Alfa și Omega, Dumnezeu

Ocean de dragoste şi har
Ce se revarsa din Calvar
Îmi umple-ntreg sufletul meu
De pacea şi de harul Său;

Mă face laude mii să cânt
Şi ca în zbor să mă avânt
Către eternul infinit
Acas’, la Tatăl meu iubit..

Cine e Marele Păstor
Şi Marele meu Creator?
Acel ce-n braţe m-a luat
Şi viaţa-n mine a suflat.

Şi nu la întamplare sunt
Aicea jos pe acest pământ
Eu am un scop, şi telul meu
E să-L slăvesc pe Dumnezeu

Să fiu ca El, cum El mă vrea
Mereu la dispoziţia Sa
Lucrând umil cu ce mi-a dat
Spre slava Tatălui bogat.

Din ceruri, din hambarul Lui
Eu simt belşugul Harului
Şi mierea Duhului cel Sfânt
Care mă face să Îi cânt.

Cine-i mai mare decât El?
În Univers, şi sus în cer
Cine e Tatăl Creator
Stăpânul veşniciilor?

Nu-i nimeni altul ca şi El
În Univers, sau sus în cer
El e eternul infinit
Fără-nceput, fără sfârşit.

El e eternul Dumnezeu
Alfa și Omega, Tatăl meu
Sunt fiul Său, răscumpărat
Prin Domnul meu, Mielul junghiat.

În viata mea se-ntrepătrund
Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt
Sfânta Treime, Dumnezeu!
Viaţa în ceruri, sensul meu!

De dragostea Lui voi cânta
Până în ceruri mă va lua
C-am fost creat să-mi pot trăi
Sensul vieţii-n veşnicii!

Emanuel Hasan

Opreste-te soare

Danut Aschilean

Numele pe care-l folosim

“Dacă veţi cere ceva în Numele Meu, voi face.” (Ioan 14.14)

Ce mult cuprinde această făgăduinţă! Şi orice lucru, oricare ar fi! Fie mic, fie mare, toate nevoile mele sunt cuprinse în această făgăduinţă. Mergi dar, suflete al meu, liber şi cu îndrăzneală la tronul harului şi deschide-ţi gura larg, căci ea va fi umplută.

Ce făgăduinţă înţeleaptă! Noi trebuie să cerem totdeauna în Numele lui Isus. Dacă acest lucru ne dă nouă îndrăzneală, Lui îi aduce cinste. Este un ajutor pe care El ni-l dă necurmat. Sunt unele împrejurări când orice ajutor ni se pare refuzat, chiar cel care se bazează pe legătura noastră cu Dumnezeu sau pe experienţa pe care am avut-o cu harul Său, care ne-a ajutat mereu.

Ce rugăciune instructivă! Eu nu pot să aduc înaintea lui Dumnezeu nici o cerere pe care Domnul Cristos să nu poată să-Şi pună mâna şi aprobarea Lui. N-aş îndrăzni niciodată să mă slujesc de Numele Mântuitorului meu pentru o cerere egoistă sau după plăcerea mea. Nu pot să mă folosesc de acest Nume decât pentru rugăciuni pe care le-ar face El însuşi dacă ar fi în locul meu. Este un mare avantaj să fi îndreptăţit să ceri în Numele Domnului Isus, căci aceasta ar fi ca şi cum El însuşi s-ar ruga. Şi dragostea pe care noi o avem pentru El, ne împiedică să punem Numele Său acolo unde înţelegem că El nu l-ar pune.

Lucrurile pe care le cer în rugăciunile mele sunt ele aprobate de Domnul Isus şi poate El să-Şi pună pecetea pe ele? În acest caz, eu capăt ceea ce cer de la Tatăl.

Charles Spurgeon

Lucrarea este făcută; odihneşte-te în el

“Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.” (Evrei 4.9)

Dumnezeu a pregătit o odihnă ca aceea de Sabat în care noi putem să intrăm. Aceia cărora li s-a vestit întâi vestea bună, n-au intrat în odihnă din pricina necredinţei lor; de aceea odihna rămâne pentru poporul lui Dumnezeu. David a cântat-o; dar a cântat-o numai în parte, pentru că Israel respinsese odihna lui Dumnezeu. Iosua n-a putut să i-o dea, şi nici Canaanul nu i-a dat-o. Ea rămâne pentru credincioşi.

Vino, deci, suflete drag sileşte-te să intri în această odihnă. Lasă lucrarea chinuitoare a păcatului şi străduinţele tale personale. Încetează de a-ţi mai pune încrederea chiar în lucrări despre care s-ar putea spune: “Ele sunt foarte bune”. Am ajuns noi la această încredinţare? Să ne odihnim de lucrările noastre, după cum Dumnezeu S-a odihnit de lucrările Sale. Să ne găsim uşurarea poverii noastre în lucrarea săvârşită de Cristos. Totul a fost bine îndeplinit în El: Dreptatea lui Dumnezeu nu poate să ceară nimic mai mult. O pace adâncă este partea noastră în Domnul Isus.

Cât despre lucrurile de care mai trebuie să ne îngrijim, adică lucrarea harului în inimile noastre şi lucrarea lui Dumnezeu în inimile alor noştri, să lăsăm povara asupra Domnului şi să ne găsim odihna în El. Când Mântuitorul ne dă un jug ca să-l purtăm, El este gata să-l sprijinească astfel ca noi să ne putem odihni în El. Numai prin credinţă intrăm în această odihnă a lui Dumnezeu şi renunţăm s-o găsim în plăcerile noastre personale sau în lenevia noastră. Isus însuşi este odihna desăvârşită, în care El ne umple inima.

Charles Spurgeon