În ce Împărăție trăim?

Nicicând nu va apune a noastră-mpărăție
Stă neclintită pe temelie de granit
E-un fapt ce muritorii ar trebui să-l știe
Să-și schimbe-nchipuirea în trai neprihănit.

Au dispărut imperii bazate pe decepții
Și amintirea lor e, azi, avertisment
Pentru guvernele ce-și întrețin adepții
Cu pâinea înșelării pe post de fundament.

Cum cad copaci uscați s-au prăbușit regate
Și nu au fost în stare să se ridice iar
Căci și-au zidit structura nu pe integritate
Ci doar pe rămășițe din zgură și coșmar.

Dar turma ce-i hrănită cu idealuri sfinte
Trăiește fără teama că vor veni surpări
Și nu se sprijinește pe zone cu morminte
Ci doar pe entitatea ce dă stabilizări.

A noastră-mpărăție rezistă la furtună
Având la cârma ei un Ziditor expert
Care întotdeauna știut-a ce să spună
Să nu ne rătăcim prin zone cu deșert.

Să vină catastrofe, torente uriașe
Să rupă temelia nicicând nu vor putea
Și nici acele forțe grozave, ucigașe
În fața Trinității câștig nu pot avea.

Unde e trai ghidat de Legea cea divină
Acolo-mpărăția găsește sol fertil
E-n inimă la toți ce-n Duhul se închină
De-aceea nu dispare când valul e ostil.

George Cornici

Idealuri fără viziune

„Unde nu este viziune, poporul este fără frâu.”

Proverbe 29:18

Există o diferenţă între un ideal şi o viziune. Idealul nu are inspiraţie morală, dar viziunea are. Oamenii care se dedică idealurilor rareori fac ceva. Concepţia cuiva despre divinitate poate fi folosită pentru a justifica neglijarea deliberată a datoriei sale. Iona a raţionat că, întrucât Dumnezeu era un Dumnezeu al dreptăţii şi al îndurării, totul va fi în regulă. Eu pot avea o concepţie corectă despre Dumnezeu şi tocmai acesta poate fi motivul pentru care nu îmi fac datoria. Dar acolo unde este viziune, este şi o viaţă integră, deoarece viziunea dă stimulent moral.

Idealurile ne pot duce la ruină. Fă-ţi un inventar din punct de vedere spiritual şi vezi dacă ai numai idealuri sau ai viziune.

„Ah. dar căutarea omului trebuie să depăşească înţelegerea lui, altfel, pentru ce este cerul?”

„Unde nu este viziune…” O dată ce-L pierdem din vedere pe Dumnezeu, începem să fim nepăsători, dăm la o parte anumite restricţii, dăm la o parte rugăciunea, dăm la o parte viziunea lui Dumnezeu în privinţa lucrurilor mici şi începem să acţionăm din proprie iniţiativă. Dacă ne hrănim cu ceea ce au produs mâinile noastre, dacă facem lucruri din propria noastră iniţiativă, fără a aştepta ca Dumnezeu să intervină, suntem pe cărarea care duce în jos, am pierdut viziunea. Este atitudinea noastră de astăzi o atitudine ce izvorăşte din viziunea pe care am primit-o de la Dumnezeu? Aşteptăm noi ca Dumnezeu să facă lucruri mai mari decât a făcut vreodată?.’ Există prospeţime şi vigoare în vederea noastra spirituala?

Oswald Chambers

Idealuri fără viziune

„Unde nu este viziune, poporul este fără frâu.”

Proverbe 29:18

Există o diferenţă între un ideal şi o viziune. Idealul nu are inspiraţie morală, dar viziunea are. Oamenii care se dedică idealurilor rareori fac ceva. Concepţia cuiva despre divinitate poate fi folosită pentru a justifica neglijarea deliberată a datoriei sale. Iona a raţionat că, întrucât Dumnezeu era un Dumnezeu al dreptăţii şi al îndurării, totul va fi în regulă. Eu pot avea o concepţie corectă despre Dumnezeu şi tocmai acesta poate fi motivul pentru care nu îmi fac datoria. Dar acolo unde este viziune, este şi o viaţă integră, deoarece viziunea dă stimulent moral.

Idealurile ne pot duce la ruină. Fă-ţi un inventar din punct de vedere spiritual şi vezi dacă ai numai idealuri sau ai viziune.

„Ah. dar căutarea omului trebuie să depăşească înţelegerea lui, altfel, pentru ce este cerul?”

„Unde nu este viziune…” O dată ce-L pierdem din vedere pe Dumnezeu, începem să fim nepăsători, dăm la o parte anumite restricţii, dăm la o parte rugăciunea, dăm la o parte viziunea lui Dumnezeu în privinţa lucrurilor mici şi începem să acţionăm din proprie iniţiativă. Dacă ne hrănim cu ceea ce au produs mâinile noastre, dacă facem lucruri din propria noastră iniţiativă, fără a aştepta ca Dumnezeu să intervină, suntem pe cărarea care duce în jos, am pierdut viziunea. Este atitudinea noastră de astăzi o atitudine ce izvorăşte din viziunea pe care am primit-o de la Dumnezeu? Aşteptăm noi ca Dumnezeu să facă lucruri mai mari decât a făcut vreodată?.’ Există prospeţime şi vigoare în vederea noastra spirituala?

Oswald Chambers

Îndoieli cu privire la Isus

„Doamne, n-ai cu ce să scoţi apă.”

loan 4:11

Ţi-ai spus vreodată: „Mă impresionează adevărurile minunate despre care vorbeşte Dumnezeu în Cuvântul Său, dar El nu Se poate aştepta să le trăiesc într-adevăr în detaliile vieţii mele!” Când e vorba să ne confruntăm cu cerinţele lui Isus Cristos, adoptăm o atitudine de superioritate evlavioasă – „Idealurile Tale sunt înalte şi ne impresionează, dar, în situaţia actuală, ele nu se pot împlini”.

Fiecare dintre noi gândeşte despre Isus în felul acesta în anumite privinţe. Aceste îndoieli cu privire la Isus pornesc de la întrebările ridicole care ni se pun când vorbim despre hotărârea noastră de a lăsa totul în mâna lui Dumnezeu. „De unde vei primi bani? Cine va avea grijă de tine?” Sau îndoielile încolţesc în noi înşine atunci când îi spunem lui Isus că situaţia noastră este prea grea pentru El.

„Este foarte bine să spui «încrede-te în Domnul», dar omul trebuie să trăiască, şi Isus n-are cu ce să scoată apă – n-are de unde să ne dea aceste lucruri”. Fereşte-te de amăgirea pioasă din tine care spune: „N-am îndoieli cu privire la Isus, ci numai cu privire la mine însumi”. Noi nu am avut niciodată îndoieli cu privire la noi înşine; noi ştim exact ce nu putem face, dar avem îndoieli cu privire la Isus. Aproape ne simţim jigniţi că El poate face ceea ce noi nu putem. Părerile mele greşite pornesc din faptul că-mi scotocesc propria persoană pentru a descoperi cum va reuşi El să facă ceea ce spune. Îndoielile mele izvorăsc din adâncurile propriei mele inferiorităţi. Dacă descopăr aceste păreri false în mine, trebuie să le scot la iveală şi să le mărturisesc deschis: „Doamne, am avut o părere greşită despre Tine, n-am crezut în înţelepciunea Ta decât atât cât am putut înţelege cu propria mea înţelepciune; n-am crezut în atotputernicia Ta dincolo de modul meu limitat de a o înţelege”.

Oswald Chambers