Mă-mbrățișează Iubirea

Întâia dată când i-am simțit căldura
(Când cu surâsu-i dulce m-a îmbrățișat)
Am înțeles că Ea este măsura
Să știu ce-nseamnă un Fiu crucificat.

De-atunci Iubirea, constant, este cu mine
În necazuri mici sau mari nu m-a părăsit
Din Ea se nasc bucuriile depline
Cu Ea, ci numai cu Ea sunt fericit.

Mi-a pus în suflet dorul veșniciei
Din starea neputinței m-a eliberat
M-ajută să păstrez starea vredniciei
Plânge cu mine când sunt întristat.

Mă-mbrățișează și iar mă-mbrățișează
Cu gingășie mă mustră când greșesc
Seninătate-n ființă îmi așează
Unde e Ea stările uscate-nfloresc.

O, cum să n-o păstrez în visterie?
Cum să n-o iubesc? Și cum să n-o ador?
Mă-nvață practică, nu teorie
Al Ei izvor e-atât de înviorător.

Mă contopește cu eternitatea
Căci n-are început și nu are final
Susține tot ce-i sfânt, susține Trinitatea
Al Ei obiectiv e fundamental.

De n-ar exista în viața noastră
Am fi ca pleava suflată de vânt
Iubire eternă, iubire măiastră
Vei trece cu noi dincol’ de mormânt.

George Cornici

Îmbrăţişează cerul

Din Cuvânt, din raza dulcii bucurii,
Ne-ai dat Iubirea sfåntă ca altoi,
Prin Har duhovnicesc să-mpleteşti în noi
Cumuni de biruinţă în pietre vii.

Primeşte mireasma cerului acum,
La Calvar a plâtit a ta iertare,
Mai este Har pentru fiecare
Şi mai poţi alege drumul drept şi bun!

Clepsidra vremii şi-a-nteţit socoata,
Împarte timpul în claie de fire,
Nu mai e mult şi Mirele vine
Şi-aduce cu El şi judecata!

Fii treaz, veghează să dăm năvală
La moştenirea ce ne-a pus-o în faţă!
Atât de iute s-apropie, s-arată
Ziua Domnului vine-n mare grabă!

Atunci, răpit în slavă al Tău popor
De oriunde ar fi, într-o clipită
Îmbrăťişează cerul prin Uşa deschisă
În adorare prin triumfalul zbor!

Maria Șopț