Începutul durerilor

ReferințeMatei 13:5-8

Uragane, furtuni, cataclisme,
Vulcani‎ dezmorțiți vărsând lavă,
‎Prăbușiri, mari incendii, seisme
Ne transformă planeta-n epavă.

Nu-i destulă pâine, nici apă
Să sature pământul flămând,
Multi părinți copiii-și îngroapă,
Cei bătrâni trec prin viață gemând.

Mai învrăjbiţi, cu încrâncenare
Soţi se urăsc, lipsiți de clemenţă.
Copii bulversaţi, lipsiți de-alinare,
Au vieţi distruse de violenţă.

Frați pe frați vând, discordii mocnesc
Dragostea celor sfinți se răcește,
Prea mulți pe false cărări rătăcesc,
Dar Evanghelia se răspândește‎.

‎Nu-i pace-n lume, nu-i nicăieri
Puterile mari își impun tirania
Și-n loc de-nțelepte tăceri,
Replici tăioase includ calomnia.

‎Războaie și vești de războaie …
Ceas de ceas un atac terorist,
Vremi ce-ngrozesc și inima-nmoaie
Anunță domnia lui Anticrist‎.

Cristoși mincinoși pe mulți amăgesc,
Vedem clar semnele pustiirii,
Minuni diavolești crezul nimicesc
În vremea dinaintea Răpirii.

‎Dă Tu putere la fiecare,
Cuvântul răbdării vrem să-l păzim,
Să trecem de-acest ceas de-ncercare,
Al trâmbiței sunet să-l auzim.

Olivia Pocol

Însărcinarea inevitabilă

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit!

Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Începutul sfârșitului

Motto: „”Îmbrăcați-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteți
ține piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi n-avem de luptat
împotriva cărnii și a sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva dom-
niilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva
duhurilor răutății care sunt în locurile cerești.”” Efeseni 6:11-12.

Lumea tot mai mult se strică…
Doamne, ce vremuri trăim!
Nici nu ne mai vine a crede
Ce vedem și auzim!

S-a stârnit din nou vrăjmașul
Și oameni răi și înșelători
Merg din rău în și mai rău,
Ca niște lupi răpitori.

Mulți s-au strecurat în turmă
Și se poartă neîndoios
Ca vrăjmași ai Evangheliei
Și a crucii lui Hristos.

Sunt oameni fără evlavie
Ce păcătuiesc mereu,
Care schimbă-n desfrânare
Legile lui Dumnezeu.

Caută să strice Legea
Dumnezeului cel Sfânt,
Astfel, să-și piardă credința
Oamenii de pe pământ.

Cum îl au pe diavol tată –
Și un suflet de păgân,
Îl tăgăduiesc pe Domnul
Singurul nostru Stăpân.

Ei seamănă destrăbălarea
Ca să strice Legământul,
Să facă o Sodomă mare
Întinsă pe tot pământul.

Asta caută vrăjmașul:
Credința noastră să se piardă
Și pământul – ca Sodoma –
Cu tot ce-i pe el să ardă.

Însă noi, ca întotdeauna,
Ne vom apăra credința
Cu nădejdea neclintită
Că a noastră-i biruința.

Vom lupta lupta cea bună –
Nu vom sta nepăsători
Și chiar dacă lupta e grea
Noi vom fi biruitori.

Că armele noastre nu sunt
Supuse firii pământești,
Ci sunt armele luminii –
Armele duhovnicești.

Arme de lovire și-apărare
Ce le dă neprihănirea,
Și de Domnul întărite
Ca s-aducă izbăvirea.

Arma noastră e Cuvântul
Și stindardul e Hristos;
El e Calea izbăvirii
A oricărui credincios.

Deci, întăriți-vă în Domnul
Și să nu dați înapoi!
Îmbărbătați-vă în inimi
Că Dumnezeu este cu noi!

Uniți în duhul de credință
Să ținem stindardul sus,
Și Duhul Sfânt ne dă putere
În Numele lui Isus.

Îmbrăcați-vă în Domnul!
Stați în post și rugăciuni
Ca să facă Domnul astăzi
Iarăși semne și minuni.

Să facă Domnul o minune
Și să-ntoarcă acest popor,
De la calea nimicirii
La credința sfinților.

Iar la ale noastre case
Să pună semnul Lui în prag,
Ca nimenea să nu ne strice
Ce avem mai scump și drag.

Domnul să răstoarne acele
Legi vrăjmașe și drăcești,
Și tot norodul să-mplinească
Legile dumnezeiești.

Dumnezeu să ne ocrotească
Și pe noi, și pe copii,
Să fim gata pentru clipa
Când la cer ne va răpi.

Cu untdelemnul în candele;
Cu adevărul, cingătoare;
Cu râvna Evangheliei păcii
Încălțăminte în picioare.

Nu știm noi clipa venirii –
În ce zi, la ce soroace,
Dar… Maranata! Domnul vine!
Domnul vine și nu tace!

Și acei ce prin credință-s
Socotiți neprihăniți –
Pentru c-au umblat cu Domnul
Toți vor fi la cer răpiți.

Doar păcătoșii și stricații
Vor rămâne aici jos,
Că pe aceștia îi așteaptă
Judecata lui Hristos. Amin!

Ioan Vasiu 

Însărcinarea inevitabilă

Acesta este începutul dragostei. Dragostea lui Dumnezeu nu este ceva creat, ci este natura Lui, Atunci când primim Duhul Sfânt. El ne uneşte cu Dumnezeu, astfel încât dragostea Lui se manifestă în noi. Scopul unirii noastre cu Dumnezeu prin Duhul Sfânt care locuieşte în noi este ca noi să fim una cu Tatăl aşa cum a fost Isus. Ce fel de unitate a avut Isus Cristos cu Tatăl? O asemenea unitate, încât Tatăl L-a trimis aici să Se dăruiască pentru noi. Şi El ne spune: „Cum M-a trimis pe Mine Tatăl, aşa vă trimit şi Eu pe voi”. Petru înţelege acum, prin revelaţia adusă de întrebarea dureroasă a Domnului, că îl iubeşte; apoi urmează cererea: „Arată-ţi dragostea în practică. Nu mărturisi cât de mult Mă iubeşti, nu vorbi despre revelaţia uimitoare pe care ai avut-o. ci: «Paşte oile Mele»”. Insă Isus are unele oi extraordinar de ciudate, altele murdare, altele dificile, care împung, altele care s-au rătăcit!

Este imposibil a secătui dragostea lui Dumnezeu, şi este imposibil a secătui acea dragoste în mine, dacă ea izvorăşte din singurul loc central. Dragostea lui Dumnezeu nu acordă atenţie prejudecăţilor omului natural din mine. Dacă-L iubesc pe Domnul meu, nu mă las condus de temperamentul meu natural; eu trebuie să hrănesc oile Lui. Nu există nici un mod de a fi scutit sau eliberat de această însărcinare. Fereşte-te să falsifici dragostea lui Dumnezeu lucrând pe linia simpatiei şi a compasiunii naturale, omeneşti, deoarece aceasta va sfârşi în blasfemierea dragostei lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Ia iniţiativa

„Adăugaţi la credinţa voastră fapta… ” („Echipați-vă credința cu hotărâre”)

2 Petru 1:5

„Adăugaţi” arată că noi avem de făcut ceva. Suntem în pericol să uităm că noi nu putem face ceea ce face Dumnezeu şi că Dumnezeu va face ceea ce putem face noi. Noi nu ne putem mântui sau sfinți; Dumnezeu face aceasta; dar Dumnezeu nu ne va da obiceiuri bune, nu ne va da un caracter bun, nu ne va forţa să umblăm drept. Noi înşine trebuie să facem toate acestea, Trebuie să punem în practică mântuirea pe care Dumnezeu a realizat-o înlăuntrul nostru. „Adăugaţi” înseamnă să ne formăm obiceiul de a face anumite lucruri: începutul este întotdeauna dificil.

A lua iniţiativa înseamnă a face începutul, a te instrui în calea pe care trebuie să mergi. Fereşte-te de tendinţa de a întreba care este drumul bun, atunci când îl ştii cât se poate de bine. Ia iniţiativa, nu mai ezita şi fă primul pas. Fii hotărât când îţi vorbeşte Dumnezeu şi acţionează imediat in credinţă, făcând ceea ce ţi-a spus El. Nu reveni niciodată asupra deciziilor luate. Dacă eziţi atunci când Dumnezeu îţi spune să faci lucru, îţi periclitezi poziţia în har. Ia iniţiativa, ia-o tu însuţi, fă pasul chiar acum din propria-ţi voinţă şi fă-ţi întoarcerea imposibilă, ia-ţi orice posibilitate de retractare: „Voi scrie acea scrisoare”. „Voi plăti acea datorie”. Fă ca lucrul respectiv să fie inevitabil.

Trebuie să ne formăm obiceiul de a afla ce spune Dumnezeu. Dacă, atunci când apare o criză, ne îndreptăm instinctiv spre Dumnezeu, ştim că ne-am format acest obicei. Trebuie să luăm inițiativa acolo unde suntem, nu unde nu suntem.

Oswald Chambers