Psalmul 25

Înalț o Doamne, sufletul la Tine
În Tine mă încred și-mi pun temei
Să nu fiu dat în lume de rușine
Să nu se bucure vrășmașii mei.

Da, toți cei ce nădăjduiesc în Tine
Nu vor fi dați rușinii nicidecum
Ci vor fi dați aceia de rușine
Ce făr’ temei Te părăsesc pe drum.

A Tale căi mi-arată și mă-nvață
Al Mâtuirii Domn, nădejdea mea
În adevărul Tău să-mi dai povață
Căci veșnică e bunătatea Ta.

Tu Doamne ai eternă îndurare
Te rog mă cercetează cu blândețe
Nu-Ți aminti fărădelegi amare
Nici tot ce am greșit din tinerețe.

Mă amintește după bunătate
Și după minunata-Ți îndurare
Căci bun e Domnul și e drept in toate
La păcătoși le-arată-a Lui cărare.

Pe cei smeriți ajută în umblare
În tot ce este drept pe-acest pământ
A Lui cărări sunt numai îndurare
Celor ce țin cerescu-I legământ.

Te rog o Doamne pentru al Tău Nume
Îmi iartă Tu fărădelegea-ntregă
Acelui care teama-I poartă-n lume
Domnu-i arată calea ce s-aleagă.

Iar el va locui în fericire
Sămânța lui țara vor stăpâni
Domnul le va fi prieten cu iubire
Și învățați prin legămînt vor fi.

Spre Domnul necurmat întorc privirea
Căci El din laț picioerele-mi va scoate
Privește-mă și-mi vezi nenorocirea
Sunt părăsit dar Tu ești Cel ce poate.

Neliniștea din inimă îmi crește
O scapă-mi din necaz întreaga soartă
La truda mea de ticălos privește
Păcatele pe toate mi le iartă.

Sunt mulți vrășmasii mei, Îi știi prea bine
Mă urmăresc cu ură și mă sapă
Nu mă lăsa să fiu dat de rușine
Păzește-mi Doamne sufletul, mă scapă!

Mă ocrotească nevinovăția,
Și-a Ta neprihănire am nădejde
Ești Dumnezeu, a Ta-i Împărăția
Pe Israel din toate-l izbăvește

Daniel Hozan

Pe culmi spirituale

“l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt.” Marcu 9:2

Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu şi am vrut să rămânem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica. Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul. Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.

Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci săfacă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: “La ce foloseşte această experienţă?”

Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Păstrarea viziunii spirituale prin caracterul personal

„Suie-te aici şi-ți voi arăta…”

Apocalipsa 4:1

O stare de spirit înaltă poate să ia naştere numai din deprinderi nobile ale caracterului personal.

Dacă, în împrejurările în care te afli, trăieşti la cele mai înalte cote pe care le cunoşti, Dumnezeu îţi va spune mereu: “Prietene, du-te mai sus” (Luca 14:10).

Regula de aur în ispită spune: .”Du-te mai sus”, dar când ajungi mai sus, ai de întâmpinat alte ispite şi alte particularităţi. Satan foloseşte în ispite strategia înălţării. Şi Dumnezeu face acelaşi lucru, dar cu un alt efect. Când diavolul te pune într-un loc înalt, te face să-ţi formezi despre sfinţenie o idee care trece dincolo de capacitatea cărnii şi a sângelui. Viaţa ta devine un spectacol dc acrobaţie spirituală: eşti în echilibru, dar nu îndrăzneşti să te mişti; însă când Dumnezeu te înalţă, prin harul Său, în locurile cereşti, în loc să găseşti un vârf de care să te agăţi, descoperi un platou întins pe care te mişti cu uşurinţă.

Compară această săptămână din viaţa ta spirituală cu aceeaşi săptămână din anul trecut şi vezi cum Dumnezeu te-a chemat mai sus. Toţi am fost duşi să privim dintr-un loc mai înalt. Niciodată nu lăsa ca Dumnezeu să-ţi arate un adevăr pe care să nu-l pui imediat în practică. Pune-l întotdeauna în practică, trăieşte în lumina lui.

Creşterea în har nu se măsoară prin faptul că nu te-ai întors înapoi, ci prin faptul că înţelegi unde te afli din punct de vedere spiritual; L-ai auzit pe Dumnezeu adresându-se lăuntrului tău: „Vino mai sus”.

Să ascund de Avraam ce am să fac?” (Geneza, 18:17) – Dumnezeu trebuie să ascundă de noi ce are de gând să facă, până când, prin formarea şi dezvoltarea caracterului personal, ajungem la starea în care El ne poate revela lucrul respectiv.

Oswald Chambers

Pe culmi spirituale

“l-a dus singuri de o parte pe un munte înalt.” Marcu 9:2

Cu toţii am avut momente de înălţare pe culmi spirituale, când am văzut lucrurile din perspectiva lui Dumnezeu şi am vrut să rămânem acolo. Dar Dumnezeu nu ne lasă niciodată să rămânem acolo. Testul vieţii noastre spirituale este să avem puterea de a coborî; dacă avem putere doar să urcăm, ceva nu este în ordine. E înălţător să fii pe munte cu Dumnezeu, dar omul ajunge acolo numai pentru ca, după aceea, să coboare în valea celor stăpâniţi de diavol, pentru a-i ridica. Noi nu suntem făcuţi pentru munţi, pentru răsărituri şi pentru lucrurile care încântă ochiul; aceste lucruri sunt menite a fi momente de inspiraţie, doar atât. Suntem făcuţi pentru vale, pentru lucrurile obişnuite ale vieţii, şi aici trebuie să ne dovedim caracterul. Egoismul spiritual vrea întotdeauna să rămână pe munte. Simţim că am putea să vorbim şi să trăim ca îngerii dacă am putea să rămânem pe munte. Momentele de înălţare sunt excepţionale, ele îşi au semnificaţia lor în viaţa noastră cu Dumnezeu, dar trebuie să fim atenţi ca nu cumva egoismul nostru spiritual să facă din ele singurele momente valoroase.

Noi suntem în stare să credem că tot ce se întâmplă trebuie transformat în învăţături folositoare, dar, de fapt, trebuie transformat în ceva mai bun decât învăţăturile: în caracter Muntele nu este făcut să ne înveţe ceva, ci săfacă ceva din noi. Este o mare cursă să întrebi mereu: “La ce foloseşte această experienţă?”

Nu putem măsura niciodată astfel lucrurile spirituale. Momentele de pe vârful muntelui sunt momente rare şi ele îşi au rostul lor în planul lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Te înalț

Te înalț o, Domnul meu,
Te înalț și-Ți cânt mărire!
Vreau viața mea în cânt mereu
Să fie un imn de mulțumire!

Sunt nimic, dar mă iubești
Nu sunt vrednic – milă ai!
Nu sunt tare – mă-ntărești,
Binecuvântări îmi dai!

Mă porți în a Ta iubire,
Zi de zi veghezi cu drag!
Ași vrea Doamne-n răsplătire
Timpul anilor șirag –

Să-l închin cu vrednicie,
Să-ți slujesc, să-l pun pe-altar,
Să fiu o lumină vie,
Printre mulți salvați prin har!

Pasul meu, Părinte, Doamne
Și Cuvântul ce mi-l dai
Să aducă rod în toamne,
Bob în spic și nu doar pai!

Mă închin în fața Ta
Și îți spun smerit: osana!
Doamne, a te lăuda
E o cinste, Tu-mi ești mana!

Tu-mi ești apă în pustie!
Tu ești tot ce îmi doresc!
Mă închin cu bucurie,
Te iubesc și-Ți mulțumesc!

Lidia Cojocaru 

Acela ce doreşte slava

Acela ce doreşte slava
să ştie c-are de luptat
cu eul lui, cu duhul lumii
şi cu păcatul ne-ncetat,

Să lupte să învingă lumea
’nălţându-se mereu mai sus
şi acolo îngenunchiat la Cruce
să-şi ia putere din Isus.

Orice cădere să-l ridice
mai hotărât, mai înţelept
mai veghetor făcându-i duhul
mai sfântă flacăra din piept.

Trecând biruitor prin toate
mereu cu adevăru-ncins
curând ajunge starea în care
nimica nu-i de neînvins.

Să poată o dată şi el spune
senin, înalt şi fericit
precum Isus a spus la urmă :
– curaj căci Eu am biruit.

Acel ce caută mântuirea
luptând statornic şi aprins
ţinându-şi la Hristos privirea
– ajunge odată de neînvins.

Traian Dorz 

Detasare de efemer

Cand zbuciumul zilei slabeste puterea,
Si-adesea te pierzi in al vietii tumult
In linistea noptii ridica-ti privirea
Spre locul in care comori se ascund.

Spre cerul inalt avanta-ti azi dorul
Si-n inima ta pastreaza un cant
Cu versuri in care s-asterni multumirea
Chiar daca adesea pasesti lacrimand.

Caci lacrima care pe-obraz se prelinge
Uda-va pamantul cel secetos
Si-n vremea rodirii cu totii vom zice:
„In lacrima-aceea lucrat-a Hristos!”

Calfa Diana

Ajută-mă Isuse

Pe când în viaţa mea se amurgise
Şi sufletu-mi stătea pe la răscruci
Am zis în mintea mea de om ,,Isuse !
Te rog mă iartă, vino să m-ajuţi ,,

Am auzit cândva pe străzile cetăţii
Precum că Tu-ai murit în locul meu
Şi de voi şti vreodată lanţurile morţii
Să strig laTine-veşnic sfinte Dumnezeu

Şi astăzi strig, căci lanţurile morţii ştiu
Nu văd nimic, învăluit în beznă sunt
Trecutul şi prezentu-mi sunt pustiu
Şi fără grai mă ştiu precum cel mut

Povara vieţii mă apasă tot mai mult
Îngreunându-mi paşii zi de zi
O voce-mi spune doar de Tine să ascult
Iar alta-mi spune ,, nu te osteni ,,

În cumpăna vieţii azi mă ştiu
Pe talgerul cu greutăţi doar de păcat
Pe celălalt stă scris ,,tărâmul veşnic viu,,
Dar n-am curajul să înfăptuesc acest sfânt salt

Te rog ajută-mi să privesc la cruce
Şi fă-mă-i să-nţeleg de ce-ai murit în locul meu
Deschide-mi inima şi mintea, căci mi-ajunge
De parte să mă ştiu de harul Tău

Te rog îmi iartă viaţa fără rod
Şi-ajută să îmi pocăesc trăirea
Nu vreau spălat pe mâini precum Irod
Ci vreau în faţa Ta să-mi recunosc ruşinea

Nu vreau să fiu precum am fost cândva
Nepăsător de-al Tău Cuvânt şi de a Ta povaţă
Ajută-mi Tu să mă înfrupt din slova Ta
Şi-nvaţă-mă să caut doar a Ta azi faţă

Ajută-mă Isuse doar în Tine să mă-ncred
Şi către Tatăl să înalţ doar rugi de mulţumire
Căci Tu mi-ai dat un drum , pe care eu să merg
Iubitul meu şi Preaalesu Mire .

Berbec Ion

Înalţ ochii la Domnul

Doamne! La Tine ochii mi-i înalţ
Cu credinţă, ridic privirile spre Tine
Cu-nflăcărare, doresc să mă încalţ
Cu râvna Evangheliei Divine.

Şi stau acum în dulce aşteptare
Prezenţa Ta, doresc ca să o simt
Înalţ privirea-mi plină de iubire, care
Cu nerăbdare Îl caută pe Duhul Sfânt.

Eu ştiu că Duhul vine şi mă-ndrumă
Mâna-mi întinde şi-oferă ajutorul Său
Mă duce înainte şi nu mă lasă-n urmă
Mă ţine în prezenţa Domnului mereu.

Lângă Domnul, El paşii mei îi poartă
M-ajută, ca lângă El să stau mereu
Îmi spune ,,Faţa Domnului o caută
El îţi este Tată şi Domn şi Dumnezeu!”

E-atât de bine şi este atâta de plăcut
Să fii viu în prezenţa Lui cea sfântă
Când El, îţi arată, ce nu ai mai văzut
Cunoşti acum Iubirea, sacră şi blândă.

De-aceea, eu ochii mi-i înalţ la Tine
Privirea mea, mereu e aţintită sus
Te vreau în viaţa mea, Te vreau cu mine
Tu eşti Iubirea mea şi Domnul meu Isus!

În fiecare zi, doresc să-mi fii aproape
Şi singură să nu mă laşi nicicând
Veghează Tu asupra mea şi a mea cale
În inimă pătrunde-mi şi stăpâneşe-n gând.

Ajută-mă, ca voia Ta oricând s-o fac!
Să împlinesc tot ceea ce îmi porunceşti!
Deschide-mi gura, nu mă lăsa să tac!
Să spun şi altora ceea ce îmi vorbeşti!
Mărturisind că m-ai iertat şi mă iubeşti!

Nănău Adinuţa

Locurile înalte ale lui Dumnezeu

“Îi voi ocroti, căci cunoaşte Numele Meu.” (Psalmul 91.14)

Oare mie mi se adresează Domnul cu aceste cuvinte? Da, dacă cunosc Numele Său. Slăvit sa fie Dumnezeu, că acest Nume nu-mi este străin; L-am încercat şi L-am cunoscut, pentru aceasta mă încredinţez Lui. Cunosc Numele Său ca acela al unui Dumnezeu care urăşte păcatul, căci am aflat prin puterea convingătoare a Duhului Său, că nu se învoieşte cu nici un rău. Dar, prin Domnul Isus Cristos, L-am mai cunoscut şi ca Dumnezeul iertării, căci El nu mai ţine în seamă nici una din abaterile mele. Numele Său este credincios, şi-L cunosc şi în acest fel, cu toate că am multe greutăţi.

Această cunoaştere este un dar al harului Său, şi pentru acest motiv Domnul ne dă un alt har, acela de a ne aşeza la un adăpost înalt; avem deci har peste har. Observaţi ca dacă vrem să urcăm tot mai sus, poziţia poate fi periculoasă; dar dacă Domnul ne aşează acolo, suntem în siguranţă. El poate face aceasta, dându-ne mult de lucru, reuşită în serviciul nostru, conducerea unei lucrări. Si chiar dacă nu face aceasta, totuşi ne poate aşeza la un adăpost înalt, printr-o legătură mai strânsă cu El, printr-o recunoaştere mai clară a lăuntrului nostru, o sfinţenie triumfătoare asupra oricărui rău, o bucurie deosebită a slavei viitoare. Când ne conduce Dumnezeu în aceste locuri înalte, Satana nu ne poate cobori de acolo. Să fie aşa cu noi toţi chiar de azi.

Charles Spurgeon