Influenta vietii tale asupra altora

Text: 2 Timotei 1:1-7

„Îmi aduc aminte de credinţa ta neprefăcută, care s-a sălăşluit întai în bunica ta, Lois… ” 2 Timotei 1:5

Tanărul Timotei a beneficiat de influenţa evlavioasă a bunicii şi a mamei care i-au modelat o „credinţă neprefăcută” şi i-au dat cunoştinţele Scripturii (2 Timotei 3:15). A fost de asemenea, afectat profund de viaţa, învăţăturile şi încurajările apostolului Pavel. Chiar şi după ce au murit cu toţii, influenţa bunicii, a mamei şi a apostolului Pavel a rămas în viaţa lui Timotei, care a transmis altor bărbaţi şi femei minunatele adevăruri ce i-au fost încredinţate. Şi noi putem lăsa impresii care să transforme o viaţă, mult mai tirziu,după plecarea noastră. Există oameni care chiar acum sunt în cer şi care au avut un impact ce dăinuie şi azi în viaţa mea. Unul dintre aceşti bărbaţi este fostul meu profesor de Vechiul Testament din seminar, doctorul Leon Wood. El a trăit o viaţă de erudit, auto-disciplinată şi devotată, în întregime lui Dumnezeu.

Învăţătura sa a fost întotdeauna adevărată şi inspiratoare. Dar cel mai mare impact în viaţa mea a fost integritatea sa personală, credinţa şi reverenţa sa înaintea Domnului. Influenţa doctorului Wood continuă, nu numai prin cărţile sale, dar în, şi prin studenţii ale căror vieţi au fost atat de profund influenţate de el.
Nu toţi putem fi profesori de seminar. Dar toţi putem să ne dăm toată silinţa să trăim astfel ca munca noastră, credinţa şi mărturia noastră să continue după ce noi vom trece. Să demonstrăm altora realitatea existenţei lui Dumnezeu şi a bucuriei de-a fi creştini. Apoi, prin harul lui Dumnezeu, următoarea generaţie va cunoaşte puterea care dăinue a vieţii noastre. – D.C.E.

„Ai o singură viaţă, trăieşte-o bine,
Sus să porţi făclia pururi luminînd.
Veşnicia poate numai îţi va spune
Ce mare-i raza de viaţă dăruind. ”  – Miller

„Dacă vrei ca influenţa ta să rămană, pune-L pe Isus pe primul loc In viata ta„

Painea zilnica

Complexul Ilie

Text: 1 Regi 19:1-8

„(Ilie) a şezut jos sub un ienupăr şi dorea să moară, zicind: „Destul” ”  1 Regi 19:4

Concertul este în plină desfăşurare. Dirijorul dă din baghetă cu zel şi entuziasm. Deodată un membru al orchestrei se ridică şi se apropie de el. Este omul care cantă la trianglu. Ii şopteşte: „Aveţi ceva împotrivă dacă plec acasă? Partea mea s-a terminat”. Este ridicol, nu-i aşa? El este membru al orchestrei şi ar trebui să aştepte pană la terminarea concertului. Prezenţa sa adaugă tenta necesară pentru ca orchestra să arate întreagă. I-ar deranja şi i-ar întrerupe pe ceilalţi dacă cineva ar pleca după ce şi-a terminat partea sa din partitură.

Uneori cei mai în varstă se simt ca şi cantăreţul la trianglu. Cred că ei şi-au terminat partea lor şi şi-au împlinit scopul. La fel ca şi Ilie, recurg la autocompătimire şi ar dori ca Domnul să-i ia acasă în cer. Cu toate acestea, fie că ştiu sau nu, ei sunt încă o parte semnificativă din „orchestra vieţii”, prin însuşi faptul că sunt aici.
Mulţi creştini au fost încurajaţi de răbdarea, înţelepciunea, şi mijlocirile celor bătrani care-L iubesc pe Domnul. Numai veşnicia va scoate la lumină întregul impact al contribuţiei lor spirituale. Aceşti slujitori ai Domnului au multe de făcut pentru gloria lui Dumnezeu. Ei sunt foarte importanţi, pentru că altfel El nu i-ar lăsa printre noi.
Creştine, poate crezi că lucrul tău aici jos s-a terminat. Nu te lăsa copleşit de complexul de autocompătimire al lui Ilie şi de dorinţa de-a muri. Gandeşte-te numai la influenţa pe care o ai asupra altora. Încă faci un impact în vieţile lor.      – H.G.B.

„Bătrani ostaşi ai începutului de drum
Ei au trasat cărarea pe care mergi acum.
în lupta-n care eşti ei primii au luptat.
învaţă de la ei ce-i bun şi-adevărat.”– Branon

„Decat să tii cont de numărul anilor, mai bine fă ca toţi să conteze„

Painea zilnica

Sa lasi ceva in urma

Text: 2 Corintem 2:14-17

„Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care… răspandeste prin noi in orice loc mireasma cunoştinţei Lui.” 2 Corinteni 2:14

Hoţul a crezut că a comis o spargere perfectă. N-a lăsat nici o urmă – sau cel puţin aşa a crezut. Lucrul de care nu ţinuse cont era că cineva ar fi putut să-şi aducă aminte de felul în care mirosea. Un martor şi-a adus totuşi aminte şi a indentificat suspectul din cauza a ceea ce lăsase în urma sa.
Lăsăm cate ceva oriunde ne ducem. Nu vorbesc de miros, ci de influenţă. O povestire de Stuart Holden ne aminteşte de acest adevăr. Un tanăr care locuia într-o pensiune îşi pregătea bagajele pentru a se muta în alt oraş. Cand proprietarul pensiunii l-a întrebat dacă stransese totul, el a răspuns: „Cred că da. Vreau să fiu sigur că n-am să las nimic în urmă”. Cu înţelepciune, proprietarul i-a amintit: „Este totuşi un lucru pe care-l vei lăsa în urma ta, tinere. Influenţa ta”.

Dacă eşti creştin, ai fost chemat de Dumnezeu să laşi ca influenţa vieţii tale să facă o impresie favorabilă asupra altora chiar asupra acelora pe care nu-i cunoşti personal. La birou, acasă, la magazin, sau în şcoală, influenţa ta este asemănătoare cu cea a lui Cristos? Te cunosc oamenii din pricina comentariilor tale pline de amabilitate, a interesului tău plin de dragoste, a spiritului de generozitate şi al respectului faţă de alţii? Dacă nu, atunci tu laşi în urma ta o influenţă care este mai rea decat mirosul care l-a trădat pe hoţul care a fost prins.
Apostolul a spus că „noi suntem înaintea lui Dumnezeu, o mireasmă a lui Cristos printre cei care sunt pe calea mantuirii şi printre cei ce sunt pe calea pierzării” (2 Corinteni 2:15). O astfel de influenţă trebuie să lăsăm în urma noastră.-P.R.V.

„O frate, fă la alţii bine,
Chiar dacă ţie-ţi faci un rău;
Căci numai cand te uiţi pe tine,
Poţi semăna cu Domnul tău.”  – Traian Dorz

„Un creştin trebuie să fie o persoană care să facă uşoară credinţa altora în Dumnezeu„

Painea zilnica

Influența unei mame

„Fiul meu, păzește sfaturile tatălui tău și nu lepăda învățătura mamei tale.”

„Să cinstești pe tatăl tău și pe mama ta este cea dintâi poruncă însoțită de o făgăduință, ca să fii fericit și să trăiești mulți ani pe pământ.”

Proverbe 6.20; Efeseni 6.2,3

Prin comportamentul ei, mama exercită în familie fie o influență bună, fie una rea. Felul ei de a se comporta lasă în inimile copiilor ei o impresie adâncă și le modelează viața.

O mamă temătoare de Dumnezeu simte nevoia rugăciunii personale. Ea Îi cere înțelepciune lui Dumnezeu, pentru ca exemplul ei în viața de fiecare zi să reflecte ceea ce-și dorește ea de la copiii ei. Ea se străduiește să organizeze treburile gospodărești în așa fel, încât citirea Bibliei și rugăciunea împreună cu toată familia să nu fie neglijate din lipsă de timp.

O mamă înțeleaptă nu le va porunci sau interzice copiilor ei ceva fără să cugete mai întâi. Dar, dacă va cere ceva de la copiii ei, ea va insista cu bunătate, dar și cu perseverență, ca ei să urmeze cererea ei.

Ea nu va amenința pripit, ci se va întreba mai întâi dacă își va putea pune în aplicare amenințarea în caz de neascultare.

O mamă sensibilă își va pedepsi copilul când știe sigur că el merită pedeapsa. Mai întâi va asculta ceea ce-i va spune copilul, dar, dacă este neapărat necesară pedeapsa, nu o va aplica în prezența altora. Ea nu-și va dezamăgi niciodată copilul, ci își va împlini cu conștiinciozitate promisiunea făcută.

Samanta buna

Nebunia îngrijorării

Text: Matei 6:25-34

„De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…“ Matei 6:25

Ca şi creştini, nu trebuie să ne îngrijorăm. Cu toate acestea, îngrijorarea este unul dintre acele lucruri de care ne facem cu toţii vinovaţi. Adeseori ne interesăm de probleme care n-ar trebui să ne preocupe. Am citit undeva că există două lucruri de care n-ar trebui sâ ne îngrijorăm niciodată. In primul rînd, nu trebuie să ne îngrijorăm de lucrurile pe care nu putem să le dominăm. Incredinţîndu-le în mîna Domnului în rugăciune, ar trebui să le lăsăm pe seama Lui. In al doilea rînd, n-ar trebui să ne îngrijorăm de lucrurile pe care le putem domina. Ar trebui să încetăm a ne mai îngrijora şi ar trebui să începem să facem ce trebuie cu ele.

Hudson Taylor, misionarul în China şi fondatorul organizaţiei misionare Overseas Missionary Fellowship, a dat un sfat înţelept: „Să renunţăm la munca noastră, Ia planurile noastre, la noi înşine, la vieţile noastre, la cei dragi, la influenta pe care o avem, la totul şi să le lăsăm în mîna lui Dumnezeu; şi apoi, după ce l-am dat totul Lui, nu ne va mai rămîne nimic pentru care să ne îngrijorăm”. Ar trebui să evităm îngrijorarea, nu numai pentru suferinţele pe care le provoacă, dar mai ales pentru că supără pe Domnul. Se spune că Charles Wesley a zis că pentru el este tot la fel de nepotrivit să înjure ca şi să se îngrijoreze. Fără îndoială că el s-a gîndit că amîndouă sînt păcate. Pentru un copil al lui Dumnezeu, a se îngrijora înseamnă că el se îndoieşte de Tatăl său Cel ceresc şi aceasta este o insultă la adresa Sa. El merită toată încrederea noastră. Punîndu-ne încrederea fermă în Dumnezeu şi în promisiunile Sale, ne va ajuta să nu cădem în nebunia îngrijorării. R.W.D.

Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
E-un soare şi mai dulce şi mai strălucitor.
Nu norul este veşnic, ci soarele-i acel
Ce-nvinge şi rămîne stăpîn în urmă, el.

„Cand ne îngrijoram,
credem mai mult in problemele noastre
decat credem în promisiunile lui Dumnezeu.„

Painea zilnica

Isuse, în prezența Ta…

Isuse în prezența Ta
Cântarea este mai plăcută
Mereu ‘naintea Ta voi sta
Făr’ Tine nu pot exista
Clarifici starea de derută.

Zilnic mă ajuți să sui
Spre spațiul vieții de splendoare
Cuvânt de-ncurajare-mi spui
Ca Tine nimeni altul nu-i
În faptă și în afirmare.

Prezența Ta înseamnă har
Cum nu găsești în altă parte
Să pot respinge-un adversar,
Să pot să umplu un hambar,
De Cer să nu mă pot desparte.

Cu Tine nu mă rătăcesc
Prin ipotetice unghere
Sunt fericit să Te slujesc
Și voia Ta s-o împlinesc
Să trec dincol’ de Înviere.

Ca aeru-i prezența Ta
Îmi întreține existența
Și alte daruri îmi vei da
Mesajul tău îl voi purta
Să se întindă influența.

Îți mulțumesc că ești prezent
În orice loc și-n orice vreme
Ești Scutul meu, ești permanent
Vorbirea-Ți e medicament
Pentru tot felul de probleme.

Stau lângă Tine și cu Tine
Prezența Ta m-a cucerit
În bucurie și- n suspine
Mă-nviorează, mă susține
Și-mi face traiul fericit.

George Cornici

Adevărata îndeletnicire a inimii

“Puneţi pe inimă aceste lucruri, îndeletniceşte-te în totul cu ele, pentru ca înaintarea ta să fie văzută de toţi.” (1Timotei 4.15)

Aici avem practic făgăduinţa că, împlinind cu atenţie darurile noastre pentru lucrarea Domnului, vom face progrese văzute de toţi. Nu vom fi folosiţi printr-o citire în grabă a Cuvântului lui Dumnezeu, ci numai printr-o adâncă meditaţie. În cunoaşterea lui Dumnezeu nu vom creşte prin marele număr de fapte bune făcute cu nepăsare – numai pentru a fi făcute – ci dându-ne pe noi înşine în tot ceea ce facem. În fiecare muncă se găseşte o răsplată; numai să nu fie făcută în grabă şi de mântuiala, ci din toata inima.

Dacă ne împărţim pe noi înşine între Dumnezeu şi Mamona, între Domnul Isus şi noi înşine, nu vom avea propăşire. Trebuie să ne dedăm în întregime lucrării sfinte, sau altfel vom fi nişte leneşi în lucrurile cereşti, iar munca noastră nu va avea o răsplată. Sunt eu un slujitor al Mântuitorului? Să fiu în întregime, fără a-mi cheltui puterea de muncă pentru lucruri pământeşti. De ce să mă amestec în politică sau distracţii deşerte? Sunt creştin? Slujba pentru Domnul Isus să fie singura mea ţintă. Să ne dedăm în totul lucrării pentru slava Domnului Isus, dacă dorim ca Biserica şi lumea să simtă influenţa puternică dorită de Dumnezeu.

Charles Spurgeon