Înălțarea Domnului

De multe ori în patru zeci de zile
Mântuitorul după ce-înviase,
Să le-ntărească fințele fragile
Facându-le puternice, stabile,
La ucenicii Lui se arătase

Făcând să ardă-n inima lor dorul
Le-a dat dovezi, le-a arătat în față
Că El e Unsul și Mântuitorul
Cerescul Fiu și Răscumpărătorul
Că jertfa Lui aduce lumii viață.

Spunându-le să nu se depărteze
Ci împreună întru-n gând sublim
Să-aștepte, să se roage, să vegheze
Și-a Lui cuvinte-n inimi să păstreze
Și să rămână în Ierusalim.

Acolo vor primi făgăduința
Promisiunea Duhului de sus
Care va transforma complet ființa
Pecetluind și întărind credința
Puterea cea trimisă de Isus.

Spunându-le cum vor pleca în lume
Și vor fi martori plini de Duhul Sfânt
Cum ei pe mulți spre Cer o să-i îndrume
Vestind salvarea în Preasfântu-I Nume
Ducând credința pe întreg pământ.

Și cum stăteau sorbind învățătura
El mâna peste ei și-a ridicat
Și parcă s-a oprit din mers natura
Când El, Mesia î-și deschise gura
Și El pe-ai Săi i-a binecuvantat.

Ce Sfânt fior simțit-a fiecare
Ce clipe ireale și sublime
Deplin pătrunși de-o Sfântă cercetare
Tot muntele era în sărbătoare
Și-un nor se coborâ din înălțime.

Ei Îl priveau cu drag dar dintr-o dată
Ce taină, ce mister ne nepătruns
Privirea lor normală și curată
Îl pierde din vedere dintr-o dată
Căci norul L-a cuprins și L-a ascuns.

Și cum stăteau cu fața ridicată
Cu ochii înspre ceruri pironiți
De sus, din zarea ‘naltă și curată
Doi îngeri li se-arată dintr-o dată
Zicîndu-le: ” de ce priviți uimiți?”

”Acest Isus, ce tocmai se-nălțase
El ne-a trimis spre a vă linști
Să v-amintim ce El vă învățase:
Din Slăvile Divine și frumoase
Precum s-a dus. . așa va reveni!”

Iar ucenicii plini de bucurie
Au dus această veste-n lung și-n lat
Având în suflet o nădejde vie
Încredințați spuneau la toți să știe:
” Isus, Mântuitorul s-a-înălțat!”

Isus acum e-n Slavă și-n Lumină
Și stă la dreapta Tatălui Slăvit
În fața Lui toți îngerii se-nchină
Împodobit de-o glorie deplină
Precum Ioan in Patmos L-a zărit.

La fel Ștefan, martirul fără pată
Pe tron la drepta L-a văzut șezând. .
Curând în lumea noastră zbuciumată
Precum Te-ai dus Tu vei veni odată
O, vino scump Isuse mai curând!

Te-ai înălțat lăsându-ne doar dorul
De-aceea-n rugăciune te chemăm
Cum caută cerbul însetat izvorul
Dorim din nou să se coboare norul
Dar până-n ziua-aceea. . Te-așteptăm.

Te așteptăm ca zorii dimineața
Și-al nostru suflet strigă: Maranata!
Dar până-n ziua când dispare ceața
Și-Ți vom privi în realitate fața
Ne-ajută să veghem. . și să fim gata!

Daniel Hozan

Înălțarea Domnului

Motto: „”Ci voi veți primi o putere, când Se va coborî Duhul Sfânt peste
voi, și-Mi veți fi martori în Ierusalim, în toată Iudeea, în Samaria și până
la marginile pământului.”
După ce a a spus aceste lucruri, pe când se uitau ei la El, S-a înălțat la
cer, și un nor L-a ascuns de ochii lor.”” F. A. 1:8-9.

Isuse Doamne, Domn al mângâierii!
Doar patruzeci de zile s-au sfârșit
De la strălucita dimineață a Învierii,
Și azi Te-ai înălțat la cerul infinit.

Și ai lăsat în urma Ta trimiși anume
Ca-n cele patru colțuri ale zării,
Să ducă Evanghelia peste tot în lume
Ca martori ai Învierii și Înălțării.

Cu ochii pironiți spre cer, priveau
Cum norul Te-a ascuns de ochii lor,
Dar toți erau încredințați – și știau –
Că Tatăl le va da un alt Mângâietor.

În inimile lor Tu ai lăsat Cuvântul,
În așteptarea Duhului ce va să vină;
Atuncea, cu putere-or colinda pământul
Mărturisindu-L pe Hristos că e Luminâ.

Desăvârșită va fi, Doamne, a Ta lucrare –
Chiar de Satan se va opune întruna,
Prin jertfa lor – și Jertfa Ta ispășitoare –
Schimba-vor lumea pentru totdeauna.

Tari în credință, ei nu vor da înapoi,
Și vor sfârși mărturisind neîncetat:
„Isus, Cel răstignit pe cruce pentru noi
E veșnic viu, căci Tatăl L-a înălțat.

I-a dat un Nume, mai presus de orice nume,
Și L-a făcut al nostru Domn și Mântuitor,
Să dea iertare de păcate greșiților din lume
Care se întorc și se căiesc de rătăcirea lor.

Dumnezeu din ceruri I-a dat îngăduința
Odată cu făgăduința Duhului cel Sfânt,
Să dea arvuna celor ce păzesc credința –
În inimile sfinților de pe pământ.”

Astăzi, și noi privim în sus – de-atâtea ori –
Cu nădejdea ce ne-o dă neprihănirea,
Că într-o zi Te vom vedea venind pe nori…
De-aceea Te rugăm să Iți grăbești venirea.

Va fi o zi măreață! O zi a revenirii
Cum alta nicicând n-o să mai fie!
Va fi mult așteptata clipă a răpirii
Și strămutării în a Ta Împărăție!

Ioan Vasiu 

Ucenicul care veghează împreună cu El

“Vegheaţi împreuna cu Mine” Matei 26:38

“Vegheaţi împreună cu Mine” – fără să ai propriul tău punct de vedere, ci veghează doar împreună cu Mine. La început nu veghem împreună cu Isus, veghem pentru El. Nu veghem împreună cu El prin adevărul revelat al Bibliei, în împrejurările în care trăim. Domnul nostru încearcă să ne facă să cunoaştem identificarea cu El printr-un anumit “Ghetsimani”, dar noi nu vrem; spunem: ..Nu Doamne, nu pot înţelege acest lucru, este prea dureros”. Cum am putea veghea împreună cu Cineva care este de nepătruns? Cum să-L înţelegem pe Isus suficient pentru a veghea cu EI în Ghetsimani, când noi nici nu ştim pentru ce suferă? Noi nu ştim cum să veghem împreună cu El – ne-am obişnuit numai cu ideea că Isus veghează împreună cu noi.

Ucenicii L-au iubit pe Isus Cristos în limita capacităţii lor naturale, dar n-au înţeles care era scopul Său. In Grădina Ghetsimani au adormit din cauza propriei lor întristări şi, după trei ani de cea mai strânsă apropiere. “L-au părăsit cu toţii şi au fugit”.

“Toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt.” Cuvântul “toţi” se referă la aceiaşi oameni, dar între timp se întâmplase ceva minunat: moartea, învierea şi înălţarea Domnului nostru, iar ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Domnul le spusese: “Veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi”. Aceasta a însemnat că ei au învăţat cum să vegheze împreună cu El pentru tot restul vieţii lor.

Oswald Chambers

Înălțarea Domnului

Când Tatăl şi-a sfârşit lucrarea Sa măreaţă
Şi tot ce avea pe acest pământ a isprăvit
Hristos s-a înălţat la slava de altădată
Dar, înainte a promis că o să trimită
Un alt mângâetor, pe Duhul Sfânt, slăvit

Cu dor de strălucire şi splendoare
Dar, şi de frați, ce-n urmă a lăsat
Sa ridicat între pământ şi soare
Şi a făcut o ultimă lucrare
Pe toți ai Săi i-a Binecuvântat

Un nor de slavă îi acoperea fiinţa
În timp ce El se înălţa spre alte zări
Lăsând în urma Sa, făgăduința
Că toți acei-ce vor păstra credinţa
La fel, îl vor vedea venind pe nori

Înconjurat de frumuseţe şi splendoare
La dreapta Tatălui stă azi încoronat
Şi pentru minunata Sa lucrare
Ce a adus întregii lumi salvare
Isus Hristos e-n veci glorificat

El mijloceşte pentru orişice făptură
Care a crezut deplin în jertfa Sa
Şi a urmat a Lui învăţătură
Aşa cum ne arată în scriptură
Făcând întodeauna voia Ta

Călăuziți de o putere nevăzută
De Duhul Sfânt, mereu înconjurați
Şi însoţiţi de El, în fiecare clipă
Biruitori vom fi, în orişice ispită
Alături de ai Săi răscumpăraţi.

Ion Popescu 

Înălțarea Domnului

La ucenici S-a arătat
Isus a stat și Le-a vorbit
Cu drag El I-a încurajat
Le-a spus ce au de împlinit

Pe toți I-a îndemnat să fie
Puternici, buni, drepți și miloși
Să fie plini de bucurie
Să nu fie deloc, fricoși

Cuvântul Sfânt să Îl vestească
Ca toți să afle și să știe
Ca sus, la Ceruri să trăiască
În marea Sa Împărăție

Ei vor fii tari, plini de putere
Pe bolnavi îi vor vindeca
Vor șterge orișice durere
Chiar morții, îi vor învia

Și tot să facă fără plată
Căci fără plată au primit
Bani să nu ceara niciodată
Să faca doar ce e cinstit

Cu dragoste, plini de iubire
Cuvântul Sfânt să Îl vestească
Să afle toți de mântuire
Salvarea, toți să o găsescă

Și Domnul I-a mai îndemnat
Niciunul să nu se-ntristeze
În grija lor, tot a lăsat
Atenți, la toate să vegheze

Tot ce-au văzut când au umblat
Cu Domnul Vieții pe Pământ
Și toate ce I-a învățat
Vor împlini prin Duhul Sfânt

Înspre Betania s-au dus
Pe toți I-a binecuvântat
Un nor a coborât de sus
Domnul spre el s-a înălțat

Spre ceruri cu toți au privit
Pleca iubitul lor, Isus
Cu ochii lor toți au privit
Norul L-a dus la Tatăl sus.

Florenta Sarmasan

Înălţarea Lui şi unirea noastră cu El

„Pe când îi binecuvânta, S-a desparţit de ei și a fost înălțat la cer.”

Luca 24:51

Noi nu avem nici o experienţă in viaţa noastră care să corespunda evenimentelor din viaţa Domnului Isus de după Transfigurarea Lui. Din acel moment viaţa Domnului nostru a fost o viaţă de mijlocire. Până în momentul Transfigurării El a afişat viaţa normală, desăvârşita a unui om; de la Transfigurare încolo – Ghetsimani, Crucea, Învierea – totul este neobişnuit pentru noi.

Crucea Lui este uşa prin care fiecare om poate intra în viaţa lui Dumnezeu: prin învierea Sa El are dreptul să dea viaţa veşnică oricărui om şi, prin înălţarea Sa, Domnul nostru a intrat în cer şi a lăsat uşa deschisă pentru omenire.

Pe Muntele înălţării, Transfigurarea Lui a fost încheiată. Daca Isus S-ar fi înălţat la cer direct de pe Muntele Transfigurării, S-ar fi dus singur. El n-ar fi fost pentru noi altceva decât o Fiinţă glorioasă. Dar El a întors spatele gloriei şi a coborât de pe munte pentru a Se identifica cu omenirea căzută.

Înălţarea este împlinirea Transfigurării. Domnul nostru S-a întors în gloria Lui de la început; dar El nu S-a întors doar ca Fiu al lui Dumnezeu; S-a întors la Dumnezeu atât ca Fiu al Omului, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum oricine are acces liber direct Ia tronul lui Dumnezeu prin înălţarea Fiului Omului.

Ca Fiu al Omului, Isus Cristos Şi-a limitat în mod deliberat omnipotenţa, omniprezenţa şi omniscienţa, dar acum acestea sunt ale Lui în toată puterea. Ca Fiu al Omului. Isus Cristos are acum toată puterea Ia tronul lui Dumnezeu El este Regele regilor şi Domnul domnilor din ziua înălţării Sale şi până acum.

Oswald Chambers

Stea nouă

Când cerul cu-nălțimi surâde
Trezindu-și valurile-n stele
Care pulsează tremurânde
Prinse-n avânturile mele

Parcă aș țese-o melodie
Din grămădiri și constelații
Simțindu-mă în veșnicie
Fără de rugi și meditații.

Numai trăiesc și, pur și simplu,
Doar mă preling în astă stare,
Neînsemnat îmi pare timpul
Ce-ncearcă să m-atragă-n zare.

Respir fiindcă se respiră
Neatingând ițe de gânduri
Ce ca și strunele pe liră
Adastă sunete în rânduri.

Mă-nalț căci starea mă înalță
Doar tălpile-mi ating pământul,
Iar eu cu sufletu-n prefață
Timid încerc să văd Cuvântul.

Citind din rază până-n rază
Nu-mi este dat de-al înțelege
Când El întreg mă-mbrățișează
Fără de buchiile-n lege.

Și îl citesc în puls de sânge
Fără obstacole de minte,
Iar fericirea mea îmi plânge
Că tremur ca o stea fierbinte.

Simt înălțarea mea în glorii
Înfășurat în libertate,
Iar mărunțișuri de istorii
Rămân meschine și uitate.

Nici nu m-atinge „cum-se-cade”,
Ființa-mi cântă și nu geme
Ca un Icar care nu cade
Planând ca aripa prin vreme.

Iar steaua mea ce, întristată,
Vedea sfârșitul de putere
Se-nflăcără mai înălțată
Nepricepând nici o cădere.
Victor Bragagiu

Ucenicul care veghează împreună cu El

“Vegheaţi împreuna cu Mine” Matei 26:38

“Vegheaţi împreună cu Mine” – fără să ai propriul tău punct de vedere, ci veghează doar împreună cu Mine. La început nu veghem împreună cu Isus, veghem pentru El. Nu veghem împreună cu El prin adevărul revelat al Bibliei, în împrejurările în care trăim. Domnul nostru încearcă să ne facă să cunoaştem identificarea cu El printr-un anumit “Ghetsimani”, dar noi nu vrem; spunem: ..Nu Doamne, nu pot înţelege acest lucru, este prea dureros”. Cum am putea veghea împreună cu Cineva care este de nepătruns? Cum să-L înţelegem pe Isus suficient pentru a veghea cu EI în Ghetsimani, când noi nici nu ştim pentru ce suferă? Noi nu ştim cum să veghem împreună cu El – ne-am obişnuit numai cu ideea că Isus veghează împreună cu noi.

Ucenicii L-au iubit pe Isus Cristos în limita capacităţii lor naturale, dar n-au înţeles care era scopul Său. In Grădina Ghetsimani au adormit din cauza propriei lor întristări şi, după trei ani de cea mai strânsă apropiere. “L-au părăsit cu toţii şi au fugit”.

“Toţi au fost umpluţi cu Duhul Sfânt.” Cuvântul “toţi” se referă la aceiaşi oameni, dar între timp se întâmplase ceva minunat: moartea, învierea şi înălţarea Domnului nostru, iar ucenicii au fost umpluţi cu Duhul Sfânt. Domnul le spusese: “Veţi primi putere, când va veni Duhul Sfânt peste voi”. Aceasta a însemnat că ei au învăţat cum să vegheze împreună cu El pentru tot restul vieţii lor.

 

Înălțarea

Te-ai Înălțat la ceruri
De-aici de pe pămănt
Biruitor în valuri
Prin brațul Tău cel sfănt.

E zi de sărbătoare
Pentru al Tău popor
O binecuvîntare
Un har mîngăietor.

Noi știm c-a Ta venire
Din nou va fi la fel
De-aceia cu iubire
Noi ne luptăm cu zel.

Te-ai înălțat din valuri
Biruitor Isus
Prin jertfa Ta în ceruri
Putem ajunge sus.

Tu ne-ai lăsat aicea
În luptă pe pămînt
Iubirea Ta și crucea
Și Duhul Tău cel sfănt.

E mare suferința
În care ne găsim
Dar ne păstrăm credința
Și voia Ta-nplinim.

O dulce Înălțare
Al biruinței har
Noi ținem adunare
În cinstea Ta azi iar.

Ostași rămînem pururi
Ostași ai lui Isus
Cu gîndul sus la ceruri
La patria de sus.

Această Înălțare
A Mirelui cel sfănt
E pentru noi salvare
De-aici de pe pămînt.

Pop Alexandru

Înălţarea Lui şi unirea noastră cu El

„Pe când îi binecuvânta, S-a desparţit de ei și a fost înălțat la cer.”

Luca 24:51

Noi nu avem nici o experienţă in viaţa noastră care să corespunda evenimentelor din viaţa Domnului Isus de după Transfigurarea Lui. Din acel moment viaţa Domnului nostru a fost o viaţă de mijlocire. Până în momentul Transfigurării El a afişat viaţa normală, desăvârşita a unui om; de la Transfigurare încolo – Ghetsimani, Crucea, Învierea – totul este neobişnuit pentru noi.

Crucea Lui este uşa prin care fiecare om poate intra în viaţa lui Dumnezeu: prin învierea Sa El are dreptul să dea viaţa veşnică oricărui om şi, prin înălţarea Sa, Domnul nostru a intrat în cer şi a lăsat uşa deschisă pentru omenire.

Pe Muntele înălţării, Transfigurarea Lui a fost încheiată. Daca Isus S-ar fi înălţat la cer direct de pe Muntele Transfigurării, S-ar fi dus singur. El n-ar fi fost pentru noi altceva decât o Fiinţă glorioasă. Dar El a întors spatele gloriei şi a coborât de pe munte pentru a Se identifica cu omenirea căzută.

Înălţarea este împlinirea Transfigurării. Domnul nostru S-a întors în gloria Lui de la început; dar El nu S-a întors doar ca Fiu al lui Dumnezeu; S-a întors la Dumnezeu atât ca Fiu al Omului, cât şi ca Fiu al lui Dumnezeu. Acum oricine are acces liber direct Ia tronul lui Dumnezeu prin înălţarea Fiului Omului.

Ca Fiu al Omului, Isus Cristos Şi-a limitat în mod deliberat omnipotenţa, omniprezenţa şi omniscienţa, dar acum acestea sunt ale Lui în toată puterea. Ca Fiu al Omului. Isus Cristos are acum toată puterea Ia tronul lui Dumnezeu El este Regele regilor şi Domnul domnilor din ziua înălţării Sale şi până acum.

Oswald Chambers