerului senin
Şi zorii dimineţii,
Al îngerilor cânt sublim
Pe pajiştea vieţii,

Să-ţi ducă luntrea liniştit
Pe marea fără spume
Surâsul fie-ţi înflorit
Cât vei trăi în lume!

Să cânţi cu nourii ce merg
Pe bolta plumburie,
Să zburzi cu fluturii ce-alerg
Prin luncă, prin câmpie,

Şi-n pârâiaşul cristalin
Privind mulţimi de stele
Să-nveţi un cântec sfânt, sublim,
Ce-l torc în noapte ele.

Cu el s-aduci omagiul sfânt
Părintelui divin
În seara străvezie, când
Lumini pe cer se-aprind.

Şi-n albii dimineţii zori
Să-l cânţi cu ciocârlia
În timp ce-n ram, privighetori,
Vă-ngână melodia.

Sara Dehelean

E GOOOL !

Mergeam încet spre casă, gândind în sinea mea
La ce simţea Maria, ştiind că-o piatră grea
Acoperea mormântul în care a fost pus
Învăţătorul, bunul şi dragul ei, Isus.

Şi plină de uimire, văzu înmărmurită,
Că piatra grea şi mare fusese prăvălită.
Mormântul rece iată, era GOL şi pustiu
Dar Domnul dispăruse şi-află că este viu.

Doi îngeri îi vestiră, că El a înviat
Şi-a părăsit mormântul, aşa cum i-a-‘nştiinţat
Cu mult timp înainte, pe când cu ei era
Şi le spunea în taină, ce se va întâmpla.

Şi cum mergeam, în minte cu-această cugetare,
Se auzi deodată, o larmă foarte mare:
‘E GOOOL !’ Striga mulţimea cu voci la unison
Dar nu cei din Biserici, ci de pe stadion…

Credeam că şi mulţimea ce-şi striga bucuria
Era însufleţită la fel ca şi Maria,
Dar, mare amăgire, această exaltare
Venea de la o minge intrată între bare !!!

Şi-am început să cuget, în mersul meu domol,
Cum poţi ca să te bucuri, de-un lucru care-I GOL ?
Cum de anume lucruri, de care eşti lipsit,
Să poţi să te şi bucuri, să fii şi fericit !

Adam, strămoşul nostru, după ce-a fost creat
Şi când, perfidul şarpe i-a spus că-i dezbrăcat
Ascultător de-acesta, smerit şi benevol,
Se-acoperi cu-o frunză, să nu mai fie GOL

O văduva săracă, ce-avea-n ale ei oale
O mână de faină, iar restul erau GOALE,
A ascultat de Domnul, hrănindu-l pe Ilie
Şi fost-a răsplatită cu mare bogăţie.

Trudit se-ntoarse Petru, în zori, cu barca GOALĂ
Şi abătut, şi singur, spăla năvodu-n poală
Dar, arunca năvodul la-a Domnului poruncă
Şi prinse-atâta peşte, că nu putea să-l ducă.

Chiar văduva umilă, în culmea sărăciei
Printre bogaţii darnici, la casa vistieriei
Îşi puse toţi bănuţii, cu mâna tremurândă.
Dar Domnu-i pregătise o veşnică dobândă.

Şi noi venim la Tine şi-aducem ca obol
O fire răstignită şi vasul nostru GOL
Să-l umpli Tu, o, Doamne, cu Duhul Tau  cel Sfânt,
Să faci sa străluceasca acest vas de pământ.

Goleşte-ne trecutul, păcatul şi mândria
Şi dă-ne-n schimb credinţa, puterea şi tăria
Sa Te urmam în toate, ştiind că vei veni
Ca să ne dai în ceruri, eterne bogăţii.

Marius Cheres

Prințul din Betleem

Atatia ani s-au cufundat in amintiri
Ca-ntr-un noian de mii de vise si-mpliniri
Și ades cu drag imi amintesc ce-a fost frumos
Ce am trait de mic copil pentru Hristos
Am fost crescut in dragoste de Dumnezeu
Si chiar de fraged am stiut ca Fiul Sau
Cu o iubire atat de-adanca m-a iubit
Că-n lumea aceasta pentru mine a venit
Că intr-o iesle s-a nascut, in Betleem
El,Printul vietii ce bogat era in cer
Și ca in noapte la păstori a coborât
Un cor de ingeri cu splendori câmpul umplând.
Știam prea bine cum pastorii s-au zorit
Sa plece catre pruncul proslavit
De ingerii ce vestea le-au adus
Si locul nasterii unde se afla Isus.
Și ascultand slujba cea sfanta eu vedeam
Prin fata mea pe magii falnici ce veneau
Sa i se-nchine, sa-i aduca-n duh smerit
Tamâie,smirna și aur scump din Rasarit.
Zambesc acum, cu atata drag și-mi amintesc
Ca tot la fel cum a primit printul ceresc
Primeam si noi copiii Casei Celui Sfant
Daruri frumoase si versete din Cuvant.
Iar mai apoi ieșind prin fulgii mari de nea
Simteam zapada cum sub pași ne scarțâia
Și-atatea urme in omatul gros urmau
Urmele noastre ce la alte porti duceau
Sa duca vestea minunata prin cantari
Cum corul sfant aduse-odata-n zări.
Și pe la casele deschise mai vedeam
Semne de bucurie pe la geam
Si alte canturi se-auzeau in departari
Alți pași in nea si alti colindatori
Și oameni bucurosi si primitori
Cu zambetul pe buze pâna-n zori
Și-o atmosfera ca de vis ma-nvaluia
Pe culmi de bucurie sfanta ma purta
*
Acum sunt ani și-n mine s-a intiparit
In inima si-n suflet ce-am trait
Iar azi urmez acelasi dor si acelasi gand
Ce am urmat pe cand eram copil plapand.
Dar astazi mult mai mult eu inteleg
De ce Hristos a parasit cerul intreg
Și mult mai mult eu simt prin Duhul Sfant
Iubirea Sa in viata mea pe-acest pământ.
Simt ca Acel ce pentru mine a venit
Ca sa se nasca si sa fie rastignit
Apoi sa-nvie triumfator a treia zi,
Mă va lua cu Sine sus in vesnicii.
In pieptul meu eu simt iubirea pentru El
Si simt ca sunt in pregatire pentru cer
Ca pretul meu nu in zadar a fost platit
Ca-l voi urma si-l voi iubi pân’ la sfarsit
Azi inteleg ca intr-o zi îi voi cânta
Cu ingerii din Betleem iubirea Sa
Cu haina alba de splendoare imbracat
Printului vietii, ce viata-n dar mi-a dat.
Dar pân’ atunci cânta-voi cu iubire Domnului
Slava in ceruri și pace pe pamant intre ai Lui!

Emanuel Hasan