Privire înapoi, apoi înainte

“Dar îmi voi aduce aminte de legământul Meu făcut cu tine în vremea tinereţii tale şi voi face cu tine un legământ veşnic.” (Ezechiel 16.60)

Oricare ar fi păcatul nostru, Domnul rămâne credincios în dragostea Sa pentru noi.

El priveşte în urmă. Vezi cum îşi aminteşte de zilele de altă dată, când ne-a chemat ca să facem legământ cu El, şi când noi ne-am predat Lui. Ce zile fericite au fost acelea! Domnul nu ne mustră pentru nimic şi nu ne învinuieşte de lipsă de sinceritate. Nu, El priveşte la legământul Său cu noi, mai mult decât la al nostru cu El. S-ar fi putut ca El să aibă vreun gând ascuns în legătură cu acest legământ sfânt? Nu! Dimpotrivă; ce bunătate ne-a arătat El, ca să-şi aducă aminte de noi în dragostea Sa!

El priveşte înainte. El a hotărât să nu se dea înapoi de la legământul Lui. Dacă noi nu suntem credincioşi legământului, totuşi El rămâne credincios. El spune cu tărie: “Voi încheia cu tine un legământ veşnic” şi nu Se gândeşte să dea înapoi. Binecuvântat fie Numele Lui, că El priveşte la pecetea sfântă, “sângele legământului celui veşnic” şi se gândeşte la Cel care S-a pus chezaş pentru noi şi care a întărit acest legământ, la Fiul Său prea iubit; iată de ce El îşi va ţine făgăduinţele Sale sfinte. “El rămâne credincios”, căci nu se poate tăgădui singur.

Doamne, Te rog pune în inima mea această făgăduinţă de preţ şi fă să mă hrănesc cu ea în fiecare zi.

Charles Spurgeon

Rugăciune pentru familia Bodnariu

O, Doamne Tată, ne plecăm (Exod 34.8)
În fața slavei Tale! (2 Cron. 7.3)
Cu lacrimi, Doamne, Te rugăm (Ps. 39.12)
S-asculți a noastră jale! (Ier. 9.20)

Prin Domnul nostru sfânt, Isus, (Col. 3.17)
Noi toți venim la Tine, (Ioan 16.23)
Cu o durere de nespus, (Rom. 9.2)
Și îndelungi suspine! (Rom. 8.26)

Așa cum Doamne, bine știi, (1 Sam. 2.3)
Că le cunoști pe toate, (Ioan 21.17)
Marius și Ruth, ai Tăi copii, (Ioan 11.52)
Sunt triști cum nu se poate! (Is. 24.4)

Le-ai dat cinci flori, nimb diafan, (Ps. 127.3; Iacov 1.17)
Pe nume: Eliana, (Matei 19.14)
Naomi și Matei, Ioan, (Marcu 10.14)
Și Ezekiel – ”bomboana”! (Is. 49.15; Luca 18.16)

Ei îngrijiră cu mult drag (1 Cor. 12.25)
A lor scumpă comoară, (Maleahi 3.17)
Cât cel neprețuit șirag, (Matei 13.44)
Cu dragoste-l purtară. (Is. 49.15)

Dar cele cinci daruri de preț (Ps. 144.12; Is. 54.13)
Primite de la Tine, (1 Cor. 4.7)
Le-au fost luate cu dispreț (Ecl. 9.12; Pl. Ier. 4.2)
De niște mâini străine. (Ps. 144.7,11)

Doamne, cu lacrimi, Te rugăm, (Is. 38.5)
Dă-le, de-i a Ta vrere, (Matei 6.10)
Cele cinci daruri înapoi, (Is. 43.6; 49.22,25; 60.4; 62.5; Ioel 2.16-17)
Prin marea Ta putere! (Num. 14.17)

Mihail Dimitriu

De ce să rămâi în sclavie

“Domnul Dumnezeul tău îi va aduce înapoi pe robii tăi şi va avea milă de tine, te va strânge iarăşi din mijlocul tuturor popoarelor la care te va împrăştia El” (Deuteronom 30.3)

Chiar şi poporul lui Dumnezeu poate să se vândă pentru a fi rob al păcatului. Acesta e un fruct amar, rod al unei rădăcini foarte amare. Ce sclavie este aceea a unui copil al lui Dumnezeu vândut păcatului, în lanţurile lui Satan, lipsit de slobozenie, de puterea de rugăciune, de bucuria în Dumnezeul său! Să luăm seama să nu cădem într-o astfel de robie; dar, dacă suntem intraţi în ea, să nu disperăm.

Nu putem rămâne prinşi în sclavie pentru totdeauna. Preţul plătit de Domnul Isus pentru răscumpărarea noastră este prea mare pentru ca El sa ne lase în mâinile vrăjmaşului. Dar calea slobozeniei este: “Întoarce-te la Domnul Dumnezeul tău”! Acolo unde am găsit pentru prima oară mântuirea, o vom găsi şi a doua oară: la picioarele crucii, mărturisindu-ne păcatul, vom găsi iertare şi izbăvire. Apoi “să ascultăm de glasul Domnului Dumnezeului nostru, din toată inima şi din tot sufletul nostru, în tot ce ne porunceşte” şi robia noastră va înceta. Duhul abătut şi întristarea sufletului se spulberă – de îndată ce părăsim idolii şi ne plecăm smeriţi înaintea Dumnezeului celui viu. De ce să rămânem robi? Să ne însuşim, fără întârziere, dreptul de copii ai lui Dumnezeu, ieşind astfel din exil.

Charles Spurgeon