14 Februarie

„Împăratul s-a îngrijit necurmat de hrana de toate zilele, în tot timpul vieţii lui. ” 2 împăraţi 25:30

Ioiachin nu a ieşit din palatul regelui cu merinde pentru câteva luni; hrana i-a fost asigurată ca o pensie zilnică. Aceasta este şi poziţia în care se află poporul lui Dumnezeu. Hrana zilnică este singura necesitate. Nu avem nevoie de provizii; ziua de mâine nu a venit încă şi nevoile ei ne sunt necunoscute. Setea de care vom suferi în iunie nu poate fi potolită din februarie, fiindcă nu o simţim încă. Dacă avem destul pentru ziua de astăzi, nu suntem în nevoie.

Nu ne putem bucura de mai mult. Nu putem mânca, bea sau îmbrăca mai mult decât pentru o zi. Surplusul ne îngrijorează, fiindcă trebuie să-l depozităm şi să-l ferim de hoţi. Un băţ găsit pe cărare îl ajută pe călător, dar o sarcină de lemne este o povară grea. Să ai destul este mai bine decât să ai parte de un ospăţ, fiindcă nu te poţi bucura de mai mult. Nu ar trebui să aşteptăm mai mult; lăcomia este nerecunoştinţa. Când Tatăl nu ne dă mai mult, trebuie să fim mulţumiţi cu cele necesare zilei de azi. Cazul lui Ioiachin este şi al nostru. Avem o porţie zilnică asigurată de Rege. Este o porţie îndestulătoare şi continuă. Avem destule motive să fim mulţumitori.

Iubite creştin, în materie de har, ai nevoie de o porţie zilnică. Singur nu ai rezerve de putere. Zi de zi, trebuie să cauţi ajutorul de sus. Este foarte plăcut să primeşti asigurarea că ai pregătită o porţie zilnică. Prin Evanghelie, prin lucrare, prin meditaţie, în rugăciune şi în părtăşie cu Dumnezeu, îţi reînnoieşti puterile. Prin Isus îţi sunt pregătite toate lucrurile de Care ai nevoie. Bucură-te deci de această binecuvântare. Nu pleca niciodată flămând atâta timp cât pâinea zilnică a harului te așteaptă pe masa îndurării.

Meditaţii C. H. Spurgeon

A sosit Imparatul

Text: Luca 19:28-44

„Binecuvîntat este împăratul care vine in Numele Domnului!” Luca 19:38

Un filozof american a fost  întrebat odată: „Dacă Isus şi Platon s-ar reantoarce pe pămant şi ar ţine conferinţe în aceeaşi universitate, în acelaşi timp, pe care m-aş duce să-l ascult?” Cugetand puţin la întrebare, a răspuns: „Cine s-ar duce să-l asculte chiar pe marele Platon vorbind DESPRE adevăr, cand ar putea asculta pe Cel care ESTE Adevărul?”
Mulţimea gălăgioasă care-L înconjura pe Isus în Duminica Floriilor a răspuns foarte asemănător cu filozoful. Nimeni nu L-a egalat pe Isus.

El era Adevărul, Mesia Cel promis mai dinainte prin Zaharia (Zaharia 9:9). Minunile L-au revelat a fi Unsul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, era ceva care nu se potrivea la El. Călărea un măgăruş. Un cal puternic de lupte s-ar fi potrivit mult mai bine ocaziei. Apoi, niciodată El nu a incitat mulţimea să strige: „Jos cu romanii!” Pur şi simplu călărea măgăruşul, calm spre Ierusalim, a vizitat Templul şi s-a reantors în Betania (Marcu 11:11). Mulţimea aşteptase mult mai mult. Evreii căutau eliberarea de sub romani, dar El venise să-i elibereze de sub domnia lui Satan. Recunoşteau că Isus a venit de la Dumnezeu, dar nu înţelegeau deloc misiunea Sa spirituală.
Îi slujim noi oare lui Isus pentru a primi răsplătiri materiale sau pentru cine este El? Supunandu-ne Lui înseamnă să-i iubim pe cei ce nu merită, să întoarcem bine pentru rău şi să murim faţă de natura noastră păcătoasă. Ca şi filozoful şi mulţimea, să-L vedem ca Adevărul, Mesia venit din Cer. Dar să ne fie clar, împăratul a venit să domnească peste inimile noastre. – D.J.D.

„E Domnul Domnilor! Mărirel
E împărat peste-mpăraţi!
A-nfrant duşmanul prin iubire,
E-ntaiul frate între fraţi! ‘ C. Ioanid.

„A fi creştin înseamnă a fi supus credincios Regelui regilor„

Painea zilnica

Dor de veșnicie!

In rugaciune, inima imi zboară înspre Tine
As vrea sa zbor si eu, in sus, spre Cer
Sa te-ntalnesc Isuse Sfânt, o Tata
Sa te-ntalnesc, sa îți vorbesc, sa-ți cant

Sa stau la masă cu-Mparatul,
Cu Sfântul Necruțatul Miel…
Sa merg pe străzile de aur
Sa îmi port haina, ce-a albit-o El

Sa nu mai știu ce e păcat, pierzare
Sa nu mai pot sa mai păcătuiesc
Sa nu mai știu ce-i ura, răutatea
Sa uit de tot ce a fost pământesc

Sa pot sa cânt in corul Sfânt din ceruri
Sa văd Mulțimea îmbrăcată-n alb
Sa văd pe frați, pe sfinți, pe toți aceia
Ce-n curăție lupta-au terminat

S-aud pe Domnul, cum ne cheamă-n gloate
Un nume, apoi alt nume, rând pe rând
Ne știe, chiar pe nume ne cunoaște!
Atât de Bun e Domnul, Milostiv si Sfânt

Vom sta la umbra sfântă a Salvării
Vom bea din Vinul pregătit de El
Vom auzi blânda-i vorbire, glasul
Vom fi pe veci in cerul pregătit de El.

Maria Rank 

Cu Tine-n noua zi din an…

Te voi înălţa, Dumnezeule, Împăratul meu, şi voi
binecuvânta Numele Tău în veci de veci! Ps. 145:1.

Cu Tine-n noua zi din an –
Slăvind esența vieții-n cale,
Cu Tine-n noua zi din an –
Proșternându-Ți osanale,

Pentru Soare și Lumină,
Pentru Darul ce L-ai dat,
Pentru Jertfă, luând vină!
Doamne, cât de minunat

Cât de minunat ești Doamne,
Exclam în cânt de bucurie!
Cât de minunat ești Doamne,
Mâna-Ți de Credincioșie

Poartă, poartă – zi de zi
Poartă, poartă – an de an
Te slăvește – noapte, zi
Te slăvește an cu an,

Că doar Tu le ești tăria!
Totul ții cu Mâna Tare!
Te slăvește Veșnicia –
Împărat Etern și Mare!

Te slăvește și prezentul,
Te ascultă orice clipă!
Ți se-nchină viitorul –
Tu îl porți pe-a Ta Aripă!

Ce Măreț ești Doamne Sfinte!
Mulțumesc, ca Tu ai dat
Ce-ai avut mai scump, Părinte
Unic Fiu! – Ce minunat,

Ce minunat să știi, că viața
Îți păzește-un Veghetor!
Ce minunat să știi, că viața
Îți conduce un Păstor

Plin de Milă și de Har,
Plin de Dragoste, Îndurare!
Din suflet vrem a fi altar,
Ce-Ți înalță viu cântare –

Pentru orice zi din viață,
Pentru masă pentru pâne,
Până-n Noua Dimineață
Când vei lua acas’, Stăpâne

Mireasa, ce cu dor Te-așteaptă
Mireasa, ce te proslăvește
Rămâi cu noi urcând pe treaptă
Și clipa-n Tine fericește!

Cu Tine-n noua zi, oricând!
Cu Tine pururi pe cărare –
Ascultându-Ți Glasul Blând,
Dumnezeu Preasfânt și Mare!

Lidia Cojocaru

Acelaș Ești din veșnicie…

Acel ce-ai dat naturii frumusețe și-ai îmbrăcat pădurile cu brazi,
Ai suferit ocară de la oameni, și lacrimile-au curs pe-ai Tăi obraji,
Ai străbătut pământul printre oameni, și mâna Ți-ai întins către orfani,
În schimb, batjocorit ai fost  și te-au  vândut pe niște bani

Acel cel ce porți lumina peste dealuri, și câmpurile le îmbraci cu cânt,
Te-ai prăbușit în rugăciuni cu lacrimi, căci ai iubit pe omul din pământ,
Ai șters păcatul omenirii, prin jertfa ce s-a dat odat’
Ca să avem în lume-o Mamă și -un Tată bun și-adevărat

Acel ce-ai vindecat ologul și-ai ridicat pe Lazăr din mormânt,
Iar orbilor Le-ai dat vedere, prin Sfântul Tău ceresc, Cuvânt,
Dar nimeni nu ți-a fost alături, când oamenii te-au judecat,
Rămas-ai Doamne numai singur, căci toți s-au dus. . și te-au lăsat

Acela care aduci apusul și răsăritul pe pământ,
Intorci pe oameni în țarână, la Glasul Tău măreț Cuvânt,
Căci Ești Stăpân peste Planetă și toate ascultă Glasul Tău,
Ești singurul -Adevărat, o Doamne, Dumnezeul meu

Tu ești Acel ce numeri pașii, de pribegie pe pământ
Și-asculți durerea și necazul, acelui slab, robit și frânt,
Deschizi izvoare ca să curgă, de binecuvântări cerești,
Peste copii tăi din lume și dragostea Ta, îți reverși,

Același Ești din veșnicie și peste veacuri Ești mereu,
Și judeci lumea cu dreptate  Ești singur, unic Dumnezeu,
Dreptatea-Ți în mâna dreaptă și sfințenia-n Casa Ta,
Nimica nu îți stă împotrivă, o Doamne, Tu ești Mesia

Acelaș îmbrăcat în glorii și adevăru-I haina Ta
Îți cântă îngerii mărire, o numai ție Mesia
Mantaua Ta cuprinde zarea, Pământul este așternut,
Ești Împăratul lui Israel, Ești Sfânt și Mare de temut

Ți se închină omenirea, de secole Ești neschimbat,
Oștiri de îngeri, Ți se închină, și cântă pururi neîncetat,
Acel ce Este Nemurirea, și moartea pururi a zdrobit,
A lui să fie toată slava, în ceruri sus și pe pământ,

Tu Ești Acel ce miști pământul și mută mare si ocean,
Tu Ești Mesia, Savaotul Ești Marele Samaritean,
Ce milă ai avut o Doamne, de noi o umbră și un fum
Rămâi cu noi, în viața noastră, rămâi mereu, O Tată Bun!

Floarea Ferghete 

Preţul viziunii

„În anul morţii împăratului Ozia am văzut pe Domnul. „Isaia 6:1

Adesea istoria sufletului nostru cu Dumnezeu este istoria “morţii eroilor”. Mereu şi mereu Dumnezeu trebuie să ne ia prietenii pentru a Se aduce pe Sine în locul lor; dar tocmai în acest punct ne pierdem inima, cădem şi ne descurajăm. Să aplicăm aceasta în mod personal: în anul în care a murit persoana care reprezenta pentru mine tot ceea ce trebuia să reprezinte Dumnezeu, am renunţat la tot? M-am îmbolnăvit? Mi-am pierdut curajul? Sau L-am văzut pe Domnul? Viziunea pe care o am despre Dumnezeu depinde de starea caracterului meu Caracterul determină revelaţia. Înainte de a putea spune: “L-am văzut pe Domnul”. în caracterul meu trebuie să existe ceva ce-I corespunde lui Dumnezeu. Până când nu sunt născut din nou şi nu încep să văd împărăţia lui Dumnezeu, nu văd decât conform prejudecăţilor mele. Am nevoie de operaţia chirurgicală a evenimentelor exterioare şi de o purificare interioară.

Trebuie ca Dumnezeu să fie pe primul loc, pe al doilea loc, pe al treilea loc, până când viaţa noastră îl are în faţă mereu numai pe El şi nimeni altcineva nu mai contează. “în toată lumea nu există altul, ci numai Tu, Dumnezeul meu, nu există nimeni, ci numai Tu.”

Continuă să plăteşti preţul! Lasă ca Dumnezeu să vadă că eşti gata să trăieşti la înălţimea viziunii!

Oswald CHAMBERS

Golgota

Născut pentru adevăr, Împăratul veșniciei
A venit în lume, adevărul să mărturisească.
Și răstignit pe cruce, în al jertfei divin temei,
Iisus își dă viața, omul mântuire să primească.

Isus pe cruce… în jurul Lui… iubire emană,
Tatăl plânge îl doare nelegiuirea umană.
La suferința Fiului, nu poate să privească,
Iisus poartă povara păcatului, să ne izbăvească.

Pe Golgota, pe cruce, pentru o clipă mort,
A revărsat viață veșnică cu-al învierii aport.
Domnul judecății veșnice, Isus Hristos,
A răpus moartea, să-i fie omului suprem folos.

Ne-a-învăluit cereasca Slavă, în harul iubirii,
Și picură îndurare peste noi în grația mântuirii.
Infinitul a cuprins întregul trup a Lui Iisus,
Pe Golgota, Iubirea divină, pe satan l-a răpus.

În cascade de ură, născute din neputință,
Când pricepu că-n moarte, Isus, are biruință,
Diavolul… a căutat să evite înfrângerea,
Să-l coboare de pe cruce, se căznea.

Pe Isus, Fiul iubirii, păcatul omenirii l-a străpuns.
Universul înfiorat, cu teamă așteaptă răspuns.
Și iată se revărsă peste om grația mântuirii,
Cereasca Slavă inundă omul cu harul iubirii.

Revărsat peste om sângele purificării,
Din jertfa Neprihănirii, pe-altarul iertării,
În plenitudinea supremă a divinității,
Hrănește omul prin rădăcinile bunătății.

Curge sfințenia și pacea din abundență,
Și credința soarbe din cereasca existență.
A coborât din măreție Slava în trăire umilă,
Să metamorfozeze omul în ființă nobilă.

Abolind păcatul în care omenirea căzuse,
Și orice speranță de viață își pierduse,
Iisus răspândește mireasma nemuririi.
Și deschide petalele vii ale neprihănirii.

Valul de dragoste peste setea după neprihănire,
Se revarsă cu razele iubirii divine, din nemurire.
Cu iubire paternă toarnă pe-deplin seva vieții,
Plătind păcatul cu sânge, în numele dreptății.

Ce bucurie, în credință curge valul de lumină.
Și spală păcatul, șterge orice urmă de vină.
Cheamă omenirea să trăiască în nevinovăție,
Croind calea ce duce spre cereasca Împărăție.

Dan Viorica

Ieșirea triumfală

Unde-i El? A ÎNVIAT!
(E răspunsul la-ntrebare)
Forța s-a manifestat
Piatra grea s-a răsturnat
Ce magnifică lucrare!
Nu a triumfat Pilat.

Nu soldații au învins
Nici preoții, nici soborul
El venit-a înadins
Cu programul Lui distins
Să fie vindecătorul
Când necazul ne-a cuprins.

Grota n-a putut să-L țină
Pe-mpăratul ce-a venit
Să distribuie Lumină
La acei ce-au vrut să vină
În ogor desțelenit
Taina vieții s-o obțină.

A ieșit! Mormântu-i gol!
Nu-i în lut Mântuitorul,
Nu-i în recele subsol
Este clar: azi e-n control
Ne păzește viitorul
Să învingem ger, pârjol.

Îl vedem, dar nu pe cruce,
I-auzim duiosul glas
Și de-aici putem deduce
Că suntem nu la răscruce,
Nici în starea de impas
Ci la Cel ce ne conduce.

Azi gândirea noastră zboară
Către-acel eveniment
Ce-a creat o primăvară
Și-a deschis traseu spre-o Țară
Unde totu-i excelent
Cum Volumul sfânt declară.

E cu noi în încercare
El trăiește – bine știm!
Să-L cinstească fiecare
C-a adus purificare
Spre sfințire să țintim
Nu spre vid și-ntunecare.

Unde-i Fiul? E prezent
O confirmă Învierea
E mesaj din Testament,
E puternic stimulent
Ne aduce adierea
Vorba Lui aliment.

George Cornici

S-a născut Isus

În sărbători, de Crăciun,
Se-mplinește-o proorocie
În dulcele grai străbun
Colindăm cu bucurie.

Astăzi e o mare zi
Când Maria sta să nască,
Însă nimeni n-o primi,
Decât o iesle săracă.

Împăratul tuturor
Născut în staul de oi,
Încălzit de suflul lor,
Este Jertfa pentru noi.

Magii-un semn au așteptat,
Călăuziți de o stea
Găsesc Pruncul înfășat,
Lângă Iosif și Maria.

Și cu daruri I se-nchină
Copilașului frumos,
Aur, tămâie și smirnă,
Să Îi fie de folos.

Astăzi S-a născut Isus,
Pentru noi S-a întrupat,
Mulțumire I-am adus,
El ne spală de păcat.

Dragoste cerească, sfântă,
Stăpân peste galaxii,
Îngerii în cor Îi cântă
Slavă Lui în veșnicii.

Maria Șopț

Se-aud din ceruri trâmbiţe sunând!

Treziţi-vă popoare…sunt semne ce vestesc
Că vine Împăratul cu-alaiul Său ceresc…
E timpul nepăsarea să fugă în pustie
Şi-n inimi să se-aprindă a dragostei făclie!

Trezeşte-te omenire…sunt vremuri de nevoi:
Curtemure şi boli şi zvonuri de război…
Acum e la putere doar banul şi mândria
Parcă-a uitat poporul ce-nseamnă bucuria!

Treziţi-vă …e timpul din somn să vă treziţi
Să învăţaţi iertarea…din nou să vă iubiţi…
Nu auziţi pământul cum din adânc suspină
Prea încărcat de ură şi totuşi fără vină?

Se-aud din ceruri glasuri de trâmbiţe sunând
Mai e puţin şi Domnul va reveni curând…
Trezeşte-te omenire…te scutură de rău
Căci sună deşteptarea de sus din cerul Său!

Maria Luca