Drumul meu e inainte

De cate ori descurajez, de-atatea ori mi-aduci aminte
Ca-s randuit sa biruiesc, ca drumul meu e inainte;
Cununa de invingator mi-ai pregatit-o, si esti gata,
Cand alergarea voi sfarsi, sa-mi dai cu mana Ta rasplata.

Un nor nemaisfarsit de sfinti, eroi si martori ai credintei
Atesta inaintea mea realitatea biruintei;
Nezdruncinati si neclintiti, au alergat cu staruinta,
Nu s-au lasat inspaimantati de nici un fel de suferinta.

Caci ochii sufletului lor erau fixati spre rasplatire,
Si prin credinta au vazut ce trece dincolo de fire.
Ca inima sa nu mi-o pierd si sa nu cad de oboseala,
Mai hotarat sa-inaintez si cu mai multa indrazneala.

Imi amintesti c-ai suferit o-impotrivire-asa de mare
Din partea celor pacatosi, dar pan’ la capat, cu rabdare
Ai mers si inapoi n-ai dat, de dragul meu, de bucurie
Ca eu si toti alesii Tai vom fi cu Tine-n vesnicie.

De dragul Tau doresc si eu, Isus iubit, Desavarsirea
Credintei noastre, sa alerg pana-mi voi implini menirea;
Obstacole voi intalni, dar le voi depasi cu Tine,
Dovada-i pretul ce l-ai dat ca nu vei renunta la mine.

Inspirata din Evrei 11, 12:1-3.

Anca Winter 

Merg Inainte

George Ciurdas

Fă un pas înainte in privinţa muncii de rând

“Şi pe lângă aceasta adăugaţi” 2 Petru 1:5, KJV

Voi aţi moştenit natura divină, spune Petru în acest pasaj (v. 4), acum concentraţi-vă atenţia şi formaţi-vă obiceiuri, daţi-vă silinţa, folosiţi-vă mintea. “A adăuga” implică tot ce înseamnă caracter. Nici un om nu se naşte, fie în mod natural, fie în mod supranatural, cu caracter: el trebuie să-şi formeze caracterul. Nu ne naştem nici cu obiceiuri; trebuie să ne formăm obiceiuri pe baza noii vieţi pe care Dumnezeu a pus-o în noi. Nu suntem meniţi a fi nişte exemplare luminate, ci oameni obişnuiţi din viaţa obişnuită, care arată minunea harului lui Dumnezeu în ei.

Munca de rând este piatra de încercare a caracterului. Marea piedică din viaţa noastră spirituală este aceea că noi căutăm să facem lucruri mari. Însă “Isus a luat un ştergar… şi a început să spele picioarele ucenicilor” Sunt perioade când nu există nici iluminare şi nici un entuziasm deosebit, ci doar rutina zilnică, obligaţiile obişnuite. Rutina este modul lui Dumnezeu de a lucra în viaţa noastră între momentele noastre de mare inspiraţie. Nu aştepta ca Dumnezeu să-ţi facă întotdeauna parte de momente palpitante, ci învaţă să trăieşti în domeniul muncii de rând prin puterea lui Dumnezeu.

“A adăuga” este dificil. Noi spunem că nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne ducă în cer pe petale de flori, şi totuşi acţionăm ca şi cum aceasta am aştepta! Cel mai mic detaliu în care ascult de El are în spatele lui toată puterea harului lui Dumnezeu. Dacă-mi fac datoria nu de dragul datoriei, ci deoarece cred că Dumnezeu e Cel care îmi rânduieşte împrejurările vieţii, atunci, chiar în momentul ascultării mele, am parte, prin Ispăşirea lui Cristos pe cruce, de întregul har minunat al lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Fă un pas înainte!

“Rămâneţi în Mine.” loan 15:4

Duhul lui lsus este pus în mine prin ispăşirea lui Cristos, apoi eu trebuie să-mi formez cu răbdare un mod de gândire care să fie întru totul în armonie cu Domnul meu. Dumnezeu nu mă va face să gândesc ca lsus. eu însumi trebuie să fac aceasta; trebuie să fac orice gând ,rob ascultării de Cristos”. “Rămâneţi în Mine” – în problemele intelectuale, în problemele financiare, în fiecare dintre lucrurile care fac ca viaţa umană să fie ceea ce este. Ea nu este o viaţă ca scoasă din cutie. Il opresc eu pe Dumnezeu să facă anumite lucruri in situaţia mea, deoarece spun că ele vor împiedica părtăşia mea cu El? Aceasta este impertinenţă.

Nu contează care sunt împrejurările, eu pot fi la fel de sigur că rămân în lsus în mijlocul lor ca şi într-o adunare de rugăciune. Nu este necesar ca eu să-mi schimb şi să-mi aranjez singur situaţia. Rămânerea Domnului nostru în Dumnezeu a fost neumbrită: El Se simţea ca acasă cu Dumnezeu, indiferent unde se afla trupul Său. El nu Şi-a ales niciodată singur situaţiile, ci a fost umil şi S-a supus hotărârilor Tatălui Său cu privire la El.

Gândeşte-te la liniştea uimitoare din viaţa Domnului nostru! Noi trăim într-o stare de febrilitate înaintea lui Dumnezeu, nu este nimic în noi din seninătatea vieţii “ascunse cu Cristos în Dumnezeu”. Gândeşte-te la lucrurile care te fac să nu rămâi în Cristos – “Da Doamne, aşteaptă un minut, trebuie să mai fac şi asta; da, voi rămâne în Tine când voi termina asta; după ce trece săptămâna asta, totul va fi bine, voi rămâne atunci în Tine”. Fă un pas înainte!
Începe să rămâi în El acum!
La început vei depune un efort susţinut, până când această rămânere va deveni atât de mult o lege a vieţii, încât vei rămâne în El fără să-ţi dai seama. Hotărăşte-te să rămâi în lsus oriunde te-ai afla.

Oswald CHAMBERS

Mergem inainte…

Fratii Strugariu

Mergi înainte, dragul meu!

Mergi înainte, dragul meu
Lucrând mereu cu spor
Chiar dacă uneori e greu
Pe-al Domnului ogor.

Adună spice, precum Rut,
Cât încă este zi,
Căci noaptea, de tot ce-ai făcut
Tu te vei odihni!

Un singur spic e prea puțin,
Dar tu cu sârg adună
Mai multe spice-ntr-un snop plin
Pentru-o răsplată bună.

Cât soarele stă sus pe cer
Privind ogorul mare
Lucrează numai pentru El,
Cu lacrimi și sudoare!

De toate te vei odihni
Acolo sus, în tihnă
Dar, de aici jos, n-ai munci
La ce să ai odihnă?

Mergi înainte, nu privi
Că palmele-ți sunt arse
De lucrul greu și de la spini
Ce urme au să-ți lase.

Căci sus în ceruri vei vedea
Urme în sfinte palme
Care pe dealul Golgota
Ți-au oferit salvare!

Vedea-vei urme de piron,
Dovada de iubire
A Celui ce șade pe tron
La Tatăl, în mărire!

Mergi înainte, dragul meu,
Cât încă este soare
Lucrează chiar dacă e greu
Cu lacrimi și sudoare.

Când noaptea jos se va lăsa
Sus, răsări-vor zorii
Și veșnic te vei repauza
În patria splendorii!

Și pentru toată munca ta
Care o faci acuma
În ceruri sus la dreapta Sa
Tu vei primi cununa!

Mergi înainte, dragul meu
Lucrează, nu te-opri
Căci te așteaptă ce-i al tău
Acasă-n veșnicii!

Emanuel Hasan

Fă un pas înainte in privinţa muncii de rând

“Şi pe lângă aceasta adăugaţi” 2 Petru 1:5, KJV

Voi aţi moştenit natura divină, spune Petru în acest pasaj (v. 4), acum concentraţi-vă atenţia şi formaţi-vă obiceiuri, daţi-vă silinţa, folosiţi-vă mintea. “A adăuga” implică tot ce înseamnă caracter. Nici un om nu se naşte, fie în mod natural, fie în mod supranatural, cu caracter: el trebuie să-şi formeze caracterul. Nu ne naştem nici cu obiceiuri; trebuie să ne formăm obiceiuri pe baza noii vieţi pe care Dumnezeu a pus-o în noi. Nu suntem meniţi a fi nişte exemplare luminate, ci oameni obişnuiţi din viaţa obişnuită, care arată minunea harului lui Dumnezeu în ei.

Munca de rând este piatra de încercare a caracterului. Marea piedică din viaţa noastră spirituală este aceea că noi căutăm să facem lucruri mari. Însă “Isus a luat un ştergar… şi a început să spele picioarele ucenicilor” Sunt perioade când nu există nici iluminare şi nici un entuziasm deosebit, ci doar rutina zilnică, obligaţiile obişnuite. Rutina este modul lui Dumnezeu de a lucra în viaţa noastră între momentele noastre de mare inspiraţie. Nu aştepta ca Dumnezeu să-ţi facă întotdeauna parte de momente palpitante, ci învaţă să trăieşti în domeniul muncii de rând prin puterea lui Dumnezeu.

“A adăuga” este dificil. Noi spunem că nu ne aşteptăm ca Dumnezeu să ne ducă în cer pe petale de flori, şi totuşi acţionăm ca şi cum aceasta am aştepta! Cel mai mic detaliu în care ascult de El are în spatele lui toată puterea harului lui Dumnezeu. Dacă-mi fac datoria nu de dragul datoriei, ci deoarece cred că Dumnezeu e Cel care îmi rânduieşte împrejurările vieţii, atunci, chiar în momentul ascultării mele, am parte, prin Ispăşirea lui Cristos pe cruce, de întregul har minunat al lui Dumnezeu.

Oswald CHAMBERS

Fă un pas înainte!

“Rămâneţi în Mine.” loan 15:4

Duhul lui lsus este pus în mine prin ispăşirea lui Cristos, apoi eu trebuie să-mi formez cu răbdare un mod de gândire care să fie întru totul în armonie cu Domnul meu. Dumnezeu nu mă va face să gândesc ca lsus. eu însumi trebuie să fac aceasta; trebuie să fac orice gând ,rob ascultării de Cristos”. “Rămâneţi în Mine” – în problemele intelectuale, în problemele financiare, în fiecare dintre lucrurile care fac ca viaţa umană să fie ceea ce este. Ea nu este o viaţă ca scoasă din cutie. Il opresc eu pe Dumnezeu să facă anumite lucruri in situaţia mea, deoarece spun că ele vor împiedica părtăşia mea cu El? Aceasta este impertinenţă.

Nu contează care sunt împrejurările, eu pot fi la fel de sigur că rămân în lsus în mijlocul lor ca şi într-o adunare de rugăciune. Nu este necesar ca eu să-mi schimb şi să-mi aranjez singur situaţia. Rămânerea Domnului nostru în Dumnezeu a fost neumbrită: El Se simţea ca acasă cu Dumnezeu, indiferent unde se afla trupul Său. El nu Şi-a ales niciodată singur situaţiile, ci a fost umil şi S-a supus hotărârilor Tatălui Său cu privire la El.

Gândeşte-te la liniştea uimitoare din viaţa Domnului nostru! Noi trăim într-o stare de febrilitate înaintea lui Dumnezeu, nu este nimic în noi din seninătatea vieţii “ascunse cu Cristos în Dumnezeu”. Gândeşte-te la lucrurile care te fac să nu rămâi în Cristos – “Da Doamne, aşteaptă un minut, trebuie să mai fac şi asta; da, voi rămâne în Tine când voi termina asta; după ce trece săptămâna asta, totul va fi bine, voi rămâne atunci în Tine”. Fă un pas înainte!
Începe să rămâi în El acum!
La început vei depune un efort susţinut, până când această rămânere va deveni atât de mult o lege a vieţii, încât vei rămâne în El fără să-ţi dai seama. Hotărăşte-te să rămâi în lsus oriunde te-ai afla.

Oswald CHAMBERS

Mai plângi

Mai plângi şi azi suflet lovit de soartă,
Mai plângi în grea durere apăsat,
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus te-aşteaptă ne-ncetat!

Mai plângi adesea-nvins de întristare
Căutând în jurul tău un ajutor,
Dar nu găseşti, şi inima te doare
Şi te cuprinde parc-un greu fior,

Cărarea ți-e doar spini, doar mărăcine
Şi-orice suflare-i un adânc suspin
Când vezi că toți s-au depărtat de tine
Lăsându-te în drum ca pe-un străin…

Nu-i nimeni să-ți cunoască dorul,
Doar tu ce-l ştii, şi Tatăl cel Ceresc
Şi-atât de greu te apasă cântarul
Când orice pas cu ură-ți urmăresc.

Şi arcuri oțelite se încoardă,
Săgețile lovesc tot mai turbat…
Dar nu te-opri, păşeşte înspre poartă
Unde Isus domneşte ca-Mpărat!

Te simți răpus, puterea îți slăbeşte,
Nu vezi decât durere si necaz,
Furtuna grea parcă se întețeşte
Scăldând în lacrime al tău obraz.

Te uiți în jur cum totul se dărâmă,
Stâncile crapă înnecate-n val
Şi tu, eşti doar o mână de țărână
Tânjind de dor ca să ajungi la mal.

Te miri privind cum totu-n jos se-apleacă
Cum doar ruini rămân în urma ta,
Doar tu singur încă pluteşti pe barcă,
Doar tu rămâi ca stânca-n vreme rea…

El te-a ținut de mână-n orice vreme,
Te-a ridicat deasupra, să priveşti
Cum făra Domnul toate-s ca un vierme
Şi doar cu Domnul poți să biruieşti!

Tu luptă-te acuma, deci, fii tare
Aleargă înspre zări cu pas grăvit,
Priveşte spre Cetatea-n sărbătoare,
Spre poarta Slavei, locul mult dorit!

Acolo, sub nămete de lumină,
Învăluit în soare auriu,
Cu chipul blând, cu fața Lui senină
Te-aşteaptă Fiul Tatălui cel Viu!

Deci nu te-opri când valul se înalță,
Nu da ‘napoi când arşița e grea,
Rămâi statornic cât eşti pe balanță
Căci Dumnezeu este la dreapta ta.

Chiar dacă spui că-i grea înaintarea
Când sângerează inima în piept,
Nu da ‘napoi, căci iată, sărbătoarea
Curând va-ncepe, deci fii înțelept!

Acolo te aşteaptă heruvimii,
Splendori cereşti te vor înconjura
Şi vei cânta-mpreună cu Bătrânii
Oseana pentru înălțarea Sa!

Să vezi cum Dumnezeul Tău te cheamă
Sub aripile Lui să te ascunzi
Şi cu iubire dulce, ca de mamă
Să ştearg-obrajii tăi de lacrimi uzi.

Să vezi cum se aşterne mângâierea
Peste ființa ta rănită greu…
O, nu te-opri, mai luptă, căci durerea
Se va sfârşi odată-n raiul Său!

Când nu mai poți să îți înalți privirea
De-atâta apăsare si poveri,
Gândeşte-te că vine izbăvirea,
El a promis că din grele dureri

Cu mâna Lui va ridica ocara,
Cu brațul Său te va răscumpăra,
Şi-ți va aduce-n suflet primăvara
Şi binecuvântare îți va da!

Statornic deci rămâi pe sfânta cale,
Iubirea s-o păstrezi necontenit,
Chiar dacă treci prin a suspinelor vale,
Căci doar aşa vei fi de neclintit!

Te cheamă Domnul să îți dea odihnă
O, suflete trudit si-mpovărat,
Vino să îți facă viața senină
Când cerul tău mereu e înnorat!

Te cheamă azi c-o voce-nduioşată
Dorind să-ți lege rănile ce dor,
La pieptu-I să te strângă ca un Tată
Să-I simți din nou al dragostei fior!

Te-aşteaptă-n prag cu mâinile întinse
Mereu tot lăcrimând de dorul tău,
Să vii sa îi vezi palmele străpunse
Ce poartă-n ele chinul tău cel greu.

În mâna Sa te ține şi pe tine,
Să fii cu El pe veci biruitor,
Să poti ajunge-n Slavile Divine
Când cu putere va veni pe nori

Fii tare-acum, priveşte înainte,
Nădejdea ta să fie sfântul Miel,
Căci Dumnezeu îți este bun Părinte,
Fii tare deci, fii tare pentru El!

Valentin Ilisoi

Ai fost vreodată singur cu Dumnezeu?

Când a fost singur, cei doisprezece… L-au întrebat… Marcu 4:10

El singur cu noi. Când Dumnezeu ne face să rămânem singuri cu El, folosindu-se pentru aceasta de suferinţe, dureri sau ispite, de deziluzii, boală sau sentimente înşelate, de o prietenie ruptă sau de o nouă prietenie – când ne face să ajungem cu totul singuri şi noi rămânem fără glas şi nu mai putem pune nici o întrebare, atunci El începe să ne explice lucrurile. Priveşte cum i-a pregătit Isus Cristos pe cei doisprezece.

Ucenicii, nu mulţimea de afară, erau încurcaţi, Îi puneau mereu întrebări şi EI le explica mereu lucrurile; dar ei nu le-au înţeles decât după ce au primit Duhul Sfânt (vezi Ioan 14:26).Dacă mergi înainte cu Dumnezeu, singurul lucru care-ţi este clar şi singurul lucru pe care Dumnezeu vrea să-l înţelegi clar este felul cum se ocupă El de sufletul tău. Întristările şî nedumeririle fratelui tău sunt absolut de neînţeles pentru tine. Noi credem că înţelegem prin ce trece fratele nostru, şi aceasta până când Dumnezeu aduce în viaţa noastră aceleaşi probleme. Există încă multă încăpăţânare şi ignoranţă pe care Duhul Sfânt trebuie să le descopere în fiecare din noi, şi aceasta se poate face numai atunci când suntem singuri cu Isus.

Suntem noi singuri cu El acum sau suntem preocupaţi de noţiuni mărunte cărora le dăm o mare importanţă, de tovărăşii zgomotoase în slujirea lui Dumnezeu, de idei exagerate în legătură cu trupul nostru? Isus nu ne poate explica nimic până când nu lăsăm la o parte toate întrebările gălăgioase din mintea noastră şi nu suntem singuri cu El.

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

OSWALD CHAMBERS