Din nou

Betania Worship Dublin

Din nou

Betania Worship Dublin

12 Septembrie

„Domnul este un Dumnezeu gelos.” Naum 1:2

Domnul nostru este foarte gelos pe dragostea ta, credinciosule. Te-a ales El? Atunci nu poate îndura ca tu să alegi pe altcineva. Te-a cumpărat El cu sângele Său? Atunci nu poate îndura ca tu să gândeşti că îţi aparţii ţie sau acestei lumi. Te-a iubit cu o dragoste atât de mare, încât nu a vrut să fie în ceruri fară tine; a ales să moară El, ca să nu te vadă pe tine murind. El nu poate îndura nici un obstacol între dragostea inimii tale şi El însuşi. Este foarte gelos pe încrederea ta. Nu îţi va permite să te încrezi într-un braţ de came. Nu poate îndura ca tu să sapi puţuri crăpate, atunci când izvorul de apă vie este întotdeauna la dispoziţia ta. Când ne sprijinim pe El, El este bucuros; dar când ne transferăm dependenţa supra altuia, când ne sprijinim pe înţelepciunea noastră sau pe un prieten — şi, cel mai rău, când ne încredem într-o lucrare a mâinilor noastre —El este nemulţumit şi ne va pedepsi ca să ne întoarcă la Sine.

El este foarte gelos şi pe tovărăşiile noastre. Nu trebuie să existe nici o persoană cu care să vorbim mai mult decât vorbim cu Isus. Să rămâi numai în El este adevărata iubire; dar să comunici cu lumea, să găseşti mângâiere în plăcerile fireşti, sau chiar să preferi societatea iubiţilor tăi creştini timpului petrecut cu El, toate aceste lucruri sunt dureroase pentru Dumnezeul nostru gelos. El este fericit să rămânem în El şi să ne bucurăm de tovărăşia Lui constantă. Multe din încercările pe care El le trimite asupra noastră au drept scop îndepărtarea inimilor noastre de la lucrurile create şi apropierea de Creator.

Fie ca această gelozie, care ne tine întotdeauna aproape de Christos, să fie o mângâiere pentru noi; fiindcă, dacă El ne iubeşte atât de mult încât îi pasă de dragostea noastră, putem fi siguri că nu va îngădui să ni se întâmple nimic rău, şi că ne va proteja de toţi duşmanii. O, dacă am avea destul har ca să ne păstrăm inimile pentru Christos astăzi, şi să închidem ochii cu gelozie sfântă la toate fascinaţiile lumii!

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pot totul în Cristos

„5. Ferice de cei ce-si pun tăria in Tine, in a căror inimă locuiește  încrederea”
Psalm 84

În Valea Plângerii, nu mai sunt izvoare,
Pământul s – a uscat, parcă – i bulgăr mare,
Doar  Floarea Durerii  strigă și suspină:
-Aștept, Isus, ploaia ce are să vină!

În Valea Plângerii, e multă durere,
Dar fără lacrimi din cer, nu e putere,
Eu aștept roua cerului, solul  de sus,
Pot totul să rabd, de mă – ntărește Isus!”

Și încep să urce norii de ploaie,
Fulgere  albe, pe câmp, și pe zăvoaie,
Mărgăritare albe, ce parcă   vorbesc:
” – Sunt ploaia târzie, pe Isus Îl vestesc!”

” -Îți mulțumesc, Isuse, pentru ploaie,
Inima dură  ca bulgărul se – nmoaie,
Pot   să strig   lumii, dar  cu sufletul voios:
Pot  să rabd  totul de mă-ntărește  Cristos, !”

Se înviorează  floarea, pomii aduc rod,
Ciocârlii se rotesc, strigând către norod:
” -Hai, suflete zboară, te înveselește,
Poți totul în Cristos ce te  întărește!”

Valea Plângerii e  plină de izvoare,
Dinspre cer, îngerii cântă la vioare:
-” Ferice de cei ce-și pun tăria în Isus,
Căci va ploua cu binecuvântări de sus!”

Arancutean Eliza  

23 Mai

„Domnul va sfârşi ce a început pentru mine.” Psalmi 138:8

Încrederea pe care psalmistul o prezintă aici este o încredere de origine divină. El nu spune „am har destul ca să sfârşesc ce am început. Credinţa mea este atât de tare încât nu mă voi clătina. Dragostea mea este atât de fierbinte încât nu se va răci niciodată. Hotărârea mea este atât de puternică încât nimic nu o poate clinti”. Nu, el depindea numai de Domnul. Dacă ne încredem în ceva care nu-şi are temelia pe Stânca Veacurilor, încrederea noastră nu este decât un vis. Ea va cădea peste noi şi ne va acoperi cu ruine, spre durerea şi confuzia noastră. Timpul desface tot ce toarce?natura, şi cei care se îmbracă cu hainele ei se cufundă în confuzie veşnică. Psalmistul era înţelept El se Sprijinea numai pe lucrarea Domnului. Domnul a început lucrarea aceasta fără noi. El o va duce mai departe, şi dacă nu o sfârşeşte EL nu va fi niciodată sfârşită.

Dacă avem o pată pe haina neprihănirii, suntem pierduţi; dar credinţa noastră este că Domnul care a început va sfârşi. El a făcut totul, trebuie să facă totul, şi va face totul. Noi nu trebuie să ne punem încrederea în ceea ce facem sau am hotărât că vom face, ci în ceea ce Domnul va face. Necredinţa insinuează: „ nu vei putea niciodată să stai în picioare. Priveşte răul din inima ta; n-o să poţi niciodată să învingi păcatul. Aminteşte-ţi de plăcerile şi ispitele care te asediază; vei fi prins cu siguranţă de ele şi te vei lăsa târât”. Ah, da, am pieri într-adevăr dacă am fi lăsaţi în seama puterii noastre.

Dacă ar trebui să navigam bazându-ne pe corăbiile noastre fragile, am avea de ce să ne lăsăm cuprinşi de disperare. Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu! El „va sfârşi ce a început” şi ne va duce la „limanul dorit” (Psalmi 107:30). Nu putem fi niciodată prea încrezători atunci când ne încredem în El şi nu putem purta niciodată prea multe poveri atunci când avem Asigurarea Lui.

Meditaţii C. H. Spurgeon

13 Martie

„La ce să şedem aici până vom muri?” 2 împăraţi 7:3

Dragă cititorule, această carte a fost scrisă special pentru zidirea credincioşilor, dar dacă tu eşti încă nemântuit, inima mea plânge. Ţi-aş spune bucuros câteva cuvinte care să reprezinte o binecuvântare pentru tine. Deschide-ţi Biblia şi cieşte povestea leproşilor. Observă poziţia lor, care seamănă farte mult cu poziţia ta. Dacă rămâi unde eşti,vei pieri, dar dacă mergi la Isus, nu poţi decât să mori. Nu rişti, nu câştigi, spune înțeleptul proverb, şi în cazul tău riscul nu este mare.

Dacă stai liniştit într-o stare disperată, nimeni nu îţi va plânge de milă când te va ajunge nenorocirea; dar dacă mori căutând îndurarea – dacă este posibil aşa ceva – vei fi obiectul simpatiei universale. Nici unul dintre cei care refuză să privească la Isus nu va scăpa. Ştii că doar cei care cred în El sunt salvaţi, fiindcă unele dintre cunoştinţele noastre au primit îndurare. Atunci de ce să nu primeşti şi tu? Ninivitenii au spus „cine stie dacă…?” (Iona 3:9). Acţionează conform aceluiaşi principiu, şi încearcă îndurarea Domnului. Pieirea este atât de îngrozitoare încât, dacă ar exista un singur pai de care să te poţi agăţa, instinctul de conservare te-ar ajuta să te prinzi. Am spus aceste lucruri vorbind din punctul de vedere al unui necredincios. Acum te voi asigura din partea Domnului că, dacă ÎI cauţi, ÎI vei găsi.

Isus nu alungă pe nic unul dintre cei care vin la El. Nu vei pieri dacă îţi pui îecrederea în El; din contră, vei găsi comori mult mai bogate decât cele găsite de sărmanii leproşi în tabăra sirienilor. Fie ca Duhul Sfânt să te încurajeze să ieşi imediat, şi nu va fi în zadar. Când ştii că eşti mântuit, nu poţi să nu spui şi altora vestea cea bună. Nu sta liniştit. Spune întâi bisericii, şi uneşte-i în părtăşie sfântă. Spune-i şi pastorului despre descoperirea ta, şi apoi proclamă vestea cea bună în orice loc. Fie ca Domnul să te salveze astăzi, înainte de apusul soarelui.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Prea mandru?

21 noiembrie

Text: Isaia 53

„Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de
drumul lui.” Isaia 53:6

Nimic nu se poate compara cu mandria inimii omenesti. Parem
determinati sa facem toate lucrurile dupa placul nostru si
suntem capabili sa facem totul ca sa evitam sa ne umilim inaintea
altora. Chiar si in problema mantuirii, suntem gata mai degraba sa
facem fapte marete prin puterea noastra, decat sa-I cerem lui
Dumnezeu iertare prin lucrarea lui Cristos.

Mandria omului este ilustrata de Bill Walker, un personaj din
piesa lui Bernard Shaw, „Major Barbara”. Beat si furios, Walker o
apuca de par pe Jenny Hill, o tanara de la Armata Salvarii, si-i
zdrobeste fata cu lovituri de pumn. Cand cei care urmareau cele ce
se petreceau l-au acuzat de lasitate, a inceput sa doreasca sa faca
ceva pentru a indeparta vinovatia si pentru a-si repara reputatia.

Nici nu i-a trecut prin minte sa-si ceara iertare, desi ea a spus ca-l
iarta. In primul rand, a provocat la bataie pe un campion la lupte
care fusese convertit. S-a gandit: „Daca-mi va frange maxilarul,
lucrurile s-ar echilibra”. Dar noul crestin a refuzat sa se bata. Apoi,
a incercat sa scape de vinovatie, platind o amenda in locul unui
prieten. Aruncand banii, a spus: „M-am oferit sa platesc. Nu pot
face altceva mai mult. Ia-i sau lasa-i acolo”. Apoi, a plecat cu pasi
apasati, refuzand sa ceara iertare lui Jenny.

Poate ca ai fost si tu la fel cu Dumnezeu. Nu vrei sa accepti
iertarea Sa pe care ti-o ofera prin lucrarea lui Cristos in locul tau.
Isaia a spus ca Dumnezeu a facut sa cada asupra Lui toata nele-
giuirea noastra (53:6).

Prietene, nu fi atat de mandru incat sa nu-I ceri iertare lui Dum-
nezeu. Pune-ti increderea in El chiar azi! – D.C.E.

„Nimic in viata nu detin,

De crucea Ta acum ma tin.

Si-n sangele-ti curat izvor

Ma spala Tu sau vreau sa mor.” – Toplady

„Suntem mantuiti prin rascumpararea lui Cristos
si nu prin realizarile noastre.„

Painea zilnica

Adevar: Manevrati cu atentie!

Text: Efesem 4:7-16

„…credincioşi adevărului în dragoste, să creştem în toate privinţele, ca să ajungem, la Cel ce este Capul, Cristos.” Efeseni 4:15

Intr-un articol publicat de revista „Moody Monthly”, intitulat: „Să fim pe deplin cinstiţi”, Calvin Miller îşi aduce aminte de o femeie din biserica pe care o păstorise, care se supărase foarte rău pe el pentru că nu l-a pus pe fiul ei să cante mai multe cantări în biserică. Işi însemnase într-un caiet fiecare ocazie în care Miller a procedat faţă de ea într-un fel care „nu era în spiritul lui Cristos”. Cîteva luni mai tarziu, i-a arătat tot ce-i făcuse, lucruri care o ofensaseră. Miller a spus: „Ceea ce m-a uimit cel mai mult era că lista ei era aproape în întregime adevărată. Nu scrisese nimic ce nu era adevărat, dar ceea ce scrisese nu era deloc amabil”.

Vorbind adevărul fără dragoste poate sluji cauzei răului, fie că o facem cand predicăm sau cand învăţăm pe alţii Cuvantul lui Dumnezeu, cand mustram un credincios, sau cand ne disciplinăm copiii. Adevărul poate fi devastator. Cand este îmbrăcat cu dragoste, atunci el elimină eroarea, zideşte încrederea şi promovează binele altuia. Calvin Miller afirmă: „Adevărul răutăcios strigă ca un învingător. Adevărul iubitor plange că trebuie să-şi confrunte fratele în greşeala lui. Adevărul răutăcios calcă falnic de puterea sa. Adevărul iubitor plînge deoarece corectarea ce i-a fost inspirată va provoca dureri pentru o vreme. Adevărul răutăcios strigă: „Şahmat, eşti bătut!” Adevărul iubitor şopteşte: „Te corectez cu aceeaşi durere ce o simţi şi tu. Dar cand durerea se va termina ne vom bucura împreună că am servit atat cinstei cat şi dragostei”.
Duhul adevărului lui Dumnezeu ne cere să spunem adevărul, dar să nu-l spunem fără dragoste. Numai cand ne vom preda limba Lui vom putea manevra adevărul cu multă grijă. – D.J.D.

„la-mi limba, Doamne, şi a Ta să fie
Şi dă-mi în viaţa-ceasta unic ţel,
Să spun doar adevărul din iubire,
La toţi cei mari şi mici, la fel. ”     – D.J.D.

„O bucăţică de dragoste este singura momeală
în stare să pună frau limbii.„

Painea zilnica

Nebunia îngrijorării

Text: Matei 6:25-34

„De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră…“ Matei 6:25

Ca şi creştini, nu trebuie să ne îngrijorăm. Cu toate acestea, îngrijorarea este unul dintre acele lucruri de care ne facem cu toţii vinovaţi. Adeseori ne interesăm de probleme care n-ar trebui să ne preocupe. Am citit undeva că există două lucruri de care n-ar trebui sâ ne îngrijorăm niciodată. In primul rînd, nu trebuie să ne îngrijorăm de lucrurile pe care nu putem să le dominăm. Incredinţîndu-le în mîna Domnului în rugăciune, ar trebui să le lăsăm pe seama Lui. In al doilea rînd, n-ar trebui să ne îngrijorăm de lucrurile pe care le putem domina. Ar trebui să încetăm a ne mai îngrijora şi ar trebui să începem să facem ce trebuie cu ele.

Hudson Taylor, misionarul în China şi fondatorul organizaţiei misionare Overseas Missionary Fellowship, a dat un sfat înţelept: „Să renunţăm la munca noastră, Ia planurile noastre, la noi înşine, la vieţile noastre, la cei dragi, la influenta pe care o avem, la totul şi să le lăsăm în mîna lui Dumnezeu; şi apoi, după ce l-am dat totul Lui, nu ne va mai rămîne nimic pentru care să ne îngrijorăm”. Ar trebui să evităm îngrijorarea, nu numai pentru suferinţele pe care le provoacă, dar mai ales pentru că supără pe Domnul. Se spune că Charles Wesley a zis că pentru el este tot la fel de nepotrivit să înjure ca şi să se îngrijoreze. Fără îndoială că el s-a gîndit că amîndouă sînt păcate. Pentru un copil al lui Dumnezeu, a se îngrijora înseamnă că el se îndoieşte de Tatăl său Cel ceresc şi aceasta este o insultă la adresa Sa. El merită toată încrederea noastră. Punîndu-ne încrederea fermă în Dumnezeu şi în promisiunile Sale, ne va ajuta să nu cădem în nebunia îngrijorării. R.W.D.

Nu te-ndoi, ci crede că după orice nor
E-un soare şi mai dulce şi mai strălucitor.
Nu norul este veşnic, ci soarele-i acel
Ce-nvinge şi rămîne stăpîn în urmă, el.

„Cand ne îngrijoram,
credem mai mult in problemele noastre
decat credem în promisiunile lui Dumnezeu.„

Painea zilnica

Încrederea sublimă

“Nu ţi-am spus că, dacă vei crede, vei vedea gloria lui Dumnezeu?” Ioan 11:40

De fiecare dată când te aventurezi în viaţa de credinţă, descoperi ceva în împrejurările tale obişnuite care contrazice clar credinţa ta. Raţiunea umană nu este credinţă, iar credinţa nu este raţiune umană. Una ţine de viaţa naturală, iar cealaltă de viaţa spirituală. Te poţi încrede în Isus Cristos atunci când raţiunea ta nu poate crede în El? Te poţi aventura eroic pe baza cuvintelor lui Isus Cristos. atunci când raţiunea îţi strigă: “E o minciună”? Pe munte e uşor să spui: “O, da, cred că Dumnezeu poate face aceasta”; dar trebuie să cobori în valea posedată de demoni şi să te confrunţi cu realitatea care râde ironic de întreaga ta credinţă de pe Muntele Transfigurării.

De fiecare dată când teologia credinţei devine clară propriei mele minţi, mă întâlnesc cu ceva care o contrazice. Dacă spun că mă încred în Dumnezeu care împlineşte toate nevoile mele şi apoi ajung într-o perioadă de uscăciune, fără nici o perspectivă, se va vedea atunci dacă voi trece prin încercarea credinţei victorios sau voi da înapoi, mulţumindu-mă cu ceva mai puţin? Credinţa trebuie încercată, deoarece numai prin luptă poate fi ea transformată într-un bun personal. Cu ce se confruntă credinţa ta acum? Încercarea sau va dovedi credinţa ta ca fiind bună, sau o va distruge. “Ferice de acela pentru care Eu nu voi fi un prilej de poticnire.”

Scopul final este încrederea în Isus. Crede cu stăruinţă în El şi orice încercare pe care o vei întâlni îţi va întări credinţa. Viaţa de credinţă este mereu pusă la încercare şi ultima mare încercare este moartea. Fie ca Dumnezeu să ne păstreze într-o stare bună pentru luptă! Credinţa este acea încredere de nespus în Dumnezeu, care nu visează niciodată că El nu va fi lângă noi.

Oswald CHAMBERS