2 Iulie

„Inima noastră îşi găseşte bucuria în El.” Psalmi 33:21

Binecuvântat este faptul că un creştin se poate bucura chiar și în mijlocul încercărilor. Deşi necazurile îl înconjoară, el cânta; şi, asemeni multor păsări, cântă mai frumos în colivie. Valurile pot să-l înece, sufletul său se va ridica la lumină şi va vedea lumina de pe faţa lui Dumnezeu. El are un optimism care îi ţine capul deasupra apei şi îl ajută să cânte în mijlocul furtunii „Dumnezeu este cu mine încă”. Cui i se cuvine slava? O, lui Isus – totul este al lui Isus. Necazurile nu-i aduc neapărat mângâiere credinciosului, dar prezenţa Fiului lui Dumnezeu în cuptorul de foc alături de el îi umple inima de bucurie.

El este bolnav şi suferind, dar Isus îl vizitează şi îi pregăteşte patul. El este pe moarte, şi apele reci ale Iordanului îl împresoară până la gât, dar Isus îşi pune braţele împrejurul lui şi strigă „nu te teme, prea iubitule; moartea este o binecuvântare; apele morţii Izvorăsc din cer. Ele nu sunt amare; sunt dulci ca nectarul, fiindcă izvorăsc de la tronul lui Dumnezeu”. Atunci când sfinţii Înaintează cu greu prin torente, şi talazurile se îngrămădesc în jurul lor, şi inima şi carnea slăbesc, aceeaşi voce îi spune „nu te teme, căci Eu sunt cu tine; nu te uita cu îngrijorare, căci Eu sunt Dumnezeul tău” (Isaia 41:10).

Iar când ajunge la marginile Infinitului necunoscut, şi este prea înspăimântat ca să intre în Împărăţia umbrelor, Isus îi spune „nu te teme, turmă mică, pentru că Tatăl vostru vă dă cu plăcere împărăţia” (Luca 12:32). Astfel întărit şi încurajat, credinciosul nu se teme să moară. El este chiar doritor să plece, fiindcă, de când L-a văzut pe Isus, Luceafărul de Dimineaţă, tânjeşte să-L privească ca pe un soare strălucitor. Cu adevărat, prezenţa lui Isus este tot cerul pe care îl dorim. El este „slava zilelor noastre strălucite; mângâierea nopţilor noastre”.

Meditatii zilnice: C.H. Spurgeon

14 Mai

„Impreună moştenitori cu Christos.” Romani 8:17

Împărăţia nesfârşită a universului Tatălui Său este a lui Christos prin drept divin. Ca „moştenitor al tuturor lucrurilor”. (Evrei 1:2), El este singurul proprietar al vastei creaţii a lui Dumnezeu. El ne-a îngăduit să împărţim cu El această proprietate, prin virtutea moştenirii ratificate de Dumnezeu cu poporul ales. Străzile de aur ale paradisului, porţile de mărgărit, râul vieţii, binecuvântările veşnice şi slava nesfârşită sunt, prin binecuvântatul nostru Domn, ale noastre prin posesie veşnică. El împarte tot ce are cu poporul Său. El şi-a aşezat coroana regală pe fruntea bisericii, numind-o împărăţie, iar fiilor ei le-a spus că sunt „o preoţie împărătească” (1 Petru 2:9), o generaţie de împăraţi şi preoţi” (Apocalipsa 1:6). El s-a lipsit de coroană pentru ca noi să putem avea cununi de slavă.

El nu doreşte să se aşeze pe tron până nu pregăteşte un loc tuturor oamenilor răscumpăraţi prin sângele Său. Atunci când fruntea este încununată, întregul trup străluceşte de onoare. Iată răsplata fiecărui creştin biruitor! Tronul lui Christos, coroana, sceptrul, palatul, comorile, hainele şi moştenirea sunt ale tale. De departe superior geloziei, egoismului şi lăcomiei — care nu aduc nici un avantaj celor ce le practică – Christos îşi împarte fericirea cu poporul .Său. „Eu le-am dat slava pe care mi-ai dat-o Tu” (Ioan 17:22) „V- spus aceste lucruri, pentru ca bucuria Mea să rămână în voi, și bucuria voastră să fie deplină” (Ioan 15:11).

Zâmbetul Tatălui este mai plăcut, fiindcă este împărtăşit de poporul Său. Onorurile împărăţiei sunt mai demne de dorit, fiindcă poporul Său domneşte cu El în slavă. Biruinţa Sa este mai valoroasă, fiindcă prin ea poporul Său este învingător. El se bucură de tronul Său, fiindcă are loc acolo şi pentru ei. El se bucură de haina sa regală, fiindcă şi ei sunt îmbrăcaţi în veşminte împărăteşti. El se bucură de bucuria Lui, fiindcă îi cheamă să intre şi ei în ea.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Tatal nostru

Al nostru Tata care esti in ceruri,
Sfinteasca-se Numele Tau in veci;
Si vie sfanta-mparatia Ta;
Si voia-Ti din inaltele eteruri,
Sa netezeasca asprele poteci
De pe pamant, si din inima mea.

A noastra paine ni-e de trebuinta,
Ne-o daruieste azi prin mila Ta
Ca astfel inaintea-Ti sa traim;
Ne iarta, te rugam cu umilinta,
Asa precum si noi vrem a ierta
Celor ce ne gresesc, si sa-i iubim.

Nu ne lasa sa fim dusi in ispita,
Ci da-ne izbavire de cel rau,
Caci toate Tie doar Ti se cuvin;
A Ta-i puterea cea nemarginita,
Si slava inconjoara tronul Tau,
A Ta e-mparatia-n veci. Amin!

Inspirata din Matei 6:9-13.

Anca Winter 

8 Martie

„În împărăţia lui Dumnezeu trebuie să intrăm prin multe necazuri.” Faptele Apostolilor 14:22

Poporul lui Dumnezeu are încercările lui. Când şi-a ales poporul, Dumnezeu nu a spus că nu vor fi încercaţi. Ei au fost lămuriţi în „cuptorul urgiei” (Isaia 48:10). Ei nu au fost aleşi pentru pace lumească şi bucurii pământeşti. Libertatea de boală şi de durerile morţii nu li s-a făgăduit niciodată; când Domnul a privit spre cei aleşi, a inclus pedepse printre lucrurile care urmau să vină peste ei în mod inevitabil. Încercările sunt o parte a sorţii noastre; ele au fost predestinate pentru noi în testamentul lui Christos. La fel de sigure ca mişcarea stelelor în orbita creată de mâna Lui, încercările ne lovesc la timpul potrivit.

Dumnezeu le-a rânduit vremea şi locul, intensitatea şi efectul pe care îl vor avea asupra noastră. Oamenii buni nu trebuie să se aştepte niciodată să scape de încercări. Dacă fac asta, vor fi dezamăgiţi, fiindcă nici unul din predecesorii lor nu le-a putut ocoli. Amintiţi-vă de răbdarea lui Iov. Gândiţi-vă la Avraam, care a avut încercări dar le-a biruit, şi a devenit prin aceasta „tatăl celor credincioşi”. Amintiţi-vă de biografiile tuturor patriarhilor, profeţilor, apostolilor şi martirilor, şi veţi vedea că nici unul din cei aleşi de Dumnezeu ca instrumente ale îndurării nu a fost scutit de focul încercărilor.

S-a stabilit din vechime ca plasele îndurării să poarte însemnul crucii încercărilor, ca simbol regal prin care se disting vasele Regelui. Dar deşi necazul este partea copiilor lui Dumnezeu, ei au mângâierea să ştie că învăţătorul le-a îndurat înaintea lor.
Ei au prezenţa şi simpatia Lui ca să-i bucure harul Lui ca să-i sprijine şi exemplul Său ca Să-i înveţe cum să îndure. Şi când vor ajunge în împărăţie, necazurile prin care au trecut ca să intre acolo se vor schimba în motive de bucurie.

Meditaţii C. H. Spurgeon

28 Februarie

„De la El vine nădejdea.” Psalmi 62:5

Folosirea acestui limbaj este privilegiul credinciosului. Dacă aşteaptă ceva din lume, este o „nădejde” slabă. Dar dacă aşteaptă ca Dumnezeu să-i împlinească nevoile cu binecuvântări
materiale sau spirituale, aşteptările nu-i vor fi zadarnice. In mod constant, poate să apeleze la banca credinţei şi speranţei şi să-şi împlinească nevoile din bogăţia bunătăţii lui Dumnezeu. Ştiu un singur lucru: dacă mi s-ar oferi toată bogăţia familiei Rothschild, aş refuza şi aş prefera să-L am bancher pe Dumnezeu. Domnul meu nu-şi lasă niciodată promisiunile neonorate. Când ne prezentăm cererile în faţa tronului Său, nu ne trimite niciodată înapoi fără răspuns.

De aceea, voi aştepta oricât în faţa uşii Lui, ştiind că mâna iubitoare a harului deschide întotdeauna. In această dimineaţă ÎI voi încerca din nou. Dar mai avem şi alte aşteptări, care nu se limitează la viaţa aceasta. Vom muri curând, şi atunci vom vedea că „de la El vine nădejdea”. Oare nu aşteptăm îngerii să ne ducă la El atunci când zăcem pe patul de suferinţă? Credem că, atunci când pulsul bate tot mai slab și inima încetineşte, un sol îngeresc se arată lângă pat şi şopteşte: „suflete obosit, vino cu mine!”

Apropiindu-ne de poarta cerului, aşteptăm să auzim invitaţia „veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, să moşteniţi împărăţia care v-a fost pregătită de la Intemeierea lumii” (Matei 25:34). Ne aşteptăm la harpe de aur şi Coroane de slavă, sperăm să ne aflăm în mulţimea care va sta în faţa tronului. Privim înainte şi aşteptăm cu dor timpul când vom fi ca Domnul, fiindcă „îl vom vedea aşa cum este” (1 Ioan 3:2). Dacă acestea sunt şi aşteptările tale, suflete, trăieşte astăzi cu Dumnezeu. Dacă trăieşti cu dorinţa şi hotărârea de a-L lăuda pe Cel care ne împlineşte toate nevoile, şi care ne-a ales, răscumpărat şi chemat prin harul Său, atunci vei vedea că orice „nădejde” şi se va împlini în mod slăvit.

Meditaţii C. H. Spurgeon

Nici un regret

31 decembrie

Text: 2Timotei4:l-8

„Oricine pune mana pe plug si se uita inapoi nu este destoinic pentru imparatia lui Dumnezeu.'”

Luca 9:62

In 1904, William Borden, mostenitor al proprietatii Borden
Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Parintii i-au facut cadou
o calatorie in jurul lumii. Calatorind prin Asia, Orientul Mijlociu
si, Europa si vazand atatia necajiti, Borden a simtit o povara pe
inima. Scriind acasa a spus: „Ma voi pregati si imi voi consacra
viata pentru campul de misiune”.

Cand a luat aceasta hotarare, a scris la finele Bibliei sale doua
cuvinte: Fara rezerve. Dupa ce a refuzat niste posturi foarte bine
platite, dupa ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai inscris inca
doua cuvinte in Biblia lui: Fara retractari.

Completandu-si studiile la Seminarul Princeton, Borden a
plecat in China ca misionar, dar s-a oprit in Egipt pentru a face
niste pregatiri. Acolo, a contractat o meningita cerebrala si a murit
in mai putin de o luna. Si-a irosit viata, spui tu! Nu insa in ochii
lui Dumnezeu. In Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fara rezerve si
Fara retractari, el a scris cuvintele: Fara regrete.

Cuvintele lui Isus care ne spun sa nu privim inapoi sunt
valabile pentru orice varsta, indiferent ce fel de lucru prestam.
Intreaba-te: Pentru ce traiesc? Care este pasiunea care ocupa cel
dintai loc in inima mea? Doresc eu ca restul vietii mele sa ma
incadrez in planul lui Dumnezeu si sa spun lumii pierdute de
dragostea Lui?

Intrand in acest an nou, haideti sa luam hotararea de a-L
asculta pe Cristos, fara rezerve, fara retractari. Apoi, indiferent
daca vom avea suferinte sau succese, vom fi si noi in stare sa
spunem, atunci cand ne va chema Dumnezeu acasa: „Fara regrete”.

– D.J.D.
„Traieste-ti viata inaintea Domnului,
Nu conteaza ce fac altii! Tu, intr-una
Fa ce faci, ca pentru slava Lui,
Cantarul Sau e drept intotdeauna.” – Rae

„Nu conteaza cat de mult traiesti,
ci cat de bine traiesti.„

Painea zilnica

Prioritatea suprema

30 decembrie

Text: Luca 9: 57-62

„Cautati mai intii imparatia lui Dumnezeu… si toate aceste
lucruri vi se vor da pe deasupra.” Matei 6:33

In timpul domniei reginei Elisabeta I, un negustor prosper a fost
ales de Maria Sa sa indeplineasca misiunea de ambasador.
Anuntat de aceasta onoare, el a cerut sa fie scuzat, motivand ca
aceasta i-ar aduce prejudicii financiare si nu-i va mai permite sa
supravegheze activitatea industriala. La aceasta scuza, regina i-a
trimis urmatorul raspuns: „Tu cauta ca afacerea mea sa mearga
bine in strainatate, iar eu voi cauta ca afacerea ta sa mearga bine
acasa”. Acest gentleman a acceptat numirea si a stat in strainatate
mai multi ani. Cand s-a intors, a gasit ca regina, credincioasa
cuvantului ei, s-a ingrijit de afacerea lui, peste asteptari.

Ca si crestini, noi trebuie sa ne silim sa-I placem Domnului si
sa-L punem pe El pe primul loc in orice facem. Unii credinciosi insa
Ii dau timpul si talentele lor numai atunci cand acestea nu se
suprapun cu planurile lor si cu distractiile lor personale. Ei sunt
gata sa-L faca pe Dumnezeu „un castigator pe locul doi, la o
diferenta foarte mica”, dar ezita sa-I dea atat Lui cat si serviciului
Lui locul cel dintai in vietile lor. Ca sa fim ucenici credinciosi ai lui
Isus, este nevoie sa-I acordam Mantuitorului prioritatea suprema
in toate lucrurile, increzandu-ne ca El va purta intru totul de grija
nevoilor noastre.

In Luca 9, citim despre doi barbati care au consimtit sa-L
urmeze pe Isus, dar care au spus ca in primul rand ei vor sa-si
rezolve problemele personale. Raspunsul Stapanului arata clar ca
a fi ucenic implica o loialitate neconditionata fata de El.

Dumnezeu da binecuvantarile cele mai mari celor care Il pun
pe Cristos inainte de toate lucrurile. Este El prioritatea suprema in
viata ta? – H.G.B.

„Doamne, Ti-am dat viata numai Tie,

Orice zi si orice ora este doar a Ta;

Fie dupa cum voiesti, asa sa fie;

Voia Ta este mai buna decat voia mea.” – Warner

„Cel care ii da lui Dumnezeu cel de-al doilea loc
nu-I da nici unul.„

Painea zilnica

La sfarsitul calatoriei

8 decembrie

Text: 2 Petru 1:5-11

„In adevar, in chipul acesta vi se va da din belsug intrare
in imparatia vesnica.” 2 Petru 1:11

Editorul de ziar, Robert Manry, a pilotat cea mai mica ambar-
catiune care a navigat vreodata in Oceanul Atlantic. Calatoria
la bordul ambarcatiunii Tinkerbelle a fost lunga si dificila. El nu a
indraznit sa doarma in liniile de navigare. Carma s-a rupt de mai
multe ori. El a fost aruncat peste bord deseori, scapand numai cu
ajutorul funiei cu care era legat de ambarcatiunea lui lunga de 13
picioare.

In cele din urma, dupa 78 de zile, Manry s-a apropiat de
Falmouth in Anglia. Nu se gandea la nimic altceva decat sa-si lege
ambarcatiunea la un doc si sa gaseasca o camera la un hotel unde
sa doarma putin. Dar o multime entuziasta a avut o alta idee. O
flota de vreo 300 de barci mici i-au iesit in intampinare si-l salutau
folosind sirenele. Patruzeci de mii de persoane s-au aliniat pe
docuri ca sa-i ureze de bine si sa ovationeze. Ce primire buna!

Cam asa ceva il asteapta pe crestinul credincios care a trecut
prin furtunile vietii si a ramas credincios Mantuitorului. Prin toate
greutatile si incercarile ei au continuat sa se asemene tot mai mult
cu Cristos, unind cu credinta fapta, cu fapta cunostinta, cu cunos-
tinta infranarea, cu infranarea rabdarea, cu rabdarea evlavia, cu
evlavia dragostea de frati; cu dragostea de frati iubirea de oameni
(2 Petru 5:7). Petru spune ca atunci cand acesti credinciosi ajung
in cele din urma la tarmul cerului, li se va face o intrare triumfala
in imparatia vesnica unde vor fi in prezenta lui Cristos insusi.

Haideti sa stam strans legati de El prin toate calamitatile.
Atunci, intr-o buna zi, adevarul, pe care-l gasim in 2 Petru 1:11, va
deveni o realitate minunata.- D.C.E.

„Ce minunatii ne asteapta in tara de sus!
Fata-I curata si atingerea mainii lui Isus.
Nu vor fi nici lacrimi, nici plans, suspin, disperare –
Isus ne asteapta acolo pe fiecare.” -Kerr

„Ceea ce vom castiga in ceruri

va fi mult mai mult decat o compensare

pentru ceea ce am pierdut pe pamant.”

Painea zilnica

O robie care elibereaza

27 octombne

Text: Exodul 21:1-6

„El ne-a izbavit de sub puterea intunericului, si ne-a
stramutat in imparatia Fiului dragostei Lui.„

Coloseni 1:13

Dumnezeu urate sclavia, dar aceasta era atat de adanc inra-
dacinata in societatea din timpul lui Moise, Incat El a mo-
dificat-o in loc s-o desfiinteze. El a asigurat o cale pentru ca sclavii
din poporul Israel sa-si dobandeasca eliberarea, dar unii dintre ei
nu doreau sa-si schimbe rolurile. Isi aratau aceasta dorinta su-
punandu-se voluntar la o ceremonie simpla in care sclavul se aseza
cu una din urechi langa usiorul usii si urechea ii era strapunsa, ca
semn al consacrarii din dragoste pentru o viata de slujire. Deve-
neau astfel sclavi din alegere, nu din necesitate. Si acest fel de
sclavie duce la libertate.

Cand devenim crestini, noi, ca si cei ce treceau prin ceremonia
strapungerii urechii, schimbam robia involuntara pe o sclavie din
alegere. Toti cei necredinciosi raman robii „puterii intunericului”
(Col. 1:13). Aceasta robie poate fi fata de un ritual religios, fata
de droguri sau bautura, ambitie sau mandrie, sau fata de poftele
carnii. Cei care cred ca adevarata libertate este sa poti face ceea
ce vrei, nu-si dau seama ca felul de viata fara restrictii si la
intamplare este cea mai grea robie. Cei care traiesc astfel se jefuiesc
singuri de orice sens si scop si in final pierd capacitatea de-a
dobandi satisfactii adevarate.

„Cei care aleg sa-I fie robi lui Isus Cristos gasesc adevarata liber-
tate. Alegerea aduce eliberare de frica, eliberare din neputinta,
eliberare de puterea pacatului, libertatea de a fi tot ceea ce vrea
Dumnezeu sa fii. Ai ales robia care duce la libertate?” – H.V.L.

„Cristos sfarma catusele nelegiuirii

Ca sa-I stiu legaturile desavarsirii;

Aceasta libertate prin sangele-Ti divin

Ti-aduc ca rob pentru vecie si ma-nchin.” – F. Hess

„Prin credinta in Cristos trecem
din sclavia pacatului in libertatea mantuirii.”

Painea zilnica

Numai cu numele

Text: Matei 7:15-29      

„Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamnei” va intra in împărăţia cerurilor…” Matei 7:21

Mulţi dintre cei ce pretind că sunt creştini nu-I aparţin în realitate lui Cristos. Unii se numesc creştini din simplul motiv că nu fac parte din altă religie. Alţii spun că-L respectă pe Cristos ca mare învăţător şi pretind că-I urmează exemplul. Unii chiar se alătură unei biserici şi devin membri activi în ea. Dar pană cand aceşti oameni nu se nasc din nou, prin credinţa în Isus, ei sunt creştini numai cu numele.
Pastorul scoţian Andrew Bonar îşi lua la revedere de la un misionar cunoscut care era împreună cu sora lui mai mică. „Cum te cheamă?” a întrebat-o Bonar pe fetiţă. „Cristina”, a răspuns ea. „Ce nume minunat!” a spus el. „Ştii, draga mea, tu-L ai pe Cristos în numele tău. Dar îl ai oare şi în inimă?” întrebarea lui Bonar a făcut-o pe fetiţă să se gandească. Chiar în seara aceea după o lungă discuţie cu fratele ei, ea s-a încrezut în Cristos ca Salvator al ei. Cristina nu-L mai avea pe Cristos numai în numele ei. El locuia acum în fiinţa ei.

Poate tu doar pretinzi că eşti creştin, dar niciodată nu ţi-ai pus în mod conştient încrederea în Cristos. Nu ai experimentat niciodată mantuirea pe care ne-a asigurat-o jertfa Sa de pe cruce. Te implor să-L primeşti chiar azi. Biblia ne spune clar că „Oricine crede în El, nu este judecat; dar cine nu crede, a şi fost judecat, pentru că n-a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 3:18). Eşti un creştin numai cu numele?          – R.W.D.

„Lumea te consideră creştin.
Rolul acesta-l ştii bine juca.
Dar eşti un om schimbat pe deplin?
Trăieşte Cristos în inima ta? „- H.G.B.

„Poţi avea tone de religie si să n-ai nici un gram de mantuire„

Painea zilnica