Lacrimi

Atatea lacrimi au varsat
Si ochii tai, si ochii mei…
Cand planul tau s-a daramat,
Cand visul meu s-a spulberat,
Din adancimi descatusat,
Adanc pe fata ne-a brazdat
Un rau fierbinte de scantei.

Cand incercarea ne-a zdrobit,
Am plans, am plans, si iar am plans…
Cand valurile ne-au izbit
Si focul cand ne-a mistuit,
Povara cand ne-a coplesit
Si drumul lung ne-a obosit,
Belsug de lacrimi noi am strans.

Atatea lacrimi au varsat
Si ochii tai, si ochii mei…
Dar Dumnezeu nu le-a uitat,
Pe toate ni le-a numarat,
Si intr-o zi, ne-a garantat,
Ca mana Lui de Imparat
Va sterge lacrima din ei.

„…Si Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor.” Apocalipsa 7:17.

Anca Winter 

Sah-mat-ul diavolului

Text: Iov 1:6-22

Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mană tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mana”.” Iov 1:12

Ca să caştigi o partidă de şah, trebuie să blochezi mutările adversarului sau să-i dai mat. Aceasta înseamnă că regele lui este atacat de una sau de mai multe piese şi capturarea lui nu mai poate fi împiedicată. Este atras în cursă. L-ai blocat din toate părţile. Adversarul poate avea mai multe piese pe tabla de şah deat tine, dar dacă regele lui nu are unde să mai fugă, este învins. Jocul acesta fascinant îmi aminteşte de viaţa creştină. Satan este un duşman formidabil, care profită de toate dificultăţile noastre.
Cînd suntem sub presiunea încercărilor, ne simţim încercuiţi şi ni se pare că nu mai avem unde să mergem. In asemenea circumstanţe, mulţi creştini îşi compromit convingerile şi se dau bătuţi. Totuşi, răspunsul lui Iov în mijlocul încercărilor, a fost diametral opus. El şi-a păzit inima de rău. Citim că „în toate acestea, Iov n-a păcătuit de loc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu” (Iov 1:22).


Te-au făcut adversităţile să te simţi căzut în capcană, încercuit şi înfrant? Rezistă acelor ispite care te vor conduce spre plăceri păcătoase. Nu demisiona dandu-te bătut, pradă amărăciunii şi înfrangerii. Tu ai o deschidere pe care n-o are nici un jucător de şah. Cand eşti „încercuit”, tu poţi să ceri promisiunile lui Dumnezeu şi să faci ceea ce este corect. Dacă urmezi acest curs, Dumnezeu îţi va deschide o cale de scăpare ca să poţi răbda încercarea (1 Cor. 10:13). El ne garantează acest lucru. Bizuie-te pe El să-ţi deschidă calea la vremea potrivită.
Adu-ţi aminte, şah-matul diavolului nu înseamnă câ partida este terminată. – D.J.D.

Pentru cel ce-n Domnul se-ncrede
De-a pururi îl aşteaptă deschis.
Iar sfantul Cuvant va râmane
Adăpost în furtună promis. ”   – Anonim

Lucrurile pe care le aruncă Satan în calea  noastră pentru a ne înfrange,ne pavează drumul spre victorie

Painea zilnica

Obiceiul de a fi la înălţimea situaţiei

„Ca sa pricepeți care este nădejdea chemării Lui.”

Efeseni 1:18

Aminteşte-ţi că ai fost mântuit pentru ca viaţa Fiului lui Dumnezeu să se poată manifesta în carnea ta muritoare. Foloseşte întreaga energie pe care o ai pentru a împlini alegerea ta – aceea de a fi copil al lui Dumnezeu; Fi întotdeauna la înălţimea situaţiei.

Tu nu poţi face nimic pentru mântuirea ta, dar trebuie să faci ceva pentru a o manifesta; trebuie să pui în practică ceea ce a lucrat Dumnezeu înlăuntrul tău. Pui tu aceasta în practică cu limba ta, cu creierul tău şi cu nervii tăi? Dacă ai rămas acelaşi supărăcios mizerabil, hotărât să mergi pe propria ta cale, atunci este o minciună să spui că Dumnezeu te-a mântuit Şi te-a sfinţit.

Dumnezeu este Marele Creator, El permite dificultăţilor să vină în viaţa ta pentru a vedea dacă poţi trece cum trebuie peste ele – „Cu Dumnezeul meu sar peste un zid”. Dumnezeu nu te va scuti niciodată de cerinţele pe care le presupune calitatea de fiu sau fiică a Lui. Petru spune: ,.Nu vă miraţi de încercarea de foc care este în mijlocul vostru”. Fii la înălţimea situaţiei; la ce-ţi cere încercarea. Nu contează cât te doare, atât timp cât aceasta Ii dă lui Dumnezeu ocazia să Se manifeste în carnea ta muritoare

Fie ca Dumnezeu să nu mai găsească în noi văicăreli, ci să ne găsească plini de curaj şi vigoare spirituale, gata să facem faţă oricărui lucru pe care El îl aduce în viaţa noastră. Noi trebuie să ne antrenăm cu scopul ca Fiul lui Dumnezeu să Se manifeste în carnea noastră muritoare.

Dumnezeu nu are muzee. Singura ţintă a vieţii este aceea ca Fiul lui Dumnezeu să se poată manifesta; orice tendinţă de a-I dicta lui Dumnezeu trebuie să dispară. Domnul nostru nu I-a dictat niciodată Tatălui Său; nici noi nu suntem aici ca să-I dictăm Iui Dumnezeu, ci suntem aici ca să ne supunem voii Lui, pentru ca să poată lucra prin noi ceea ce vrea El. Când vom înţelege acest lucru. El ne va face pâine frântă şi vin turnat pentru a-i hrăni pe alţii.

Oswald Chambers

Puterea rugăciunii

E mare încercarea! …
E mare cât un Goliat!
Tu? . . nici măcar cât David…
Cu ea nu poți lupta…
Te vezi doar o furnică
Ce poate fi strivită
De-acest uriaş de ură
Ce nu te va cruța! . .
Îl vezi cum te priveşte.
Se-apropie de tine!
Să scapi ai vrea! … zadarnic! …
Deodat’ te simți pierdut!
Nu-i cine să te scape
Nu-i ajutor pe-aproape
Şi nici chiar din departe
Chiar de l-ai tot cerut! …
Dar, dintr-odat’, minune!
Goliatul şovăieşte,
Îi tremură genunchii
Iar tu priveşti uimit:
Dar cum e cu putință?
Îl vezi cum se-ncovoaie
Şi-n clipa următoare
În praf e prăbuşit! ! !
*
O, nu ştiut-ai oare
Că Dumnezeul Slavei
Ascultă rugăciunea
Celor neprihăniți?
Că ea deschide cerul
Şi norii şi pământul
Că ea deschide temniți
Şi-nvie din morminți?
Că ruga cea fierbinte
Mare putere are
Când cei făr’ de prihană
Ca jertfă o aduc
Celui ce totul poate,
Celui ce totul vede,
În fața Cărui iadul
Şi demonii toți fug?
O, suflet drag, ştiut-ai
C-atunci când simți în oase
Cum intră groaza morții
Cu-al său rece fior,
Se ‘nalță pentru tine
Tone de rugaciune
Spre Cel Atotputernic
Ce stă mai sus de nori?
Căci pentru Cel ce-i veşnic
Nu-i prea adâncă groapa
Nu-i prea adâncă marea
Şi nu-i cu neputință
Nimic în fața Lui!
În clipe de durere,
De-amar şi disperare
Tu eşti purtat pe brațe
De rugi spre tronul Lui!
Dă-i slavă, mulțumeşte-i
Pentru a Sa scăpare
Şi pentru sfinții care
În rugă te-au purtat,
Căci pe-ale rugii brațe
Până peste hotare
Va fi mereu acela
Ce-i fiu de Împărat!

Emanuel Hasan

De ce nu pot veni după Tine acum?

..Doamne, – l-a zis Petru, – de ce nu pot veni după Tine acum?” loan 13:37

Sunt momente când nu poţi înţelege de ce nu poţi face ce vrei. Când Dumnezeu aduce în viaţa ta o perioadă de goliciune, nu te grăbi s-o umpli, ci aşteaptă. Acea perioadă de goliciune poate veni ca să te înveţe ce înseamnă sfinţirea; sau poate veni după sfinţire, ca să te înveţe ce înseamnă slujirea. Nu porni niciodată la drum înainte de a fi călăuzit de Dumnezeu. Dacă ai cea mai mică îndoială în privinţa vreunui drum de urmat, înseamnă că El nu te călăuzeşte în acea direcţie. Ori de câte ori te îndoieşti dacă trebuie să faci un anume lucru, nu-l face.La început poate vezi clar care este voia lui Dumnezeu – întreruperea unei prietenii, ruperea unei relaţii de serviciu – ceva ce simți desluşit că este voia lui Dumnezeu să faci; dar nu acţiona niciodată sub impulsul acestui sentiment.

Dacă faci aceasta, îţi vei crea dificultăţi pentru a căror rezolvare va fi nevoie de ani de zile. Aşteaptă timpul pregătit de Dumnezeu pentru a te convinge de un lucru şi El va face aceasta fără să-ţi provoace suferinţe sau dezamăgiri. Cînd este vorba de voia providenţială a lui Dumnezeu, aşteaptă ca El să acţioneze. Petru n-a stat în aşteptare înaintea lui Dumnezeu, ci a presupus în mintea lui de unde va veni încercarea; dar încercarea a venit de unde nu se aştepta. „Îmi voi da viaţa pentru Tine.” Declaraţia lui Petru a fost sinceră, dar pornită din ignoranţă. „Isus i-a răspuns: «… nu va cânta cocoşul, până te vei lepăda de Mine de trei ori».”

Aceste cuvinte au fost rostite de Cel care-l cunoştea pe Petru mult mai bine decât se cunoştea el însuşi. Petru nu-L putea urma pe Isus, deoarece nu se cunoştea pe sine şi nu ştia de ce este capabil. Devotamentul natural poate fi suficient ca să ne atragă Ia Isus, să ne facă să simţim fascinaţia Sa, dar nu ne va face niciodată ucenicii Săi. Devotamentul natural se va lepăda întotdeauna de Isus, într-un fel sau altul.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS

Încercarea credinţei

“… credință cât un grăunte de muştar…” Matei 17:20

Trăim cu ideea că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credinţa noastră și poate că asa este la început: dar noi nu câştigăm nimic prin credinţă, ci credinţa ne aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I dă Lui posibilitatea să lucreze în noi. Dumnezeu trebuie să distrugă mereu baza experienţei tale, dacă eşti un copil al Lui, pentru a le aduce în contact direct cu El. Dumnezeu vrea să înţelegi că trebuie să trăieşti o viaţă de credinţa, nu o viaţă de exaltare sentimentală datorată binecuvântărilor pe care ţi le-a dat. La început, viaţa ta de credinţă a fost limitată şi intensă, fixată in jurul unei mici fărâme însorite de experienţă care avea în ea atât raţiune, cât şi credinţă şi care era plină de lumină şi dulceaţă. Apoi Dumnezeu Şi-a retras binecuvântările Sale de care crai conştient, ca să te înveţe să umbli prin credinţă. Valorezi mai mult pentru El acum decât în zilele de încântare conştientă şi mărturie exaltată.

Credinţa, prin însăşi natura ci, trebuie încercată; adevărata încercare a credinţei nu constă în faptul că ne e greu să ne punem încrederea în Dumnezeu, ci în faptul că trebuie să se limpezească in minţile noastre caracterul lui Dumnezeu. Credinţa, pentru a fi pusă în practică, trebuie să treacă prin perioade de izolare de nedescris. Nu confunda niciodată încercarea credinţei cu disciplina obişnuită a vieţii. Multe dintre lucrurile pe care noi le numim încercări ale credinţei sunt consecinţele inevitabile ale faptului că trăim.

Credinţa bibilica este credinţa în Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce I se opune Lui – “Voi rămâne credincios caracterului lui Dumnezeu, orice ar face El” ..Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El” – aceasta este cea mai sublimă declaraţie a credinţei din toată Biblia (vezi Iov 13:15)

Oswald CHAMBERS

Încercarea credinţei

“… credință cât un grăunte de muştar…” Matei 17:20

Trăim cu ideea că Dumnezeu ne răsplăteşte pentru credinţa noastră și poate că asa este la început: dar noi nu câştigăm nimic prin credinţă, ci credinţa ne aduce într-o relaţie bună cu Dumnezeu şi-I dă Lui posibilitatea să lucreze în noi. Dumnezeu trebuie să distrugă mereu baza experienţei tale, dacă eşti un copil al Lui, pentru a le aduce în contact direct cu El. Dumnezeu vrea să înţelegi că trebuie să trăieşti o viaţă de credinţa, nu o viaţă de exaltare sentimentală datorată binecuvântărilor pe care ţi le-a dat. La început, viaţa ta de credinţă a fost limitată şi intensă, fixată in jurul unei mici fărâme însorite de experienţă care avea în ea atât raţiune, cât şi credinţă şi care era plină de lumină şi dulceaţă. Apoi Dumnezeu Şi-a retras binecuvântările Sale de care erai conştient, ca să te înveţe să umbli prin credinţă. Valorezi mai mult pentru El acum decât în zilele de încântare conştientă şi mărturie exaltată.

Credinţa, prin însăşi natura ci, trebuie încercată; adevărata încercare a credinţei nu constă în faptul că ne e greu să ne punem încrederea
în Dumnezeu, ci în faptul că trebuie să se limpezească in minţile noastre caracterul lui Dumnezeu. Credinţa, pentru a fi pusă în practică, trebuie să treacă prin perioade de izolare de nedescris. Nu confunda niciodată încercarea credinţei cu disciplina obişnuită a vieţii. Multe dintre lucrurile pe care noi le numim încercări ale credinţei sunt coasecinţele inevitabile ale faptului că trăim.

Credinţa bibilica este credinţa în Dumnezeu în ciuda a tot ceea ce I se opune Lui – “Voi rămâne credincios caracterului lui Dumnezeu, orice ar face El” ..Chiar dacă mă va omorî, tot mă voi încrede în El” – aceasta este cea mai sublimă declaraţie a credinţei din toată Biblia (vezi Iov 13:15)

Oswald CHAMBERS

Ce faci?

Ce faci când vine încercarea?
Când totul e gol și s-aude doar marea?
Când norii negri s-au adunat,
Gata să fie ploaie pe pământ uscat.

Ce faci când în față ispita vine?
Șarpele cel vechi printre ruine,
Ce faci când totul e-ntunecat?
Și de Dumnezeu nu te simți ascultat.

Ce faci când ești rănit?
Cu săgeți aprinse de multe ori lovit.
Când ești trântit, dar nu învins …
Atâta timp cât altarul e aprins.

Ce faci?

Am să-ți spun acum,
Nu e cel mai simplu drum,
Trebuie să-L cauți pe El,
Să te încrezi în Dumnezeu.

Când vine încercarea,
Când se aude doar marea,
Când norii negri s-au adunat,
Și de șarpele cel vechi ești înfruntat.

Chiar și când de Isus nu te simți ascultat,
Și în inimă multe răni ai purtat,
Vorbește cu al tău Creator,
Și El îți va da aripi ca să zbori.

Militaru Bogdan

Rămâi cu noi

Rămâi cu noi Isus pe cale
Căci este-atât amar şi jale;
Şi valul greu loveşte-n noi,
Ne scapă Doamne de nevoi!

Atunci când încercarea vine
Noi ne încredem doar în Tine,
Căci Tu eşti barcă de salvare,
Eşti o lumină pe cărare!

Tu ne asculți chiar în necaz
Şi-atunci când valuri vin talaz,
Ne ocroteşti cu dreapta Ta,
Isuse dulce, Mesia!

O, vino Tu, cu-a Ta putere
Şi ne scapă azi de durere,
Căci crucea noastră-i tot mai grea
Şi nu e cine să ne-o ia!

Căci întristarea ne răpune,
Durerea nu avem cui spune,
Venim la poala crucii Tale
Şi-Ți cerem Doamne îndurare!

Strigăm spre Tine din durere
Şi Te rugăm: Dă-ne putere!
Mai lasă har prin Duhul Sfânt
La-ai Tăi copii de pe pământ

Ce aşteapă cu nerăbdare
Să vad-a Ta putere mare,
Să vadă brațul Tău de fier
Răpind biserica spre cer…!

Dar pân-atunci, o Doamne mare,
Ridică-ne din întristare,
Mai fă-ne şi astăzi dreptate
Doamne, în marea-Ți bunătate!

Ascultă-ne când Te chemăm
Cu-un duh mâhnit, căci suspinăm,
Să vedem iarăşi fericirea
Şi să simțim din nou iubirea,

Ce-a fost odată printre noi,
Dar ne-a lăsat acuma goi,
Mai dă-ne-o Doamne şi-azi în dar
Prin sfântul şi cerescul Har!

Căci dela Tine noi primim
Tot ce Îți cerem şi dorim,
De-aceea vrem să Te slăvim
Azi şi în veci de veci! AMIN!

Valentin Ilisoi