Poți oare-n încercare grea?

Poți oare-n încercare grea?
Să spui, dar fără să cârtești
Ești drept în hotărârea Ta!
Tu Doamne nicicând nu greșești.

Poți oare când ești pedepsit?
Și amară-ți este viața ta
Să spui,”Da merit, am greșit
Ești drept în hotărârea Ta!”

Și-atunci când ești sărac lipit
Iar alții în belșug trăiesc
Tu, care ai un mic venit
Poți spune Doamne-Ți mulțumesc?

Nu e ușor în ceasul greu
Când norii stau deasupra ta
Să zici,”Te laud bun Dumnezeu
Și facă-Ți-se voia Ta!”

E-un mare har să poți primi
La fel ca Iov, și încercări
Și credincios ca el să fii
Printre batjocori și ocări.

Ajută-mă Părinte bun
Să fiu mereu mulțumitor
Și-n orice timp să pot să spun.
Că pentru toate-Ți sunt dator.

Puiu Chibici 

A fost Isus

Emma Repede & Adi Kovaci 

Mi-e sufletul de pace plin

Mi-e sufletul de pace plin
Se bucură și-n încercare
Căci e cuprins de-un nou destin
Și de-o iubire jertfitoare.

Era legat în lanțuri grele
Când depărtat a fost de Cer
Dar azi privește către stele
Nu spre un pământesc ungher.

E plin de sfântă fericire
C-a fost din temniță salvat
Și nu mai vrea altă slujire
Ci doar un trai pentru-Mpărat.

Dorește s-aibă părtășie
Cu toți ce merg spre Rai cântând
Și să arate gingășie
Văzând pe călători plângând.

Mi-e sufletul cuprins de-avântul
Ce-mi dă aripi spre Paradis
Să pot să nu-mi calc Legământul
Ci să-mplinesc tot ce e scris.

Cu cea mai sfântă mulțumire
Oricând, Isuse, Te urmez
Mi-ai pus în suflet împlinire
Ca dragostea-Ți s-o promovez.

George Cornici

Cu mine Tu ai fost…

Ionuț și Corina Gontaru

17 Octombrie

„David şi-a zis în sine: „Voi pieri într-o zi ucis de mâna lui Saul”. 1 Samuel 27:1„

Gândul acesta al lui David era un gând mincinos. Nu avea nici un motiv să creadă că ungerea sa pentru Domnul, înfăptuită de Samuel, trebuia să rămână o faptă deşartă şi nefolositoare. Domnul nu îşi părăsise slujitorul în nici o ocazie. El se găsise adesea în primejdii, dar nu existase nici una din care să nu fie scăpat de intervenţia divină. Încercările prin care a trecut au fost variate; ele nu s-au prezentat sub o singură formă, ci au avut multe înfăţişări. Totuşi, în fiecare caz, Cel care a trimis încercarea a rânduit o cale de scăpare.

David nu putea pune degetul pe un rând din jurnalul său şi să spună: „iată dovada că Domnul m-a neglijat”, fiindcă tot cursul vieţii sale dovedeşte exact contrariul. Ar fi trebuit să-şi dea seama, din lucrurile pe care Dumnezeu le făcuse pentru el, că Dumnezeu îl va apăra în continuare. Dar oare noi nu ne îndoim în acelaşi fel de ajutorul Domnului? Nu este o neîncredere fără motiv? Avem vreun drept să ne îndoim de bunătatea Tatălui? Nu a fost minunată îndurarea Lui? Ne-a înşelat El vreodată încrederea? A, nu!

Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit niciodată. Am avut parte de nopţi întunecoase, dar steaua iubirii a strălucit de fiecare dată printre neguri. Am trecut prin conflicte aspre, dar El ne-a ocrotit întotdeauna cu scutul Său. Am avut parte de multe încercări, dar niciodată în dauna noastră; ele au fost întotdeauna în avantajul nostru. Concluzia experienţelor din trecut este că Cel care a fost cu noi în şase necazuri nu ne va uita într-al şaptelea. Ceea ce am aflat despre Dumnezeul nostru credincios dovedeşte că El ne va păstra până la sfârşit. Să nu ne răzvrătim, deci, împotriva evidenţei. Cum am putea să fim atât de lipsiţi de generozitate încât să ne îndoim de Dumnezeul nostru? Doamne, doboar-o pe Izabela necredinţei noastre, şi las-o s-o mănânce câinii.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Îți mulțumim că ne iubești

Îți mulțumim că ne iubești,
Că ești cu noi la încercare
Pe calea-ngustă ne-nsoțești
Reverși la noi daruri cerești
Ne dai, Isuse, vindecare.

Recunoștință zi de zi
‘Nălțăm, O, Fiu al jertfei sfinte
Ce e uscat va înverzi
De-i frig Tu ne vei încălzi
Cu ale Tale dulci cuvinte.

Prezența Ta ne e Lumină
Și-Ți mulțumim de mii de ori
C-atunci când inima suspină
Privirea Ta pe noi ne-alină
Cu frumuseți și cu splendori.

Altarul mulțumirii noastre
Cu laude e-mpodobit
Că-ndepărtezi urgii, dezastre
Ne-atragi cu mâinile-Ți măiastre
Dând ajutorul potrivit.

Ne ocrotești călătoria
Fiind cu noi la orice pas
Și-aceasta ne e datoria:
Să fie sfântă mărturia
În orice loc, la orice pas.

Ne-aduci din Slavă fericirea
Ce-n altă parte n-o găsim
Trimitem zilnic mulțumirea,
Ornăm cu rugăciuni slujirea
Și declarăm: Te prețuim!

George Cornici

2 Mai

„Nu Te rog să-i iei din lume.” Ioan 17:15

Cel mai minunat şi binecuvântat eveniment care li se va întâmpla tuturor credincioşilor va fi întoarcerea lor acasă, la Isus. Peste puţin timp, soldaţii Domnului care luptă acum lupta cea bună a credinţei” (1 Timotei 6:12) vor termina bătălia şi vor intra în bucuria Domnului lor. Dar, deşi Christos se roagă la poporul Său să poată fi unde este El, El nu cere ca ei să fie luaţi imediat de pe pământ în ceruri. El doreşte să stea aici. Deşi peregrinul obosit se roagă adesea „o, dacă aş avea aripile porumbelului, aş zbura şi aş găsi undeva odihnă” (Psalmi 55:6), Christos nu se roagă la fel. El ne lasă în mâinile Tatălui până când, asemeni snopilor de grâu copt, vom fi adunaţi în grânarul Stăpânului nostru.

Isus nu pledează pentru îndepărtarea imediată a morţii, fiindcă rămânerea noastră aici poate fi profitabilă pentru alţii, chiar dacă pentru noi nu este necesară. El cere să fim păziţi de rău, dar nu cere niciodată să fim admişi în slava cerului înainte de vreme. Atunci când sunt în necaz, Creştinii vor să moară. Intreabă-i de ce, şi îţi vor spune: „fiindcă vreau să fiu cu Domnul”. Mă tem că nu vor atât să fie cu domnul, pe cât vor să scape de necazuri; altfel, ar voi să moară şi în vremuri mai bune, nu numai în timpuri de încercare. Vor să meargă acasă, nu atât pentru părtăşia cu Domnul, cât pentru a merge la odihnă.

Este bine să dorim plecarea, dacă o facem din aceleaşi motive ca şi Pavel, fiindcă a fi cu Christos este mult mai bine, dar dacă vrem doar să scăpăm de necazuri suntem egoişti, îngrijeşte-te mai bine să-L lauzi pe Dumnezeu prin viaţa ta aici, atâta timp cât va dura, chiar dacă treci prin chinuri, conflicte sau suferinţe, şi lasă-L pe El să spună când e destul.

Meditaţii C. H. Spurgeon

22 Martie

„Apoi a mers puţin mai înainte, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat.” Matei 26:39

Iată câteva precizări referitoare la rugăciunea Mântuitorului din ceasul încercării. A fost o rugăciune singuratică. Chiar şi cei trei ucenici favoriţi au fost lăsaţi deoparte. Credinciosule, stăruie în rugăciune singuratică, mai ales în timpuri de încercare. Rugăciunea în familie, rugăciunea socială şi rugăciunea în biserică nu ajung. Acestea sunt preţioase, dar rugăciunile tale personale sunt o jertfă de bun miros, fiindcă nu sunt auzite decât de Dumnezeu.

A fost o rugăciune umilă. Luca spune că Isus a îngenunchiat, dar Matei spune „a căzut cu faţa la pământ”. Care, deci, este locul tău, umil slujitor al marelui Stăpân? Cât praf şi câtă cenuşă ar trebui să-ţi presari în cap! Umilinţa este sprijinul nostru în rugăciune. Dacă nu ne umilim pentru ca El să ne poată aprinde la timpul potrivit, nu există nici o speranţă să fim înălţaţi. A fost o rugăciune filială. Isus a strigat „Ava, adică Tată” (Marcu 14:36). Dacă îţi vei striga adopţia în ziua încercării, te vei simţi întărit. Nu ai nici un drept ca cetăţean, fiindcă ţi-ai călcat în picioare toate drepturile prin trădarea ta, dar nimic nu poate şterge dreptul unui copil la protecţia tatălui. Nu te teme să spui „Tată ascultă-mi strigătul”.

Observă că a fost o rugăciune perseverentă. Isus s-a rugat de trei ori. Nu te opri până nu învingi. Fii ca văduva nedreptăţită, ale cărei cereri repetate au câştigat până la urmă. „Stăruiţi în rugăciune, vegheaţi în ea cu mulţumiri” (Coloseni 4:2). In cele din urmă, a fost rugăciunea resemnării. „Totuşi, nu cum voiesc Eu, ci cum voieşti Tu” (Matei 26:39). Oferă, şi Dumnezeu îţi va oferi. Lasă-L pe Dumnezeu să-şi împlinească voia, şi El va face ce este mai bine. Fii mulțumit că te poţi preda în mâinile Celui care ştie când să dea, cum să dea, ce să dea şi ce să oprească. Aşadar, roagă-te sincer, insistent, totuşi cu umilinţă şi resemnare, şi vei triumfa cu sigurantă.

Meditaţii C. H. Spurgeon

16 Martie

„Căci sunt un străin înaintea Ta.” Psalmi 39:12

Doamne, sunt străin cu Tine, dar nu pentru Tine. Harul Tău a îndepărtat toată înstrăinarea mea. Acum, în tovărăşia Ta, călătoresc prin lumea aceasta păcătoasă ca un peregrin într-o ţară străină. Doamne, Tu eşti un străin în propria ta lume. Oamenii Te uită, Doamne, Te dezonorează, ridică legi noi şi obiceiuri străine, şi nu Te cunosc. Când scumpul Tău Fiu a venit la ai Săi, ai Săi nu L-au primit (Ioan 1:11). „El era în lume, şi lumea a fost făcută prin El, dar lumea nu L-a cunoscut” (vers. 10). Nici un Străin nu a fost atât de bănuit cum a fost Fiul Tău iubit de către propriul Său popor.

Nu este nici o surpriză, deci, că eu, care trăiesc viaţa lui Isus, sunt un străin aici. Doamne, nu vreau să fiu cetăţean într-o lume în care Isus a fost străin. Mâinile Lui Străpunse au rupt funiile care ţineau sufletul meu legat de pământ, şi acum mă simt străin în propria mea ţară. Printre cei cu care locuiesc, vorbirea mea pare neobişnuită, purtările ciudate și acţiunile stranii. Mă simt atât de stingherit între păcătoşi, încât cred că până şi un barbar s-ar simţi mai bine în lumea civilizată. Dar aceasta este binecuvântarea sorţii mele; sunt străin împreună cu Tine. Tu eşti fratele meu de suferinţă, tovarăşul tncu pelerin.

O, ce bucurie să te afli într-o asemenea societate! Inima îmi arde când îmi vorbeşti, şi deşi sunt un străin, sunt de mii de ori mai binecuvântat decât cei care stau pe tronuri sau locuiesc în casele lor confortabile.
Dar eu nu am nici timp, nici loc Patria mea e pretutindeni şi niciunde, Sunt calm şi nu simt grijile deloc In orice greu, de răul lumii El m-ascunde. Mereu în căutarea unei alte lumi Fugim ades de fericirea trecătoare;
Cu El alături, aşteptăm minuni Şi avem bucurii în orice încercare.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Pace in Mine

E-atata tulburare pe pamant,
O veste proasta dupa alta vine,
Nu dainuieste nici un legamant
Ce-a fost bazat pe omenesc cuvant;
Dar, in noianu-acesta de framant,
Ajunge pan’ la noi un freamat sfant:
„Adevarata pace e in Mine!”

V-am invatat sa nu va-ngrijorati,
Ca-n lumea-aceasta, dupa cum stiti bine,
De incercare nu veti fi crutati,
Dar inima sa nu v-o tulburati;
Peste prapastii de veti fi purtati,
Sunteti deplin in Mine ancorati,
Si mana Mea puternica va tine.

V-am spus acestea ca sa indrazniti,
Stiind ca lumea Eu am biruit-o;
La fel si voi, prin Mine biruiti,
Oricate ati avea sa suferiti.
De tainica Mea pace insotiti
Sunt pasii vostri catre cer porniti,
Spre locuinta ce v-am pregatit-o.

„Va las pacea, va dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o da lumea. Sa nu vi se tulbure inima, nici sa nu se inspaimante.” Ioan 14:27. „V-am spus aceste lucruri ca sa aveti pace in Mine. In lume veti avea necazuri; dar indrazniti, Eu am biruit lumea.” Ioan 16:33.

Anca Winter