Îndemn la pocăință

Sunt doar un simplu om. . ca fiecare
Și-am fost trimis cu treabă pe la voi
Stăpânul m-a trimis c-o-nsărcinare. .
Să vă transmit: că vremea ca atare
E scurtă. . și se-ntoarce înapoi.

Dorind la pocăință să vă-ndemne
Mai lasă Harul să vă pregătiți
De-o bună vreme El trimite semne
Iar în Cuvânt găsiți ce vor să-însemne
Prin Sfânta Lui lumină să le știți.

Din nou și-acum. . a nu știu câta oară
Indemnul Lui e să vă pocăiți
El n-ar dori ca cineva să piară
C-a pregătit o veșnică comoară
S-o-mpartă cu aceia mântuiți.

Căci nimănui nimic nu-i folosește
Chiar dac-ar poseda întreg pământ
Iar dacă sufletul și-l prăpădește
În clipa morții oare cum pășește
Spre întâlnirea cu Cel Veșnic Sfânt?

Isus a pătimit murind pe cruce
Și-ntreg păcatul Lumii l-a plătit
Doar jerfa Lui spre Cerul Sfânt conduce
La Tatăl, ce schimbarea o produce. .
Prin Har. . și tu poți fi un mântuit.

Prin mine Domnul vă aduce-aminte
Că-n lumea asta sunteți trecători
Nu neglijați deloc a Lui cuvinte
Luați în seamă lucrurile sfinte
Căutați adevăratele comori.

Deși sunt încercări și sunt ispite,
Ca voi și eu mereu sunt încercat
Iar probele pe drum sunt stabilite
Dar însuși Domnul nostru ne promite
Că El va fi cu noi neîncetat.

Numai ascultă-I astăzi vocea lină
Eu nu sunt doar un simplu mesager. .
Grăbiți-vă spre Țara de Lumină
Pe Calea-ngustă dar de Haruri plină
La toți eu vă doresc: Drum bun. . spre Cer!

Daniel Hozan

O chemare, o izbăvire

“Cheamă-Mă în ziua necazului, şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!” (Psalmul 50.15)

Iată într-adevăr o făgăduinţă. Ea este pentru cazurile urgente: “în ziua necazului”. Într-o astfel de zi se face întuneric în mijlocul zilei şi fiecare oră care vine este mai întunecoasă decât aceea care a trecut. Să ne amintim atunci de aceste cuvinte care ni s-au spus anume ca să ne sprijinească în zilele noastre înnorate.

Ce îndemn plăcut şi plin de înţelegere: “Cheamă-Mă”. N-ar trebui să avem nevoie de această înştiinţare; a ne ruga ar trebui să fie o obişnuinţă permanentă şi de fiecare zi. Ce îndurare că avem libertate să-L chemăm pe Dumnezeu! Ce înţelepciune să folosim bine această îndurare! Este o nebunie să alergăm la oameni când Domnul ne cheamă să-I aducem Lui însuşi necazurile noastre. Să nu şovăim deci ca să facem acest lucru. Avem aici o făgăduinţă care ne dă curaj: “Te voi izbăvi”. Oricare ar fi greutatea sau nevoia, Domnul nu face nici o deosebire, dar făgăduieşte o izbăvire întreagă, sigură şi fericită. El va împlini, El însuşi, această izbăvire, cu mâna Sa. Să credem acest lucru; Dumnezeu preţuieşte credinţa.

Şi la sfârşit, iată rezultatul: “tu mă vei proslăvi”. Ah, să facem acest lucru cu prisosinţă. Când El ne va fi izbăvit, îl vom lăuda cu glas tare. Şi cum este sigur, că El ne va izbăvi, să-L lăudăm chiar de acum.

Charles Spurgeon

Indemn

Când bruma,
Dă sărut de gheață, florilor-boboc,
Iar zgomotul și pofta lumii,
Arde sărutul de iertare,
Ce L-am primit în Golgota
Din Dumnezeul sfânt și mare,
Când șoapta lumii respinge pocăința,
Îmbracă-te și strânge tot mai tare
Haina  ce-ți îmbracă sufletul,
Scăpat de suferință.
Când flori de mărăcini
Îți ies în drum ”frumos ornate”
Și-n locul unde Domnul,
Trebuie să stea, sunt așezate…
Nu plânge, și nu dispera,
Stăpânul știe a le aranja pe toate!
Când șuierat, în loc de laudă, onoare,
Se-aruncă de acei ce Îi nesocotesc chemarea,
Nu dispera!
Ci roagă-te, insistă în fața Celui ce-I salvare!
Când  lepădată ți-e credința,
De-aceia care te disprețuiesc,
Strânge-ți haina sfântă, haina pocăinței,
Adu-ți aminte de Dumnezeu și suferința-I,
Cântând smerit: În ea, mă regăsesc…

3 decembrie 2015
Sanda Tulics