Visul unei prințese

Referințe

1 Ioan 4:4

De mă priviți cu ochii cei firești
Sunt muritor, ca voi, ca orișicare
Însă în ochii cei Dumnezeiești
Sunt neam regesc, eu am valoare.

Sunt o prințesă, Tatăl meu e Rege
Și are-o-Împărăție minunată,
Supușilor le-a dat o sfântă Lege
Și-o dragoste de ei nemăsurată.

Și eu mă lupt aici cât pot mai bine
Statutul de prințesă să-l păstrez,
Să nu pășesc la tronu-i cu rușine
Când vin în fața Lui să-ngenunchez.

Mă lupt mereu, cu fiece ispită
Ca rochia să mi-o păstrez curată,
Așa cum El mi-a dat-o, înălbită
Că doar cu ea îi pot ieși în față.

Și mă tot lupt, de când mi-a spus
Că-mpărăția Lui nepieritoare
Va moșteni, un Prinț frumos nespus
El mi-a trimis a dragostei, scrisoare:

„-Prințesa Mea iubită, oare știi
Că haina minunată ce o ai
Pe-o cruce am țesut-o, ca să fii
Mireasa Mea, în strălucitul rai? !”

Prieteni dragi, vă spun eu vouă azi
Că zilnic Îi citesc a Lui scrisoare
Și pe genunchi, cu ochii-nlăcrimați
Îl tot aștept, privind albastra zare…

Visez o zi cu soare făr apus
Când pe un cal, cu aripi de zăpadă
Va apărea doritul Prinț de sus
Să mă conducă-n Țara așteptată.

Visez o veșnicie în lumină…
Cu îngeri… o cântare neauzită
Pe străzi de aur voi pășim în tihnă
Iar Prințul îmi va zice, fericită! …

Și voi uita că-n mersul meu prin lume
Tânjam la fericirea pieritoare…
Ce mă așteapt, nu se poate spune
Lumină… strălucire și splendoare…

Cornelia Sărac

Comoară în cer

Motto: 1 Timotei 6/17-19 „”Îndeamnă-i pe bogații veacului acestuia
să nu se îngâmfe și să nu își pună nădejdea în niște bogății nestatornice,
ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug ca să ne bucurăm
de ele.
Îndeamnă-i să facă bine, să fie bogați în fapte bune, să fie darnici, gata
să simtă împreună cu alții, așa ca să-și strângă pentru vremea viitoare
drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viață.””
Amin!

Omul strânge pentru vremuri grele –
Și Domnul nu urăște îmbogățirea,
Că din belșug ne dă din toate cele
Dar, nu cumva să ne-alipim de ele
Și astfel, să ne pierdem mântuirea.

Noi nu putem umbla pe două drumuri
Și nici nu putem sluji la doi stăpâni,
Că orișicine-ar face aceste lucruri
Părtaș al lui Hristos nu va fi pururi,
Ci va rămâne păgân între păgâni.

Să ne amintim de tânărul bogat
Care era convins că-i credincios…
Cum a plecat de trist când a aflat
Ce lucru-i mai lipsește neapărat,
Să poată să-L urmeze pe Hristos.

Pentru avere avea o mare slăbiciune
Și auzind acel neașteptat răspuns
Sufletul i s-a umplut de-amărăciune…
Iar în Scriptură nu ni se mai spune
Ce s-a petrecut cu el și ce-a ajuns.

Dar cunoaștem ce-a zis atunci Isus –
Și în cele spuse era vădită mila,
Că este greu s-ajungă-n ceruri sus…
Ca ucenicii să priceapă El le-a spus
Acea parabola cu acul și cămila.

Oricâte bogății avea-vom adunate
În ele este pământescul semn…
Și de-am avea averi nenumărate
Vine ziua când le-am da pe toate
Pentru un strop de untdelemn.

Atunci când noi sfârși-vom alergarea
Și înaintea Lui vom sta la judecată
Vom pricepe cum ne-a fost umblarea
Și vom cunoaște care este starea
Comorii în cer, de suflet adunată.

Avem comoară în ceruri, la sfârșit?
Sau vom realiza-n cumplitul ceas
Căci în zadar, în viață ne-am trudit
Și tot ce-am strâns și am agonisit,
Pierdut în lumea asta a rămas?

Domnul a făcut o lume trecătoare
Și orice lucru pământesc e efemer…
Dar va trăi în veci de veci acela care
Ostenește pentru Domnul în lucrare
Căci el, se-îmbogățește pentru cer.

Dacă pentru Domnul ne-îmbogățim
El ne va îmbrăca cu haina mântuirii…
Și în ziua Judecății cu toții o să fim
Așezați în dreapta Lui ca să primim
Făgăduita cunună a neprihănirii.

Și pentru totdeauna noi ne vom afla –
Deși, ne tragem obârșia din țărână,
În slăvita Lui Împărăție și vom sta
Lângă cei biruitori – și vom cânta
Cu alăutele lui Dumnezeu în mână.

Ioan Vasiu 

22 Aprilie

Dumnezeu L-a înălţat cu puterea Lui.” Faptele Apostolilor 5:31

Isus, Domnul nostru, cel răstignit, mort şi îngropat, şade acum pe tronul slavei. Cel mai înalt loc din cer îi este rezervat Lui. E bine să ne amintim că înălţarea Sa este una Reprezentativă. A fost înălţat la dreapta Tatălui şi, deşi ca Dumnezeu are dreptul la onoruri la care muritorii nu pot aunge, ca Mijlocitor are parte de slava care este moştenirea sfinţilor. Este minunat să observi cât este de strânsă legătura dintre Christos şi biserica sa. Suntem una cu El. Suntem mădulare ale trupului Său, şi înălţarea Sa este şi a noastră.

El are o cunună, şi ne va da şi nouă cununi. Ne va da locuri de onoare, asemeni locului Său de la tronul Tatălui, locul învingătorului. El nu este mulţumit cu un tron numai pentru El. La dreapta Sa trebuie să stea regina, înveşmântată „în aur din Ofir” (Psalmi 45:9). El nu poate fi slăvit fără mireasa Sa. Priveşte spre Isus, credinciosule, chiar acum. Priveşte-I cununile de pe frunte cu ochii credinţei. Aminteşte-ţi că într-o zi vei fi ca El, şi II vei vedea cum este. Nu vei fi la fel de măreţ ca El; nu vei fi divin, dar vei împărţi, într-o oarecare măsură, onorurile şi demnitatea împreună cu El.

Mulţumeşte-te să trăieşti acum în anonimat, şi urmează-ţi cu răbdare drumul printre colinele sărăciei şi munţii necazurilor. În curând vei domni cu Isus, fiindcă El „a făcut din noi o împărăţie si preoţi pentru Dumnezeu” (Apocalipsa 1:6), şi noi vom domni cu El în veşnicie. O, ce gând minunat pentru copiii lui Dumnezeu! Acum îl avem pe Christos ca reprezentant la curtea cerului, şi în curând El va veni să ne ia cu El pentru totdeauna, să-I privim gloria şi să-I împărtăşim bucuria.

Meditaţii C. H. Spurgeon

„Încă puțină, foarte puțină vreme”

Motto: „”Sătulul calcă în picioare fagurele de miere, dar pentru cel flămând
toate amărăciunile sunt dulci.”” Proverbe 27:7

Îndestulatul calcă în picioare
Cu nonșalanță fagurii de miere,
Dar celui flămând și-n strâmtorare
Amărăciunile îi par o mângâiere.

Suspină când își vede masa goală…
Ofteaz-adânc c-a lui e gol paharul…
Atunci, ușor, obrazul lui îl spală
O lacrimă ce îndulcește-amarul.

Se zbate zi și noapte să răzbească,
Trudește cu nădejde,fără de răgaz…
Dar lipsurile par să se-nmultească
Și toată truda lui e doar necaz.

Cu lacrimi ce dor și ard sub pleoape,
Cu gustul amar al duhului mâhnit
Se roagă Tatălui ceresc să-l scape
Că pe pământ prea mult a suferit.

Dar, fericit cine se-ncrede-n Dumnezeu
Că El e milostiv și plin de îndurare
Și El va da celui flămând mereu
Pâine-n necaz și apă-n strâmtorare.

Fericiți vor fi aceia care îndură
Atâtea lipsuri, nevoi și suferinți;
Puțin mai e și goarna din Scriptură
Va slobozi chemarea catre sfinți.

Cu glas de-arhanghel are să ne cheme
Că Domnul, ce-a promis se va împlini:
„Incă puțină, foarte puțină vreme”
Și „Cel ce vine nu va zăbovi”.

Si orice ochi Îl va vedea când vine
Pe nori de slavă, plin de măreție,
Să-Și ia de-aici, copiii Săi cu Sine,
În cereasca și eterna Sa Împărăție.

Acolo, moarte nu-i… și nici necaz,
Nici tânguire sau vaiet de durere…
Nici lacrimi nu vor curge pe obraz
Că Însuși Domnul fi-va mângâiere.

Ioan Vasiu 

Când ultimul pas

Când ultimul pas, facem jos,
Când ne-a cheama, la El, Hristos,
Să fim pregătiți de plecare,
Spre glorioasa splendoare.

Când viața aici se încheie,
Să fim plini de bucurie,
Și atenți, până la ultimul pas,
Ca în credință, să fii rămas.

Când vine clipa, ca să murim,
Să fim bucuroși, să nu ne’ngrozim,
Că totul ne este iertat,
Și știm, pentru cine am lucrat.

O viață întreagă am dorit,
Să fim cu Hristosul Slăvit,
Iar știm, că, după moarte,
Cu El, o să avem parte.

Nu știm cât timp, a rămas,
Până la ultimul pas,
Să fim deci gata mereu,
Să ne întâlnim, cu Dumnezeu.

Să umblăm ca Enoh, mereu,
Împreună cu Dumnezeu,
Și când e cerească răpire,
Să fim cu Hristos la-ntâlnire.

Și apoi după ultimul pas,
Tot greul, în urmă va fi rămas,
Și în al Lui Isus împărăție,
Ne vom bucura o veșnicie.

Bujorean Victor.

Gol ai venit pe pământ!

Caută rost să-ți găsești
Și nu mai tot alerga,
Căci nimic nu izbutești
De ești singur, vei cădea.

Orișicât te străduiești
Totul este în zadar
Dacă singur chibzuiești
Tu vei fi lipsit de har.

Cheamă-L pe Isus cu tine
Viața ta, s-o cârmuiască
Și-o să iasă totul bine
Viața ta o să înflorească.

Vei fi plin de bucurie,
Pace multă vei avea
Și a Sa Împărăție
O dată, o vei vedea.

Toate câte le-a promis
Domnul le va împlini
Și cu El în Paradis
La sfârșit, vei locui.

Gol ai venit pe pământ
Fără nici o bogăție
Strânge pentru Cerul sfânt
Strânge pentru veșnicie.

Acolo, bogat să fii
Tu, comori să dăbândești
Domnul le va cântări
Și răsplata o primești.

Lasă ce-i jos pe pământ
Căci asta, nu te zidește
Strânge pentru Cerul sfânt
Fiindcă Domnul te privește.

Răsplătit de El vei fi
Cu o cununa împărătească
Fiul Său, te vei numi
Sus, în Patria cerească!

 Florența Sărmășan

Să fii una cu Hristos!

Când toți sunt în contra ta
Nu te necăji de fel,
Pregătește-ți inima
Și atinge al tău țel

Pleacă-te cu umilință,
Cere mila lui Hristos,
Și dă-ți în toate silință
Să faci totul cu folos

Nedreptăți de ți se fac
Știi că așa trebuie să fie
Gurile care nu tac
Vorbe ce le auzi o mie

Să nu te descurajeze
Imbold, spre bine să-ți dea
Nu lăsa să te întristeze
Orice auzi pe seama ta

Tu te poartă cuviincios
Cum Domnul te-a învățat
Să fii una cu Hristos
Fii creștin adevărat

Nici vorbirile de rău
Deloc să nu te întristeze,
Crede doar în Domnul tău
El poate să îi calmeze

Pe cei ce te dușmănesc
Pentru că ești pocăit
Pe cei care te înjosesc
Pentru Domnul Tău iubit

Poate că ești revoltat
Când vezi a lor răutate
Dar și Domnul a răbdat
Batjocuri și nedreptate

Mergi pe cale ce-ai pășit
Și milă de ei să-ți fie,
Fii în toate hotărât
S-ajungi în Împărăție

Mergi pe cale cu Isus
Orice ți s-ar întâmpla
Țintata ta să fie sus
Înapoie, tu nu da

Lacrimile ce ți-au curs
Și inima ce-a oftat
Toate le vede Isus
Domnul cel adevărat

Mângâiere îți va da
Și cununa împărătească
Lângă tronul Său vei sta
Sus în lumea cea cerească!

Florența Sărmășan 

Mare Păstor și Rege

O Tată, ce în Cer ai locuința
Domnind pe Tron purtat de heruvimi
A Ta-i puterea, slava, iscusința
Și-Împărăția veșnicei Lumini.

Tu ne-ai iubit c-o dragoste fierbinte
În univers cum nu s-a pomenit
Încât pe singurul Tău Fiu, Părinte
De dragul nostru ni L-ai dăruit.

Noi rătăceam cu toții, fiecare
Inoculați de-al șarpelui venin
Și-aveam destin comun numit. . pierzare
O veșnicie de regret și chin.

Păcatul lumii-ntregi, atâtea rele
La care orice om luase parte
Noi nu puteam plăti să ni se spele. .
Isus plăti pe Golgota prin moarte.

Trompete să răsune-n imnuri sfinte
Prin jertfa Lui ne-a curățit de tot
Cerescul Tată I-a-ntocmit veșminte
Isus e veșnic Marele Preot.

Căci Tatăl Te-a ales fără-ndoială
Pentru vecie ca să Te delege
După-a lui Melhisedec rânduială
Să fi Preot și deopotrivă Rege.

Fiindcă umil și fără șovăire
Disprețuit-Ai orișice rușine
Ca Miel de jertfă pentru ispășire
Tu Doamne însuți Te-ai adus pe Tine.

Ca Miel jertfit Tu ești Ispășitorul
Justificând tot neamul omensc
Ca Mare Preot ești Mijlocitorul
La Tatăl, pentru cei ce se căiesc.

Tu ne-ai urzit o nouă-Împărăție
Unde Cuvântul Tău e Har și Lege
Ne înfrățește dragostea cea vie
Și pentru totdeauna Tu ești Rege.

Curând veni-va ziua glorioasă
Și orice ochi atunci Te va vedea
Ce scumpă zi, dorită și frumoasă
Cănd toată-mpărăția-Ți vei lua.

Orice genunchi se va pleca deodată
Și orice limbă va mărturisi
Slăvind întruna Preamăritul Tată:
”Isus Hristos e Domnul pe vecii!”

Dar până’n ziua cea mai de pe urmă
Pe drumul ce-l străbat în astă viață
Tu ‘mi-ești Păstor, eu doar o oiae-n turmă
Tu-Învățător iar eu cel care-nvață.

Cuvântul Tău mi-e candelă pe cale
Iar Duhul Tău ‘mi-ajută-al înțelege
Cu Tine voi străbate această vale
Tu ‘mi-ești și Marele Păstor și Rege.

Daniel Hozan

Cerul-o speranta sigura

Text: Ioan 14:1-6

Şi după ce Mă voi duce si vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sînt Eu, să fiţi şi voi.” Ioan 14:3

Cei mai mulţi dintre oameni vor să meargă în cer. Ei speră că, într-o zi, cumva, vor intra pe „porţile de mărgăritar”. Dar cuvantul speranţă, aşa cum este folosit în Biblie, este mult mai mult decît o dorinţă puternică. El înseamnă „aşteptări sigure.” El nu lasă loc îndoielii.
Aceasta a fost speranţa care i-a umplut inima lui Rowland Hill, predicatorul din Londra care a exercitat o puternică influenţă în a doua parte a secolului al 18-lea, atît prin predicile pe care le-a ţinut în aer liber, cat şi prin acelea din Surrey Chapel. Ultima dată cand Hill a predicat în biserica aceea, a rămas după terminarea serviciului pană ce au plecat toţi, în afară de îngrijitorul clădirii. In timp ce se plimba încoace şi încolo pe culoarul dintre bănci, îngrijitorul I-a auzit repetînd cu profundă convingere cuvintele unui imn: „îl voi vedea acolo, O cat este de frumos! El nu va fi în glorii şi să mă lase jos”. De unde avea Rowland Hill o asemenea nădejde? Pentru că experimentase ceea ce spune un alt verset al cantării: „In locul meu pe cruce, Isus purtă păcatul. Şi-acum sant liberi, şi robul şi chezaşul”.


Da, noi, cei care ne-am încrezut în Cristos, avem siguranţa că vom merge în paradis. Putem spune: „El a murit în locul meu – luand asupra Sa mania Dumnezeului sfant şi drept – şi acum Dumnezeu mă vede pe deplin identificat cu Fiul Său”. Ne putem bizui pe cuvintele lui Isus spuse ucenicilor Săi: „Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi”. Aceasta este o siguranţă pentru orice creştin. Nădejdea noastră că vom merge în ceruri este o speranţă sigură. – P.R.V.

Sunt al Lui şi cred făgăduinţa Sa:
Toţi ne-om strînge iar, la al vieţii rau curat,
In sfanta, glorioasa-mpărăţie,
Şi greul vieţii fi-va un trecut uitat. ”  – Smith

Să fii salvat aici înseamnă să fii în siguranţă dincolo.

Painea zilnica

Ceva pentru care ne rugam

Text: 1 Petru 5:1-11

.”..fiţi supuşi celor bătrani. Şi toţi in legăturile voastre, să fiţi împodobiţi cu smerenie.” 1 Petru 5:5

La masa de seară a unui milionar, mesenii au început să discute despre rugăciune. Bogatul a spus că el nu crede în rugăciuni. „De ce aş crede?” a întrebat el. „Am tot ce-mi doresc. Aş putea să-mi cumpăr o întreagă împărăţie. Nu există limite la ce aş putea cumpăra cu averea mea. N-am nevoie de rugăciune!” Un creştin devotat care era prezent a spus: „Există totuşi un singur lucru pentru care ar trebui să te rogi.” „Şi care este acesta?” a întrebat milionarul îngîmfat. „Ar trebui să vă rugaţi pentru umilinţă, domnule!” John Ruskin a spus: „Eu cred că primul test al unui om cu adevărat mare este umilinţa sa.

Nu înţeleg prin aceasta că se îndoieşte de puterea sa, sau că ezită să susţină opiniile sale. Dar oamenii mari cu adevărat au un… sentiment că măreţia lor nu stă în ei, ci ea se manifestă prin ei; că n-ar putea face sau fi nimic mai mult decît ceea ce i-a făcut Dumnezeu”. Andrew Murray a spus: „Omul umil nu simte nici gelozie nici invidie. El îl laudă pe Dumnezeu cînd alţii sunt preferaţi sau binecuvantaţi înaintea lui. Poate suporta ca alţii să fie lăudaţi în timp ce el este uitat, deoarece… el a primit spiritul lui Isus, care nu a acţionat după propriul Său plac, şi care nu a căutat gloria Lui personală. De aceea, îmbrăcîndu-se cu Domnul Isus Cristos, el s-a îmbrăcat cu o inimă miloasă, cu bunătate, cu blandeţe, cu îndelungă răbdare şi umilinţă”. Oamenii umili nu sunt conştienţi că sunt umili, aşa cum obişnuia Dr.M.R. De Haan să spună: „Umilinţa este ceva pentru care trebuie să ne rugăm constant lui Dumnezeu şi pentru care totuşi nu trebuie să-I mulţumim niciodată c-o avem”. -H.G.B.

Slăvit Salvator, mă fă mai umil,
Alungă-mi pe veci păcătoasa mandrie;
Singur pe cale uşor voi cădea,
De Tine alături e-a mea bucurie.”   – D.J.D.

Nici o haină nu li se potriveşte mai bine copiilor lui Dumnezeu ca mantaua umilinţei

Painea zilnica