Domnul Dumnezeu e Mare!

Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de
cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său! Ps. 146:5

Cazul Sarai-Agar ne fie
Bun exemplu-n așteptare,
Nu întârzie răspunsul –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Ce a spus El se va face,
Vom încurca de ajutăm,
Ce apoi se va desface
Nu-n bine fi-va, s-așteptăm!

La timpul cel mai potrivit,
Răspunde-va în îndurare.
Ținem strâns ce am primit –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Brațul Său victorios,
În neputința cea mai tare
Ne va ridica de jos –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Și când totul spune: nu,
Ținem strâns încredințarea.
Suntem slabi: și eu și tu –
Domnul Dumnezeu e Mare!

Cântă-i glorii, fii în pace
Pân’ la ultima suflare!
Ce promite, se va face –
Domnul Dumnezeu e Mare!!!

Lidia Cojocaru

Reclame

Despre Înviere

Nu există biruință
Mai sublimă ca-nvierea
Cum e, oare, cu putință,
Mulți, să-i nege adierea?

E totală nebunie
Să declari că-i ficțiune
Ea revarsă armonie
Și credință în minune.

Toți acei ce-o-mbrățișează
Pot privi dinco’ de moarte
Învierea ne formează
Pentru Cer, eternitate.

De-i sfidată dă iertare
Ființelor necredincioase
Dar îndeamnă la purtare
De lucrări evlavioase.

De-i privită cu-ndoială
Și pe asta o-nțelege
Dar spune fără sfială:
”E-mplinit cine m-alege.”

Cei ce stau cu ea la masă
Îi cunosc bine lucrarea
Știu ce mult, și azi, îi pasă
Să păzească-nseninarea.

Învierea, clar, vorbește
Să priceapă fiecare
Că viața se-ofilește
Făr-adâncă-ncredințare.

Cu Mesia una este
(E perfectă unitatea)
Dragii mei, nu e poveste:
Ea ne dă eternitatea.

George Cornici

Nici o secundă

Nu ne-ai lăsat nici o secundă
Să fim în starea fără har
Dulcea-Ți iubire ne inundă
E cel mai scump mărgăritar.

Venit-au valuri să ne-nnece
Dar brațul Tău ne-a ridicat
În luptă nimeni nu ne-ntrece
Trăim un crez prin foc format.

Nici o secundă îndurarea
Nu a scăzut, n-a dispărut
Ne-ai îmbrăcat cu-ncredințarea
Că Tu, Isuse, ne ești scut.

Că ești cu noi în orice vreme
E-un adevăr atât de clar
Nu sunt motive a ne teme
Te duci cu noi în alt hotar.

Când fost-am în cuptor fierbinte
Miracol sfânt: erai prezent
Mereu ne vom aduce-aminte
Cum stins-ai focul vehement.

Prin bucurie și durere
Ne însoțești spre Canaan
E permanență și veghere
Să nu ne-atingă vreun dușman.

Ai stat cu noi întotdeauna
(Nici o secundă n-ai plecat)
De-aceea Te-adorăm întruna
Urmându-Ți suflu-nmiresmat.

George Cornici

Din ceasul tainicei chemări

Din ceasul tainicei chemări
Când părăsit-am calea largă
Ne-au cucerit încredințări
Și-ai noștrii pași spre Cer aleargă.

Mergeam în grabă spre neant
Când auzit-am vocea lină:
”Mesajul Meu e important
E uns cu pace și Lumină.”

Am ascultat și L-am urmat
Pe-al jertfei Fiu și-al nostru Rege
De-atunci cu sufletul predat
Putem comori cerești culege.

Privirea Lui ne-a-nsuflețit
Să nu mai vrem, nicicând, himere
Și-atât de mult L-am prețuit
Când ne-a vorbit de Înviere.

Din clipa când L-am cunoscut
(Atunci, în ziua cercetării)
Lucrări precare n-am mai vrut
Și nici o stare-a nepăsării…

Ci implicare și progres,
Conecții cu dumnezeirea
Pe-acestea, zilnic, le-am ales
Să nu ne pierdem moștenirea.

George Cornici

Te-ai coborât la noi din Slavă…

Te-ai coborât la noi din Slavă
Și-ai îmbrăcat strai omenesc
Privirea Ta a fost suavă
Și-azi milioane Te cinstesc.

Ai părăsit astrale glorii
La colbul Terrei ca să vii
Să dai avânt, să dai victorii
S-aduci viață celor vii.

N-ai exprimat vreo ezitare,
De nimeni nu ai fost forțat,
Venit-ai din încredițare
La neamul cel întemnițat.

Știai ce Te așteaptă-n vale,
Ce suferințe Îți vor da,
Că, mulți, în loc de osanale
Cu spini te vor încorona.

N-ai vrut castele, nici palate
Ci-un spațiu mic, sărăcăcios
A fost a Ta maternitate
O, Prunc cu numele Hristos!

Nu ai venit să faci reclamă
Ci să-mplinești divinul plan,
Să ‘nalți pe cei trântiți de dramă,
Să poat-ajunge la Liman.

Găsit-ai multă frământare,
Noian de fapte fără rost
Era nevoie de schimbare
Și de puternic adăpost.

N-a fost mai sfântă misiune
Și nici n-a fost un scop mai ‘nalt
Căci îndemnai cu pasiune:
”Mergeți spre malul celălalt!”

Sădit-ai dor de veșnicie
În cei ce ușa au deschis
I-ai învățat ce-i vrednicie,
Le-ai dat exact ce le-ai promis.

Te-ai coborât s-aduci speranța
Ce poate-nvinge-n încercări
Să poată să-și arunce zdreanța
Acei ce vor descătușări.

În Tine au găsit drumeții
Un sprijin tare în furtuni
Pătruns-au taina frumuseții
Și s-au desprins de uscăciuni.

I-ai ajutat să-nvingă starea
Cu legături în bezna grea,
Să înțeleagă întruparea
Și ființa-ntreagă să Ți-o dea.

E mult de-atunci; și totuși harul
Ne însoțește și pe noi
Să mergem veseli spre Hotarul
Unde-s primiți sfinții eroi.

Că Te-ai născut și-n viața noastră
E darul cel mai minunat
Și astăzi vorba Ta măiastră
Ne-a cucerit, ne-a-nseninat.

George Cornici