Lucian și Adelina – Familia 5 |
iesle
O cântare nouă
Pe haina nopții, sclipesc stele argintii,
Cu ochii umezi, vorbesc, sunt ființe vii:
-„Frigul din lume a pătruns și în suflet,
Dar vine Mesia, ascultă al Său umblet!”
Cu capul plecat, și cu sufletul rănit,
Mai adun vreascuri, de pe câmpul pustiit,
O lacrimă cade în focul ce mocnește,
Și o voce blândă din ceruri vorbește:
-„Suflete, cu duhul sărac și mâhnit,
Nimeni în lumea aceasta nu te – a iubit,
Dar s – a născut în lume un Mântuitor,
Îți pune raze – n suflet, cântece și dor.
Aleargă la Iesle, aleargă la Isus,
Untdelemn de bucurie vei primi de Sus!
Și o cântare nouă, adusă de El,
Și multă iubire, o, vino, Israel!
Roua cerului, pe visele tale,
În gura ta, pune o nouă cântare,
Cântări de izbăvire, trimise de Sus,
Aleargă, aleargă, la Mesia Isus!”
Pășesc pe calea ce duce la Unsul Său,
Să capăt untdelemn pentru sufletul meu,
Un balsam de vindecare, pe trupul meu,
Și o cântare nouă de la Dumnezeu.
Pe bolta inimii, o stea argintie,
În Ieslea inimii, multă bucurie,
Cete de îngeri cântă de izbăvire:
-„Noi Pruncului Isus Îi cântam Mărire!”
Psalmul 96
Cântați Domnului o cântare nouă!
Din mii de stele
„Slavă lui Dumnezeu în locurile preaînalte și pace pe pământ între oamenii plăcuți Lui.”
(Luca 2:14)
Din mii de stele licărind răzlețe
Doar una se desprinse luminând,
Purtând în ea promisiuni mărețe
Și magii spre Mesia conducând.
Și Pruncului născut în sărăcie,
Ce întrupase-atunci mărețul Har,
S-au închinat cu mare bucurie,
Cu aur, smirnă și tămâie-n dar.
Ne amintim de Cel născut în iesle,
De Mesia trimis din veșnicii
Să ne răscumpere din întuneric,
Să fim pe veci ai Domnului copii.
Cânta-vom bucuria mântuirii,
Că Dumnezeu, iubind pe păcătos,
Dar condamnând păcatul omenirii,
L-a făcut om pe Fiul Său, Cristos.
În cer cântau oștirile de îngeri
Cinstind venirea-n lume-a Domnului,
În locurile preaînalte slavă
Și pace între oameni plăcuți Lui!
E timpul să îndepărtăm rutina,
Să ne-amintim de-al Domnului destin,
Să facem bine răspândind Lumina,
Cum trebuie să facă-un bun creștin!
Că Dumnezeu ne priveghează soarta
Și ne-amintim că suntem trecători,
În car de biruință El ne poartă
Și-I dedicăm aceste sărbători.
Să ducem tuturor din lume vestea
Despre Isus, ce S-a născut smerit,
Pe El Îl onorăm zilele-acestea
Și-ntotdeauna fie preamărit!
Căci un Copil ni s-a născut
Căci un Copil ni s-a născut, din cer un Fiu sfânt ni s-a dat
Acel fără de început, jos printre oameni S-a întrupat.
N-avea sclipiri și strălucire, nimic din ce izbea privirea
Nici frumusețe spre uimire, dar El era Nemărginirea.
O, din ce tainică iubire, în ieslea rece ai coborât
S-aduci la muritori trăire, din sfârșit veșnic început.
Ce-adânc vorbește crucea sfântă, ce măreție-n ea cuprinde
Desface-n inimi pace adâncă și foc de cer în ele aprinde.
E graiul ce-nțeleg și surzii, lumina ce şi orbii-o văd
E limba ce-o vorbesc și muții, puterea ce şi slabii o pot.
E prea adâncă adâncimea iubirii ce din fir de stele
Veni să-mbrace umilința în cea mai măreață putere.
Ce bunătate necuprinsă de gând de om din lut creat
O dragoste de om neatinsă cu mintea-i, Tatăl ne-a arătat!
Să ne numim copii și suntem, nu prin puterea omenească
Ci prin Isus ce viu e astăzi, prin a Lui dragoste măiastră.
Ce vom fi nu am văzut încă dar știm c-atunci ca El vom fi
Rămânem neclintiți pe Stâncă, ea dainuieşte de vecii.
Noi Îl iubim pentru că El până la capăt ne-a iubit
A înviat și nouă viață din viața Lui ne-a dăruit.
A împăcat lumea cu Sine făcând prin Sângele Lui pace
Prințul Păcii în inimi vine și altar din ele-n cruce face
Iată, Cel Atotputernic un Salvator ne-a ridicat
Isus Hristos, fiul lui David, fiul lui Dumnezeu Preaînalt.
Nu-i un mit, nu-i o poveste
A fost atunci o sărbătoare, întregul cer s-a luminat
Și steaua călăuzitoare către Minune a-ndrumat.
Căci îngerul atunci venise la păstorii de pe câmp
Și cu pace le vorbise despre Isus, iubitul prunc.
%Nu vă temeți căci v-aduc
Veste bună tuturor
Astăzi S-a născut un fiu PreaSfânt,
Împăratul Salvator%
Atunci, cu toți, plini de iubire spre Betleem ei au pornit
Să vadă marea împlinire, să vadă pruncul profețit.
Ajunși acolo, fiecare, s-a închinat cu bucurie
Mărire, cinste și onoare se auzi cu mulțumire.
%Slavă astăzi Domnului,
Pace aici pe pământ
Între cei ce sunt ai Cerului
Pentru minunatul prunc%
Și azi, Acel născut în iesle mai caută loc de găzduire
Nu-i doar un mit, nu-i o poveste, e calea către mântuire.
Primește-L cu recunoștință pe Cel născut în staul, jos
De-ai să-L primești, ai biruință și-n suflet vei fi bucuros.
%Bucuria cerului
Să-ți înunde viața ta
Și tot harul Sfânt al Domnului
Să-ți îmbrace inima%
Azi este mare bucurie
Azi este mare bucurie
Păstori și îngeri cântă în cor
Pe a Betleemului câmpie
Se naște al lumii salvator.
Magi venind din depărtare
Daruri scumpe i-au adus
Celui venit in lumea noastră
Fiul Tatălui Sfânt, Isus.
Căci atât de mult tu ne-ai iubit
Si ales-ai să te naști în lume
În ieslea rece întunecoasă
Slăvit să fie Sfântu-Ți nume.
Mă închin si eu ca și păstorii
La ieslea Ta în umilință
Și î-ți aduc Copil din ceruri
Multumire și recunoștință.
Căci ai lăsat gloria și slava
Ca să salvezi de la pierzare
O lume-ntreagă ce nu avea
Nici o speranță de salvare. .
Iar de la iesle pân’ la cruce
În drumul Tău pe acest pământ
Ne-ai învățat ce e iubirea
Ne-ai împăcat cu Tatăl Sfânt.
Slăvit să fii in veci de-a pururi
Tu sfânt Copil de Dumnezeu
Născut în ieslea umilinței
Că drept la viață să am și eu.
Dinu Ciolte
Steaua dimineții
Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”Apocalipsa 22/16
Bolta cerului, grădina mea cu stele,
Aici, eu caut comori, albe mărgele,
Pe cer, astăzi, cântă Steaua dimineții:
„-De mă urmezi, te conduc la Ieslea Vieții.”
Bolta cerului, o grădină cu stele,
Acolo îmi sădesc eu visele mele,
Îngerii arată o coroană pe cer:
-„Te slăvesc, al meu Rege, îndurare-Ți cer!”
Steaua luminoasă cântă pentru pământ:
” -Vino, păcătos, vino și tu, cel mai sfânt!
Veniți, păstori de pe câmp, și om luminat,
Veniți la Iesle, Eu, Isus, sunt Împărat!
Sunt Rege pentru tine, cel din depărtare,
Iar pentru fugari, sunt Cetatea cea tare,
Pentru cel bolnav, sunt și Medic, și Balsam,
Nicicând nu- l părăsesc, ca Tată, pe orfan!”
Bolta cerului, o grădină cu stele,
Acolo, îmi ascund eu visele mele,
Steaua merge în față, Cerul, luminos,
Toate stelele se închină lui Cristos!
Simplitatea primului Crăciun
Simplitate, modestie
Primul Crăciun așa a fost
N-a fost lux, nici bogăție
Nici mărfuri cu-naltul cost.
Nu a fost maternitate,
Nici odaie cu saltea
Cerul a vrut simplitate
Pruncu-n iesle ca să stea.
S-a născut în încăpere
Unde se-adunau și oi
Bătea vântul prin unghere
Nu erau nici perne moi.
Nu lumini ce-ncântă firea,
Nu steluțe argintii
Astfel și-a-nceput slujirea
Cel ce răstignit va fii.
Nu palat a vrut Mesia
Într-o lume de nevoi
Alta era bucuria
Celui ce-a venit la noi.
Brad înalt și ornamente?
N-au fost parte din decor
Lumânări au fost prezente
(Nu ceva strălucitor)
C-a venit în umilință
E c-a vrut s-aibă acces
Orice neam, orice ființă
Nutrind sacru interes.
Cum e azi? Este-ntrebarea
Ce-și așteaptă răspuns clar
Cum se-așteaptă sărbătoarea
Prin care primit-am har?
Unde e sărbătoritul?
Mai e loc și pentru El?
Ce frumos e coloritul
Dar unde-i Emanuel?
E în centru sau la urmă?
Veniți să ne cercetăm
Pe-Mpărat, la noi în turmă,
Totdeauna Îl chemăm?
El să fie-ntăi în toate
El să fie înălțat
Celelalte? Simplitate
Astfel Fiul ne-a-nvățat.
Loc să aibă-n ființa noastră
Așa să-L sărbătorim
Întruparea Lui măiastră
Ne-arată cum să trăim.
Iesle inima să fie
Să-L privim, să-L adorăm
C-astfel noi în visterie
Comori sfinte adunăm.
George Cornici
Când ai luat, Isuse, chip uman
Prin fecioara Maria ai luat chip uman
Părăsind glorii, părăsind pitorescul Liman
Ai luat decizia fără vreo ezitare
Dorind să scoți planeta din nepăsare.
A găsit de trebuință divina Trinitate
S-arate pământenilor ce-nseamnă puritate
Și-un plan s-a conceput cum altul n-a mai fost
Să beneficieze Terra fără nici un cost.
Și-ai acceptat, Isuse, să Te cobori din Slavă
La o planetă foarte, foarte bolnavă
Și-ai venit la noi cu cerescu-Ți tratament
Să vindeci orice ignoranță și-orice faliment.
Nicicând în Univers așa ceva nu s-a-ntâmplat
Dumnezeirea să vină în iesle, din Palat
Din pitoresc meleag să vină la paie și la lut?
Așa ceva pământul, nicicând, n-a mai văzut.
Știai ce Te așteaptă în lumea de himere
Cum unii-Ți vor da ură, nu dragoste și miere
Și cum te vor respinge fruntașii națiunii
Și cum vor neglija efectele minunii.
Pe toate le știai dar dragostea-Ți divină
A vrut să răspândească mirabila Lumină
Să scoată omenirea din vidul neputinței
S-o-nvețe să îmbrace veșmântul umilinței.
Ai acceptat să vii în lumea cu țărână
Să aibă cetățenii o Lege la-ndemână
Să știe să trăiască nu sub imboldul firii
Ci în conformitate cu starea Nemuririi.
La cei ce Te-au primit le-ai transformat gândirea
Să-și poat-aduce la altar iubirea
Și ai plantat în ei nu pământești tendințe
Ci sfinte aspirații și sfinte preferințe.
Și azi irozii ar vrea să Te ucidă
Poarta spre Tine ar vrea să o închidă
Dar astăzi ești la dreapta Părintelui, în slavă
Iar ei călătoresc spre veșnica epavă.
Ne duce gândul, iar, la ieslea săracă
Și ființa noastră recunoștință-mbracă
Și ‘nălțăm, supuși, melodia adorării
Îmbrățișând Iubirea și faptul Întrupării.
George Cornici
Copilul din iesle
A fost un staul și o iesle, un prunc născut pe paie jos,
El S-a născut să-mi poarte vina, păcatul cel mai rușinos.
El S-a născut în umilință, exemplu astfel să se dea
Ne-a învățat ce e smerenia, ne-a împărțit iubirea Sa.
De-aceea inima-L dorește
Și-L caută în orice zi
Pe-acest Copil născut în iesle
Să-I cânte sfinte melodii.
Noi L-am primit cu bucurie, căci L-am iubit, L-am adorat,
Și vrem să mergem împreună pe-acestă cale ne-ncetat.
Acest Copil născut în iesle e plin de pace-i luminos
Și am aflat că-I Împăratul, Emanuel, Isus Hristos.
Oceanele astăzi tresaltă din pricina iubirii Lui
Natura toată îl adoră pe-acest Copil al Cerului.
Și tot ce astăzi are viața, slăvește acest Împărat
Căci toată slava-I aparține, să fie binecuvântat.
Dumnezeu e în control 